Despre blestemele lui Ceaușescu se vorbește în șoaptă

18.08.2023, 18:04 . Actualizat 01.12.2023, 13:08

Homepage / Povesti adevarate

Moartea lui Nicolae Ceaușescu a stat sub semnul unui blestem al familiei Brâncoveanu și se spune că și el, la rândul lui, i-a blestemat pe cei pe care îi considera ucigași, în ultimele clipe ale vieții, iar semnul ursit de vorbele sale se vede și azi, la Târgoviște. Astăzi, despre blestemele lui Ceaușescu se vorbește în șoaptă.

Cele două blesteme pe care puțini le cunosc au rămas ca semne de neșters peste destinul dictatorului comunist al României. Unul din blesteme datează din 1838 de la inaugurarea Spitalului Brâncovenesc din București, care a fost ridicat lângă Biserica Brâncovenească din porunca și cu banii dăruiți de Safta, soția Banului Grigore Basarab Brâncoveanu. Construcția a durat trei ani iar la final Safta Brâncoveanu a comandat un basorelief care a cerut să fie montat la intrarea bisericii și în care erau cioplite în marmură vorbele unui blestem. Legarea fusese destinată celui care ar îndrăzni să se atingă de ctitoria Brâncovenilor și cerea ca acesta- oricine și de orice rang ar fi el- să fie omorât de cei de același neam, în zi de mare sărbătoare. Despre cuvintele care îi profețeau datul morții, Ceaușescu a știut, dar nu le-a băgat în seamă considerându-le o superstiție băbească. Câțiva dintre oamenii lui de încredere i-au vorbit cu teamă despre vorbele blestemului și chiar Elena- care credea în taină în aceste ritualuri și se ferea de ele, cu toate că nu recunoștea niciodată, se zice că i-ar fi spus să renunțe la directiva de a demola spitalul Brâncovenesc. Dar Nicolae Ceaușescu n-a vrut să creadă și râdea de „niște vorbe aiurea'. În 1984, el a dat ordinul de dărâmare din temelii a spitalului și bisericii dăruite orașului de familia Brâncovenilor. Muncitorii s-au temut să spargă placa de marmură și au salvat din ruine basorelieful cu blestemul așezat la intrarea bisericii. După multe peripeții, după ce era să fie făcut bucăți sau să fie aruncat în flăcări, după ce s-a pierdut ca o bucată de piatră nefolositoare și a fost regăsit, sculptura cu vorbele blestemului a ajuns în curtea Muzeului de Istorie a Capitalei, unde poate fi văzut și astăzi. Blestemul ce pedepsea dărâmarea spitalului, legat de jupâneasa Safta Brâncoveanu să stea neatins peste veacuri s-a împlinit exact cum a fost ursit în 1989: Nicolae Ceaușescu a fost executat prin împușcare de cei din neamul său în ziua de Crăciun, una dintre cele mai mari sărbători a creștinătății.

Blestemele lui Ceaușescu: zidul care plânge

Se mai spune și că, la execuția cuplului Ceaușescu, puțin înainte ca cei doi să fie scoși din cazarmă pentru a fi duși al locul de execuție, Nicolae ar fi rostit el însuși un blestem care să-i atingă pe cei care i-au condamnat la moarte. Pe filmările execuției nu apare acest moment însă câțiva dintre soldații care au fost acolo, povestesc că părea că Nicolae rostea vorbe ce păreau fără sens înainte de a fi dus lângă zid, iar câțiva au avut impresia că ar fi pronunțat cuvintele: „Așa să fie', cu care se leagă o un blestem și imediat după aceea a început să plângă. Lacrimile i-au curs pe obraji tot drumul până la zid și așa a căzut, după salva plutonului de execuție, cu ochii inundați de lacrimi și strigând: „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă'. Dacă vorbele ursite de Nicolae Ceaușescu în ceasul morții sale s-au împlinit sau nu, nimeni nu știe, cu toate că mulți spun că da, având în vedere soarta multora dintre cei care l-au judecat și executat. Se știe însă că un blestem rostit cu limbă de moarte dărâmă temeliile casei și nu se șterge decât în al șaptelea neam. Ceea ce nimeni nu-și poate explica este faptul că zidul cazarmei din Târgoviște unde au fost împușcați cei doi Ceaușești, are și astăzi o pată umedă deși corpul de clădire- care este nefolosit de atunci- nu are semen de igrasie sau de mucegai. Pata de pe zid se află exact în locul unde au căzut cei doi soți și nu se usucă niciodată indiferent dacă e vară sau iarnă. Bătrânii târgovișteni recunosc în asta semnul unei legări cu blestem greu și spun că zidul execuției este umed de atâția ani, din cauza lacrimilor lui Nicolae Ceauşescu, care nu s-a oprit din plâns nici în clipa morți și plânge și acum.