Cornelia Mihai, prima femeie din lume multiplu medaliată la un campionat mondial de „pilotaj cu paraşuta“

cornelia mihai

cornelia mihai

Fetele au, în general, pasiuni cuminţi, necomplicate. Sunt însă câteva, puţine, e drept, pentru care locul tăinuit al sufletului lor se află undeva la mii de metri înălţime, în lumea nebună şi colorată a unuia din cele mai riscante sporturi cunoscute.

Înălțimea care te uluiește, viteza, căderea liberă, regulile de fier ale mișcărilor cu parașuta prin aer și victoria aterizării de la 5.000 de metri pe un cerculeț de trei centimetri… Poate că, pentru mulți, toate acestea nu înseamna nimic, pentru aceste tinere însă, pentru campioanele de parașutism, reprezintă totul.

Printre ele, o raritate absolută: Cornelia Andreea Mihai, din Ploieşti, care, la 31 de ani, are 9.000 de salturi la activ şi este singura româncă triplă campioană mondială la Canopy Piloting (un fel de pilotaj acrobatic cu paraşuta), considerat a fi cea mai periculoasă specialitate de paraşutism, este deţinătoarea a două recorduri mondiale la viteză şi distanţă şi, totodată, prima femeie din lume multiplu medaliată la un Campionat Mondial de „pilotaj cu paraşuta.

Să stai călare pe aer

Pornind să o cunosc pe Cornelia, o temerară din multe puncte de vedere, mă întrebam cât risc nebunesc e în pasiunea ei şi câtă ştiinţă, cât e calcul şi cât e hazard şi ce calităţi îţi trebuie ca să faci asta. Unii o admiră deschis, alţii nici nu ştiu că există sau o privesc doar ca pe un fapt divers auzit la ştiri. Mai toţi îi invidiază curajul, dar majoritatea nu o înţelege. Sau nu prea ştie să o înţeleagă.

Fiindcă ea trăieşte într-o lume aparte. Extrem de mică, dar de o frumuseţe teribilă şi guvernată de nişte reguli de fier: „De fapt, a spune că parașutismul a devenit stilul meu de viață este un adevăr incontestabil. Am început cursurile de parașutism la 17 ani, la Aeroclubul Strejnic, deși ai mei nu erau foarte încântați de asta.

La primul salt nu prea am conștientizat ce se întâmplă, nici măcar nu pot spune că am simțit frică, însă am fost uluită de liniștea și frumusețea de a părăsi avionul și de a pluti printre nori. Pare clișeu, dar senzația e de nedescris, e ca și cum ai sta călare pe aer. Este dureros de frumos acolo sus', mărturiseşte Cornelia. Şi mereu, între ieşirea din avion şi aterizare, minutele de cădere liberă, alunecarea aceea în care ajungi să cazi cu 40 de metri pe secundă şi pe care Cornelia le numeşte „minutele mele de absolut.

cornelia-mihai

Și sărituri, și facultate

La 19 ani, doi ani după „botezul aerului, Cornelia a realizat că asta vrea să facă în viață: parașutism. Știa că e un sport costisitor pe care nu și l-ar fi permis, deci singura variantă era să lucreze în domeniu. „În anul 2004, tocmai se deschisese la Strejnic o companie privată de salturi cu parașuta: Total Air, a doua din ţară după cea de la Tuzla, și am început să lucrez acolo împreună cu prietena mea, Livia Ene, pliam parașute și, de asemenea, filmam în aer salturile efectuate în tandem.

Cred că am fost prima fată din România care a sărit de la 4.000 de metri, cu un aparat de fotografiat montat pe cască. Activitatea se desfășura în weekend, iar în timpul săptămânii mergeam la cursuri la Universitate. Nu câștigam mulți bani, dar nici nu-mi doream: săream cu parașuta, zburam, începeam să-mi trăiesc visul, spune Cornelia.

Şi visul fetei a prins aripi: a plecat să lucreze la un club sportiv din Spania. „Aflasem că, în afară, parașutismul era mult mai dezvoltat, dar nu m-am gândit niciodată să plec de la Ploiești, unde mi se dăduse o șansă de a zbura și a sări, unică pentru nivelul țării noastre. Totuși, după o neînțelegere cu proprietarul companiei, am fost obligată să plec. La momentul respectiv, cu lacrimi în ochi, am crezut că e un sfârșit, dar, de fapt, a fost un început.

Cum iarna era aproape, știam că singurele țări din Europa în care se desfășura această activitate tot anul erau Spania și Portugalia, așa că am trimis e-mailuri, căutând o slujbă, către fiecare aerodrom din aceste țări. Două săptămâni mai târziu m-am urcat într-un autocar spre Spania, fiindcă mi se oferise o slujbă la Skydive Empuriabrava (fără să ştiu că… era cel mai mare aerodrom din Europa), ca plior de parașute. Aveam 21 de ani și era prima data când ieșeam din țară.

Citește continuarea în pagina următoare

Începutul aventurii

Nu aveam la mine decât 400 de euro împrumutați de la un amic, îndeajuns cât să mă întorc acasă, dacă ar fi fost nevoie. Părinților mei le-am spus că mă duc la un prieten care lucra acolo deja, însă nu era adevărat. Le-am mărturisit că îi mințisem de-abia după un an. Nu știam unde mă duc, dar eram încrezătoare că parașutiștii sunt aceiași oameni pasionați de zbor oriunde m-aș afla. Așa a fost.

Am lucrat acolo patru ani, timp în care mi-am investit banii economisiți pentru a deveni instructor de parașutism, iar în 2011 m-am mutat ca instructor în Portugalia, la Algarve, unde am devenit, la scurt timp, și instructor de salt în tandem, fiind prima femeie din România cu această calificare.

Cornelia reușise să facă tot ce își propusese până atunci și era fericită, însă mai avea un obiectiv: își dorea să concureze. „Auzisem atât de multe lucruri impresionante despre concursul internațional de parașutism din Dubai (DIPC) și îmi doream enorm să particip, însă nu știam ce disciplină să aleg, fiindcă la majoritatea erau echipe, iar eu eram singură.

Puteam participa doar la «aterizare la punct fix», însă nu aveam echipamentul necesar, sau la «Canopy Piloting», considerată cea mai periculoasă, unde aveam echipament, nu mă antrenasem niciodată pentru ea'. Atunci, spune Cornelia, „pilotajul acrobatic a ales-o de fapt pe ea, și cu un curaj nebun, s-a înscris la DIPC 3, reprezentând România.

cornelia mihai-

Medalii și recorduri mondiale

Uimitor pentru o novice a marilor concursuri și a disciplinei respective: „Pot spune cu mândrie că nu am ieșit pe ultimul loc, spune Cornelia. Performanța ei a fost remarcată și i s-a oferit aproape imediat un loc de instructor de salturi în tandem, la Skydive Dubai, în Emiratele Arabe Unite, unul dintre cele mai cunoscute și puternice cluburi de parașutism din lume, iar, un an mai târziu, a fost prima femeie invitată vreodată să concureze pentru Emiratele Arabe Unite la Campionatul Mondial de Parașutism.

„La scurt timp după acel Mondial mi s-a propus să fac parte din echipa Skydive Dubai de Canopy Piloting, alături de Patrick Kaye (SUA), Billy Sharman (RSA) și Tim McMaster (SUA), ceea ce însemna antrenament zilnic cu cel mai performant echipament și concursuri internaționale de înalt nivel.

Marea dragoste, la 30 de ani

Cornelia Mihai și Duncan French

Cornelia Mihai și Duncan French

Evident că am acceptat și au urmat trei ani plini de împliniri, aventuri și momente de neuitat. Am călătorit foarte mult împreună cu echipa, am sărit la nenumărate concursuri, dintre care cinci Campionate Mondiale (două medalii de aur, una de argint şi patru de bronz).

Am devenit prima femeie din lume care a obținut medalii la un Campionat Mondial de Canopy Piloting și tot prima femeie care a câștigat Campionatul Național American, dețin recordurile mondiale feminine la distanță și viteză, dar îmi doresc să dețin și recordurile mondiale la general.

În această disciplină nu există diferențiere între bărbați și femei, eu concurez cot la cot cu bărbații și am auzit de foarte multe ori: «Tocmai m-a bătut o fată!», însă fără nici un fel de răutate. Formăm o mare familie și faptul că această disciplină este extrem de periculoasă ne unește și mai mult.

În 2013, la Cupa Mondială din Rusia, l-am cunoscut pe Duncan French, concurent pentru echipa Australiei, de atunci suntem împreună, locuim în Dubai și pot spune că mi-am găsit sufletul pereche. Acest an a fost un pic mai greu, pentru că Duncan a suferit un accident și încă are nevoie de destul de multă recuperare, dar momentele grele ne-au unit parcă şi mai mult.

Faptul că mi-am urmat visul nu a făcut decât să-mi ofere satisfacții. Întotdeauna am preferat să risc să regret că am încercat ceva, decât să trăiesc cu regretul că nu am încercat niciodată. Întotdeauna mi-am urmat pasiunea și mereu am găsit o soluție la ceea ce mi-am propus să fac. Cred că așa am ajuns unde mă aflu astăzi și nu am absolut nici un regret.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Max Haim, Patrick Minar, Wolfi Lienbacher, TNT Brothers

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate