Ce se întâmplă când îți amorțește fața? Pașii pe care trebuie să-i urmezi pentru recuperare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Anumite afecțiuni, precum infecțiile, inflamațiile, tumorile sau leziunile cerebrale, pot afecta controlul mușchilor feței pe o parte sau chiar pe ambele părți, determinând apariția unei asimetrii faciale („față căzută') și dificultăți funcționale – de la clipit, până la masticație și înghițire, însoțite de o senzație de amorțeală. 

Amorțeala feței se poate manifesta în diferite moduri, de la o ușoară senzație de „înțepături de ace' până la pierderea totală a sensibilității. Uneori, este însoțită de slăbiciunea mușchilor feței, dificultăți în a clipi sau în a mișca gura simetric. Aceste simptome afectează nu doar estetica feței, ci și funcții esențiale precum mestecatul, înghițirea sau vorbirea. Pentru unii pacienți, senzația apare brusc și intens, pentru alții progresează treptat, ceea ce poate face diagnosticul mai dificil.

De ce apare amorțeala feței 

Din punct de vedere medical, amorțeala apare atunci când există o problemă la nivelul nervilor sau al vaselor de sânge care deservesc zona respectivă. Cauzele pot fi multiple: afecțiuni neurologice precum paralizia Bell, accidentele vasculare cerebrale, scleroza multiplă sau neuropatiile periferice, infecții virale cum ar fi herpes simplex sau zona zoster, tulburări circulatorii precum ischemia cerebrală tranzitorie, dar și traumatisme, tumori sau deficiențe de vitamine.

Un caz particular de amorțeală este legat de pareza facială, o afecțiune neurologică în care nervul facial își pierde temporar sau definitiv funcționalitatea. Simptomele includ nu doar amorțeala, ci și asimetria feței, dificultăți la închiderea ochiului, zâmbet incomplet sau senzația de „față căzută'. Pareza poate fi cauzată de infecții virale, inflamații sau traumatisme și necesită un diagnostic rapid pentru a exclude cauze grave, precum accidentul vascular cerebral. Vestea bună este că, în multe cazuri, tratamentul parezei faciale permite recuperarea treptată a funcțiilor mușchilor. Terapia include medicație, exerciții de reabilitare, fizioterapie și, atunci când este necesar, suport psihologic pentru a gestiona impactul emoțional al acestei afecțiuni. Cu intervenția corectă și la timp, mulți pacienți revin la o viață normală și își redobândesc simetria și expresivitatea feței.

Afecțiunile din spatele amorțelilor faciale

Unul dintre cele mai mari pericole este asocierea amorțelii faciale cu accidentul vascular cerebral. Conform datelor World Stroke Organization, aproximativ unul din patru adulți va suferi un AVC de-a lungul vieții. Simptomele tipice includ amorțeala bruscă a feței, slăbiciune la nivelul brațelor și dificultăți de vorbire. Dacă aceste semne apar concomitent, este o urgență medicală absolută. În România, AVC-ul este a doua cauză de mortalitate, conform Societății Române de Neurologie, cu peste 60.000 de cazuri raportate anual. Din păcate, mulți pacienți nu ajung la timp la spital, pierzând astfel șansa unei intervenții eficiente. 

Pe lângă AVC, amorțeala feței poate fi cauzată și de alte boli neurologice cronice. Scleroza multiplă, o afecțiune autoimună care afectează sistemul nervos central, se manifestă frecvent prin amorțeală sau furnicături la nivelul feței și membrelor. Paralizia Bell determină de obicei o asimetrie vizibilă a feței și incapacitatea de a închide complet ochiul sau de a zâmbi. Nevralgia de trigemen, o boală dureroasă caracterizată prin crize de durere intensă la nivelul feței, poate fi confundată cu simple amorțeli. Deficiențele de vitamine, în special vitamina B12, sunt de asemenea recunoscute ca fiind cauze frecvente ale paresteziilor.

La nivel global, prevalența simptomelor de tip amorțeală, furnicături și amețeli este ridicată. Conform unui studiu publicat în Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry, aproximativ 30% dintre adulții de peste 40 de ani raportează episoade de amețeli recurente sau senzații de amorțeală, legate frecvent de probleme neurologice sau circulatorii. 

De ce să mergi la doctor dacă ai amorțeli

Diagnosticul începe cu un consult neurologic complet, care include evaluarea sensibilității, reflexelor și funcțiilor motorii. În funcție de suspiciune, medicul poate recomanda investigații suplimentare precum rezonanță magnetică, tomografie computerizată, analize de sânge pentru deficitul de vitamine sau teste electroneuromiografice. 

Tratamentul depinde strict de cauza identificată. În cazul paraliziei Bell, terapia cu corticosteroizi și exercițiile de reabilitare pot reda funcționalitatea feței în câteva săptămâni. Pentru accidentele vasculare, timpul este esențial – tratamentul eficient trebuie început în primele 4,5 ore de la debutul simptomelor. În situațiile cauzate de deficiențe de vitamine, suplimentarea corectă poate rezolva rapid problema. În schimb, afecțiunile cronice precum scleroza multiplă sau nevralgia de trigemen necesită tratamente pe termen lung, de la terapii medicamentoase la intervenții chirurgicale. Pe lângă tratamentele medicale, reabilitarea prin fizioterapie și logopedie joacă un rol important în redobândirea funcțiilor faciale și a calității vieții.

Orice episod de amorțeală facială care persistă mai mult de câteva minute sau este însoțit de slăbiciune musculară, dificultăți de vorbire sau de vedere reprezintă o urgență medicală. Chiar și în absența altor simptome, consultul neurologic este esențial pentru a exclude boli grave. 

Recomandari
Mai multe din Advertorial