Cauzele imunologice în avortul spontan recurent – Cristina Uța, Carmen Panaitescu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Avortul spontan recurent (ASR) este o complicație la începutul sarcinii, care afectează aproximativ 1-3% dintre cupluri și este definit prin trei pierderi consecutive de sarcină înainte de 20 de săptămâni de gestație. Conform Societății Americane pentru Reproducere, ASR poate fi diagnosticată la femei după două sau mai multe pierderi de sarcină cu dovezi clinice. Eșecul reproductiv cauzează o suferință emoțională semnificativă și are un impact major asupra cuplurilor.

Cauzele imunologice în avortul spontan recurent

Cristina Uța, Carmen Panaitescu

Avortul spontan recurent (ASR) este o complicație la începutul sarcinii, care afectează aproximativ 1-3% dintre cupluri și este definit prin trei pierderi consecutive de sarcină înainte de 20 de săptămâni de gestație. Conform Societății Americane pentru Reproducere, ASR poate fi diagnosticată la femei după două sau mai multe pierderi de sarcină cu dovezi clinice. Eșecul reproductiv cauzează o suferință emoțională semnificativă și are un impact major asupra cuplurilor.

Mecanismul prin care un embrion invadează endometrul pentru a se implanta este un mecanism pe cât de complex pe atât de uimitor, care implică un echilibru perfect între componentele embrionului și cele ale endometrului. Pentru sistemul imun feminin, embrionul reprezintă un transplant semi-alogenic deoarece jumătate din genele embrionului sunt de origine paternă. În locul unui răspuns imun convențional, embrionul induce un mecanism secundar de protecție. Este necesară o interacțiune imunologică intensă între embrion și sistemul imun matern, de la dezvoltarea blastocistului și până la implantare. La începutul sarcinii, implantarea timpurie este facilitată de procesele inflamatorii care asigură remodelarea vasculară adecvată și invazia placentară. Pentru a preveni respingerea fătului, această inflamație trebuie să fie redusă.

O sarcină reușită necesită o reglare temporală strictă a funcției imune materne pentru a se adapta la creșterea fătului, iar studiile recente arată că factorii imunologici, cum ar fi un răspuns anormal al sistemului imunitar matern la embrionul în curs de dezvoltare, pot cauza eșecul repetat al implantării embrionilor sau avortul spontan recurent. Există mai multe cauze presupuse de respingerea embrionilor, inclusiv anomalii cromozomiale, tulburări genetice, endocrine, malformații uterine, modelul „alogrefei fetale', infecția, stresul și toleranța imunologică maternă dereglată.

Sistemul imun înnăscut joacă un rol important în reproducere. Spre exemplu, celulele T reglatoare sunt responsabile de auto-toleranța sistemului imun și previn apariția bolilor autoimune, iar în timpul sarcinii acestea suferă o creștere fiziologică și constituie 10-20% dintre celulele imune deciduale în primul trimestru. În cazul în care acest mecanism nu are loc se observă avorturi spontane recurente. 

Celulele natural killer (NK) uterine sunt esențiale în crearea și menținerea unei sarcini sănătoase; astfel, scăderea sau creșterea și disfuncția celulelor NK și Th pot declanșa complicații ale sarcinii și infertilitatea, în timp ce alterarea activității celulelor NK poate fi utilă în tratarea unor boli legate de infertilitate. Unele studii au sugerat rolul celulelor imune în complicațiile asociate infertilității, în care imunoterapia vizează celulele imune, inclusiv celulele NK. De asemenea, în unele studii recente, a fost investigat rolul unor medicamente imunosupresoare care au un efect de toleranță imună asupra fătului în curs de dezvoltare. 

Din punct de vedere clinic și paraclinic, după ce s-au exclus celelalte cauze de ASR și se suspectează o cauză a sistemului imunitar, pacientele pot apela la efectuarea testelor imunologice. Dacă sunt detectate niveluri anormale de celule imune (analiza activității NK, testul citokinelor TH1/TH2, testul de activitate Treg, Kir- HLA C), specialiștii pot recomanda o terapie adecvată pacientei. Molecula HLA-G controlează funcția celulelor imune în timpul sarcinii și se pare că aceasta poate fi utilizată ca indicator clinic și țintă terapeutică în bolile endometriale și reproductive. În viitor, prin determinarea și standardizarea analizei HLA-G și introducerea acestei molecule în testele de rutină, va fi posibil să ajute la diagnosticarea bolii și la urmărirea pacientelor.

Recomandari
Mai multe din Advertorial