Cornelia Mihai, prima femeie din lume multiplu medaliată la un campionat mondial de „pilotaj cu paraşuta“

cornelia mihai

Fetele au, în general, pasiuni cuminţi, necomplicate. Sunt însă câteva, puţine, e drept, pentru care locul tăinuit al sufletului lor se află undeva la mii de metri înălţime, în lumea nebună şi colorată a unuia din cele mai riscante sporturi cunoscute.

Înălțimea care te uluiește, viteza, căderea liberă, regulile de fier ale mișcărilor cu parașuta prin aer și victoria aterizării de la 5.000 de metri pe un cerculeț de trei centimetri… Poate că, pentru mulți, toate acestea nu înseamna nimic, pentru aceste tinere însă, pentru campioanele de parașutism, reprezintă totul.

Printre ele, o raritate absolută: Cornelia Andreea Mihai, din Ploieşti, care, la 31 de ani, are 9.000 de salturi la activ şi este singura româncă triplă campioană mondială la Canopy Piloting (un fel de pilotaj acrobatic cu paraşuta), considerat a fi cea mai periculoasă specialitate de paraşutism, este deţinătoarea a două recorduri mondiale la viteză şi distanţă şi, totodată, prima femeie din lume multiplu medaliată la un Campionat Mondial de „pilotaj cu paraşuta“.

Să stai călare pe aer

Pornind să o cunosc pe Cornelia, o temerară din multe puncte de vedere, mă întrebam cât risc nebunesc e în pasiunea ei şi câtă ştiinţă, cât e calcul şi cât e hazard şi ce calităţi îţi trebuie ca să faci asta. Unii o admiră deschis, alţii nici nu ştiu că există sau o privesc doar ca pe un fapt divers auzit la ştiri. Mai toţi îi invidiază curajul, dar majoritatea nu o înţelege. Sau nu prea ştie să o înţeleagă.

Fiindcă ea trăieşte într-o lume aparte. Extrem de mică, dar de o frumuseţe teribilă şi guvernată de nişte reguli de fier: „De fapt, a spune că parașutismul a devenit stilul meu de viață este un adevăr incontestabil. Am început cursurile de parașutism la 17 ani, la Aeroclubul Strejnic, deși ai mei nu erau foarte încântați de asta.

La primul salt nu prea am conștientizat ce se întâmplă, nici măcar nu pot spune că am simțit frică, însă am fost uluită de liniștea și frumusețea de a părăsi avionul și de a pluti printre nori. Pare clișeu, dar senzația e de nedescris, e ca și cum ai sta călare pe aer. Este dureros de frumos acolo sus”, mărturiseşte Cornelia. Şi mereu, între ieşirea din avion şi aterizare, minutele de cădere liberă, alunecarea aceea în care ajungi să cazi cu 40 de metri pe secundă şi pe care Cornelia le numeşte „minutele mele de absolut“.

cornelia-mihai

Și sărituri, și facultate

La 19 ani, doi ani după „botezul aerului“, Cornelia a realizat că asta vrea să facă în viață: parașutism. Știa că e un sport costisitor pe care nu și l-ar fi permis, deci singura variantă era să lucreze în domeniu. „În anul 2004, tocmai se deschisese la Strejnic o companie privată de salturi cu parașuta: Total Air, a doua din ţară după cea de la Tuzla, și am început să lucrez acolo împreună cu prietena mea, Livia Ene, pliam parașute și, de asemenea, filmam în aer salturile efectuate în tandem.

Cred că am fost prima fată din România care a sărit de la 4.000 de metri, cu un aparat de fotografiat montat pe cască. Activitatea se desfășura în weekend, iar în timpul săptămânii mergeam la cursuri la Universitate. Nu câștigam mulți bani, dar nici nu-mi doream: săream cu parașuta, zburam, începeam să-mi trăiesc visul“, spune Cornelia.

Şi visul fetei a prins aripi: a plecat să lucreze la un club sportiv din Spania. „Aflasem că, în afară, parașutismul era mult mai dezvoltat, dar nu m-am gândit niciodată să plec de la Ploiești, unde mi se dăduse o șansă de a zbura și a sări, unică pentru nivelul țării noastre. Totuși, după o neînțelegere cu proprietarul companiei, am fost obligată să plec. La momentul respectiv, cu lacrimi în ochi, am crezut că e un sfârșit, dar, de fapt, a fost un început.

Cum iarna era aproape, știam că singurele țări din Europa în care se desfășura această activitate tot anul erau Spania și Portugalia, așa că am trimis e-mailuri, căutând o slujbă, către fiecare aerodrom din aceste țări. Două săptămâni mai târziu m-am urcat într-un autocar spre Spania, fiindcă mi se oferise o slujbă la Skydive Empuriabrava (fără să ştiu că… era cel mai mare aerodrom din Europa), ca plior de parașute. Aveam 21 de ani și era prima data când ieșeam din țară.

Citește continuarea în pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate