Despre feminism, cu feminitate

roxana dumitrache

Roxana Dumitrache m-a impresionat, la conferința TEDx, cu cel mai pertinent discurs feminist. Dublat de o feminitate cuceritoare. O combinație de neratat pentru o protagonistă de copertă aniversară.

Începând de la politețe, un bun-simţ pe cale de dispariţie, eleganţă în exprimare, scris, înfăţişare – totul e impecabil și rezultatul unei educații alese. De unde vin toate aceste bune deprinderi?

Sunt rezultatul unei conștientizări puternice și permanente a sinelui. Eu știu tot timpul că trebuie să fiu responsabilă față de mine, în primul rând, și apoi față de ceilalți. Poate e nefiresc și exotic ce spun, însă pentru mine, eleganța vine și din autoconservare uneori. Într-o lume a stridenței, a grosolăniei fără margini, a lipsei de răbdare ca virtute, a agresivității și tupeului ca rețetar al succesului, eu aleg să fiu elegantă și, sper, grațioasă.

Când răspunzi mitocăniei cu o eleganță venită din altă lume, o neutralizezi, tocmai pentru că pare răspunsul improbabil. Și se aplică de la situații anodine, comune, de viață, până la contexte profesionale: eleganța e o tactică de supraviețuire imbatabilă. Eu obțin printr-o polițete desuetă ceea ce alții obțin prin nervi și tonuri ridicate. Știu că putem să transformăm micro-lumile în care trăim după chipul și asemănarea noastră.

Competenţele şi abilităţile din CV-ul tău sunt cu adevărat impresionante. De unde apetitul acesta pentru studiu, dezvoltare personală, evoluţie spirituală?

CV-ul meu spune povestea unei foste fetițe tenace, căreia i-a cam plăcut la școală. Mie mi-a plăcut să învăț cu același firesc și aceeași poftă cu care unora le place să colecționeze timbre, machete de mașini rare, să joace tenis sau să călătorească. Școala nu a fost un hobby, însă niciodată nu am perceput-o ca pe o corvoadă.

E drept, mi s-a cultivat de mică simțul datoriei, am înţeles că mersul la școală e un „trebuie“, era jobul meu, aşa cum părinții meu plecau dimineața la spital, medici fiind. Am avut șansa – din ce în ce mai rară acum – de a avea niște profesori extraordinari la școlile din Suceava. Nu am mers niciodată la școală cu teamă, iar acum, când interacționez cu elevi sau liceeni terifiați, îmi dau seama ce noroc uriaș am avut. Ce sistem educațional e acela în care elevii merg la școală terifiați, plictisiți, umiliți și fragilizați?

Al doilea motiv pentru care mi-a plăcut să învăț e că niciodată părinții mei nu m-au trimis la învățat. M-au educat să vreau eu să învăț şi să îmi fie simplu, fără sincope. Și acum mă gândesc că inerțial am terminat ca șefă de promoție, inclusiv facultatea. Nu mi-am propus asta, ba chiar mi se pare greșit că sistemul românesc e comparativ, că obsesia multor părinți nu este evoluția şi fericirea copilului, ci cum se plasează acesta într-o ierarhie, adesea deformată de subiectivism și strâmbă.

Într-o lume corectă, notele ar trebui să fie secrete, cum erau la facultatea mea britanică și în orice mare școală a lumii, să le știe doar copilul şi familia, însă în România încă există reflexul stupid și învechit de a pune notele pe gard, la propriu.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate