Pentru a înțelege prezentul este necesar să cunoaștem trecutul. Planta de canabis a fost utilizată de om încă din cele mai vechi timpuri, fiind un element omniprezent în diferite culturi și regiuni.
Cu toate acestea, evoluția modului său de utilizare a fost diferită de la societate la societate și de la cultură la cultură.
Unul dintre principalele lucruri pe care trebuie să le facem în prezent pentru a limita riscurile consumului de canabis este, tocmai, să înțelegem rolul pe care această plantă l-a jucat în istoria umanității și să aflăm cum atitudinea oamenilor față de ea s-a schimbat de-a lungul secolelor.
Vom vorbi mai departe despre utilizarea tradițională a canabisului, caracterizată prin cultivarea sa pentru uz personal, consum limitat și spiritualitate, dar și despre modul în care această plantă este comercializată la ora actuală și cum se folosește la scară largă și ce efecte are consumul său în mod excesiv.
Pentru mulți, aceasta poate suna ca o asociere contradictorie, dar de-a lungul istoriei multe religii au folosit această plantă ca element „magic' pentru a facilita meditația și chiar pentru a obține extazul religios. Hinduismul este un exemplu de religie, în care canabisul este considerat o plantă sacră și hrană pentru unul dintre zeii principali – Shiva îl consumă. Această utilizare a canabisului pentru a atinge un nivel mai înalt de spiritualitate a făcut parte și din alte religii, cum ar fi budismul, șintoismul și sufismul. În mod tradițional, canabisul a fost folosit și de multe triburi din America Centrală și de Sud, ca parte a ceremoniilor mistice și religioase.
Utilizarea cânepei pentru a produce diferite materiale, cum ar fi țesături, frânghie, pânză și hârtie, datează din civilizațiile antice. Cânepa a fost folosită în China acum 10.000 de ani și în Mesopotamia antică (Iranul și Irakul de astăzi), unde s-au găsit pânze de cânepă datând din anul 8.000 î.Hr. Datorită durabilității sale mari, cânepa a fost dintotdeauna un material foarte apreciat în industria textilă și există dovezi arheologice care indică faptul că ar fi putea fi prima plantă plantată de om în acest scop. Semințele de cânepă au fost, de asemenea, folosite în mod tradițional ca hrană în diferite culturi datorită conținutului lor nutrițional ridicat.
Canabisul era deja folosit în medicina tradițională chineză cu peste 4.000 de ani în urmă. Există tratate de medicină care documentează această utilizare, unul dintre ele fiind cartea Nei Ching, atribuită împăratului Huang Ti (2600 î.Hr.), prezentând diferite rețete pentru ameliorarea și tratarea unor boli, ale căror ingrediente includ canabis sau seminte canabis. Într-un alt text, atribuit împăratului Sheng Nung (1800 î.Hr.), sunt menționate atât proprietățile terapeutice ale canabisului, cât și nocivitatea acestuia dacă este consumat în exces. Prin urmare, se cunoaște de mii de ani natura duală a acestei plante. În scop tradițional canabisul se folosește în diferite regiuni de pe glob. Începând cu China, utilizarea terapeutică a canabisului s-a răspândit în alte regiuni din Asia, în sud-est și în India, unde a fost folosit de secole. Mai târziu, din Orient s-a răspândit la civilizația romană, care este responsabilă pentru răspândirea utilizării sale în toată Europa, deși aici nu a avut același succes ca în Asia. În Evul Mediu, consumul de canabis în scop medicinal a supraviețuit în Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat, dar în Europa, în special în Europa de Nord a dispărut treptat.
De-a lungul istoriei și în diferite culturi, în paralel cu utilizările descrise mai sus, canabisul a fost folosit și în scopuri recreative. În 485 î.Hr., Herodot a scris în Istoria războaielor persane despre modul în care sciții foloseau canabisul în scopuri recreative, punându-l pe pietre fierbinți în niște camere folosite ca un fel de saună. În cultura islamică, canabisul a fost, de asemenea, folosit în mod tradițional într-un mod recreativ. Deși nu există referințe la plantă în Coran, iar religia islamică nu permite consumul de alcool, nu există nicio interdicție explicită cu privire la canabis, care a condus mai departe la consumul de hașiș și la o tradiție îndelungată de utilizare recreativă a canabisului și cunoașterea efectelor sale psihotrope. În România pe de altă parte, consumul canabisului în scop recreațional este strict interzis prin lege.