Claudiu Bleont: “Sunt o stare de spirit”

Dupa aproape 30 de ani de teatru si film, actorul Claudiu Bleont crede doar in prezent si experiment.

Nu-si recunoaste trecutul si nu are planuri de viitor; spune ca greseala e o treapta in devenirea noastra, iar critica e inutila.

Citește și...

Ce mari au crescut fiii Ilenei Lazariuc și ai lui Țiriac Jr.

Cine e viitorul soț al Cristinei Bâtlan de la Imperiul Leilor. „El mi-a scris'

L-am gasit la Teatrul National, inainte de spectacolul Burghezul gentilom, care se joaca de doua stagiuni cu sala plina.

Plin de energie debordanta, Bleont sta pe treptele imbracate in plus si vorbeste despre Noica si manele cu usurinta si versatilitatea actorului obisnuit sa intre rapid in pielea oricarui personaj.

Lucreaza la doua spectacole: Dumnezeul zilei de maine la Teatrul de Comedie si Ulciorul sfaramat la Metropolis, teatrul pe care il renoveaza si structureaza George Ivascu. Mai “tine” o emisiune-concurs la Radio Romania Actua- litati si in curand va pleca din nou la Avignon cu un pro- iect al Teatrualui din Galati, Imnul.

Citește și...

Cum arată acum primul soț al Anamariei Prodan? Fostul cuplu a rămas în relații bune

Cine e viitorul soț al Cristinei Bâtlan de la Imperiul Leilor. „El mi-a scris'

“In momentul asta nu mai exista o departajare stilistica clara intre spectacole. Se trece de la ironic la comic, dramatic si poetic, in cadrul aceluiasi rol.

Din punctul asta de vedere sunt cucerit de Matei Visniec. Am fost doi ani la Avignon cu piesa Caii la fereastra. In Franta e considerat unul dintre autorii moderni mari si e studiat in licee (si la noi, in manualele alternative Humanitas si Sigma, clasa a XI-a, n.r.).

La Visniec, textul are ironie, suprarealism, poezie, text absurd, o lume exact ca a noastra – mai ales la oras, se citeste foarte bine. Conflictul, agresiunea mass-media, politicul, ideile mari, discutii, certuri, lumea devine balci, circ… foarte aproape si de Caragiale. Cum e si cazul Burghezului gentilom – injurat de critici, iubit de public. Intr-un fel, cred ca acum critica nu-si mai afla rostul!”

Nu reprezint cultura romaneasca!
La privirea mea intrebatoare, actorul se simte dator sa imi explice: “Omul se arunca intr-un curent de traire, ca un copil care creste si aduna de peste tot impresii, le sublimeaza, le traduce in fapte, le schimba, abandoneaza lucruri care nu i se mai par interesante si continua! Un critic, as spune un moment critic, nu ma refer neaparat la o persoana, e cineva care aresteaza un moment al acestei deveniri si spune: “Asta-i bine, asta-i rau!”.

Nu regasim tot trecutul in acest moment, nu ne asteptam la un anumit viitor din semnele lui. Cred foarte mult in “devenirea intru fiinta” a lui Noica.

Si mai cred ca a trai inseamna a accepta ca esti intr-o pe-trecere, care include moartea, abandonul unor lucruri vechi sau al unor fapte in care nu te mai regasesti, aventurarea in altele noi… Poate ca unii te critica si raman stupefiati: “Dom’le, ajungi sa faci nis- te chestii in care noi nu te recunoastem!”. Dar o aventura de soiul asta poate sa te aduca intr-un plan de regasire, de studiu si de alte deschideri!”

Stiu ca unii i-au reprosat aparitiile in spectacole de televiziune (Dan Negru, Pepe), care n-au nici o legatura cu cultura. Bleont imi raspunde vehement: “Eu nu sunt o imagine publica si nu reprezint cultura romaneasca! Eu marturisesc viul, nu cultura! Cultura o gasim in statui, biblioteci, cimitire, mausolee, carti de istorie. La o nunta mai dansam cateodata si pe manea, dupa 12-15 sprituri. Se judeca maneaua! Eu n-as judeca-o.

E un stil, place unora. Altii au facut averi din ea. Eu refuz a ma aresta intr-o imagine. Conditia mea este aceea de actor. In sarba, actorul se numeste glumac. Eu sunt o stare de spirit. Sunt vesel, trist, in functie de rol, de situatie. Toma Caragiu, recunoscut ca mare actor, avea si casete audio imprimate, in care canta la nunti. Eu, ca actor, ma adresez tuturor, de la intelepti, luminati, persoane informate si culte pana la oameni foarte simpli.”

Sunt ca o molie, ca o plomba…
La Radio Romania Actualitati modereaza un concurs cu intrebari de cultura generala, legate de capitale europene. “Am primit reprosuri ca intrebarile sunt pentru oligofreni! Evident, ele sunt facute de un grup de oameni.

Dar exista acum o dimensiune spartana la noi, care se traduce prin snobism si distanta, masele devin talpa, cei de care ar trebui sa te desprinzi, renegati, saraci, prosti etc. Dar ei fac parte dintre noi! Si noi facem parte dintre ei!” Isi recunoaste greselile, le analizeaza ca treapta pentru noi asezari interioare. “Nu cred in greseala, cu alte cuvinte”, spune actorul. “Cred in experimentare.”

Emisiunea de la radio este una dintre ele: “Ma scol la 6 dimineata, lucru pe care nu l-am mai facut din armata! Sunt acolo, pe post, ca o molie, o carie, o plomba, ca un apendice, dar aduc partea mea de insolit cu concursul asta!

Astazi am facut si o greseala de calcul, am adunat 62 cu 39 si mi-a dat 111, in loc de 101. Niciodata nu am fost prea bun la mate, dar astazi am gresit si am dat doua premii. Unul, din banii mei. M-am dus la om, ma bucur ca l-am cunoscut, era o persoana cu probleme, pentru care cei 3,5 milioane de lei au insemnat ceva! In general, imi place sa traiesc impotriva conceptelor mele, incerc sa ma pun in situatii paradoxale.”

Ce bine ca exista femeile!
Nu are roluri preferate: “Ma implic cu toata fiinta in ce am de facut in clipa asta”. Si nu-si recunoaste trecutul: “Nu ma pot intoarce sa joc Pas in doi sau Mercutio, sau Cantindatul.

Sunt aici, cu tot ce am facut pana acum si cu nestiutele deschideri spre maine, daca voi mai fi… Joc la Nottara – ala e un teatru care sta sa cada, la propriu! E cu bulina rosie.

Si inainte de spectacol, ma gandesc: astazi s-ar putea sa mor. Ok, zic. Merg mai departe.” Stim ce se va intampla peste o ora? Sunt un om intamplator printre oameni intamplatori, in pe-trecere…”

Il intreb despre femei, ca sa schimb registrul. Relatia perfecta? “Asa cum este ea.

Ce bine ca exista femeile!” Insist, incercand sa aflu ceva concret. “Cum trebuie sa fie o femeie ca sa cucereasca un barbat? “Treaba ei”, vine raspunsul, perfect feminist. “La ce sa-l cucereasca? Ce, barbatul e o posesie, un teritoriu, un birou? Suntem relativi in relativitate…”

Mihaela Doina Radulescu; foto: Octav Nitu, arhiva VIVA!

Citește și următorul articol:

Peter O’Toole – Viata la maximum

Mama Andreei Antonescu s-a căsătorit. Motivul pentru care artista a lipsit de la eveniment