Carmen Tanase este o actrita consacrata in teatru, dar care a gasit marea provocare a carierei in serialele de televiziune. Crede ca nu doar publicul larg este spectator de telenovele, ci si colegii ei actori, care le urmaresc cu interes si isi doresc sa apara in ele…
Carmen Tanase este o persoana spontana si directa, cu care ai impresia ca poti aborda orice subiect. Aflu asta din primele cuvinte de prezentare, cand imi spune ca n-are o “fata simpatica la prima vedere” si ca lumea ajunge sa prinda drag de ea abia dupa ce o cunoaste mai bine.
La mirarea mea sincera, face un gest scurt, ca “stie ea mai bine”, si isi aprinde o tigara… Eu o simpatizez deja. E intre doua filmari la Iubire ca in filme, dupa ce sezonul trecut a terminat seria Lacrimi de iubire si filmul de lung metraj cu acelasi nume.
In familia de pe platouri
Dupa un an de aparitii televizate zilnice, a ajuns o figura foarte populara. Lumea o opreste pe strada: “Doamna, felicitari! Urmarim serialul, barbatul meu nu s-a uitat in viata lui la telenovele, dar acum nu pierde nici un episod!”. Ea e incantata, fireste, dar, mai mult decat laudele, o intereseaza cum sa faca lucrurile cat mai bine.
Tudor, fiul ei, nu este la fel de incantat de popularitatea mamei. Nici de faptul ca prietenii ii striga, in gluma, sa-i ceara bani lui Varlaam (Bebe Cotimanis), sotul Simonei, personajul ei din serialul Lacrimi de iubire. Carmen povesteste amuzata despre viata de pe platouri si despre colegii ei, care ii sunt ca o a doua familie. “Sau prima, nici nu mai stiu…”
Cele 200 de episoade ale Lacrimilor au fost filmate in 216 zile, aproape un episod pe zi, un adevarat record national. Uneori, cand filmarile se sfarseau tarziu, in noapte, actorii dormeau in “Casa Varlaam” – o vila in toata regula, cu caldura, aer conditionat, piscina, sera, living, bucatarie, birou, camera de pocher, asa cum ati vazut-o la tv. Scarile duc in pod, asa ca, atunci cand actorii le urcau, imaginea se muta brusc in dormitoarele amenajate in platoul 10. “Telenovela s-a terminat in coada de peste”, spune Carmen.
“Cu o casatorie, o despartire si o moarte…” Filmul de pe ecrane este finalul serialului. Aceleasi locatii, aceleasi personaje, acelasi regizor, numai ca de data asta stii cum se termina totul, ca un epilog. Filmul a fost turnat in 16 zile. La sfarsit, actorii au dat o petrecere de despartire si au luat cu ei nu doar amintirile, ci si animalele care au jucat in serial. Carmen s-a oferit sa ia in grija iguana-vedeta, care si-a gasit imediat locul alaturi de cei doi caini, trei pisici si o broasca testoasa din casa Tanase.
![]() |
Cu fiul ei, Tudor |
Intre doua pasiuni
“La mine, toata lumea se intelege foarte bine”, spune Carmen. “Cand am adus-o, pisicile s-au adunat, toate trei, in jurul acvariului si au pandit-o sase ore, nemiscate!”, rade ea. “M-am speriat, am crezut ca au murit pisicile! Apoi au pus labutele pe acvariu, au vazut ca nu e nici un pericol si s-au linistit. De altfel, sunt obisnuite sa aduc cate o ciudatenie in casa.
Acuma, fiul meu vrea sa aduca o tarantula, dar mama a zis ca pleaca… El le aduce si eu le ingrijesc!” Dar asa facea si ea cand era de varsta lui, asa ca mama intelege foarte bine cum stau lucrurile. Pasiunea pentru animale era veche, iar in adolescenta Carmen visa sa urmeze medicina veterinara. Dar tatal ei s-a opus categoric, ca doar “nu s-a chinuit atata cu mine si m-a crescut ca pe o printesa ca eu sa stau la coada vacii…”
La o varsta dificila
Dar Carmen mai avea o pasiune, pe care i-a descoperit-o tot tata. “Eram cam rebela, iar cand eram in clasa a XII-a, tata a venit cu o programa de admitere in facultati si a zis: ‘Ia sa vedem ce putem face noi din tine.
Medicina pica, Politehnica nici nu se pune problema, filologie – nu te vad deloc profesoara intr-o scoala… Uite, la teatru! Poti sa inveti acolo cinci poezii, la limba romana esti buna…”
Carmen a candidat pe opt locuri, alaturi de alti 600 de candidati. A picat prima data, dar a intrat a doua oara, dupa ce a facut un an de pregatire cu Olga Delia Mateescu. In facultate, cursul Olgai Tudorache i-a marcat cariera. Dupa absolvire, Teatrul National din Iasi avea nevoie de actori, iar Carmen de o scena, asa ca a plecat la Iasi, impreuna cu zeci de alti colegi de generatie. Acolo l-a cunoscut si pe sotul ei, criticul de teatru Victor Parhon.
In ?89 s-a casatorit, apoi l-a nascut pe Tudor, a venit la Bucuresti si s-a angajat la Teatrul Odeon. Tudor a iesit asa cum l-au programat parintii: “sa nu stea intr-un loc, sa aiba personalitate, sa fie inteligent…” A crescut in teatru, la spectacolele si repetitiile mamei. Acum, la 17 ani, viseaza la randul lui la o cariera de regizor.
“El vrea regie film, eu as fi vrut scenaristica, pentru ca e foarte talentat la asta. Seamana cu tatal lui”, spune ea, retinandu-si cu greu suferinta provocata de disparitia prematura a sotului, in anul 2000. Dar Tudor face intotdeauna ce-si propune, si mama stie ca asta e si cea mai buna alegere. “El are 17, au am 45 – suntem amandoi la o varsta dificila”, glumeste ea. Indiferent de diferenta intre generatii, amandoi iubesc lumea artistica.
“Eu am iubit foarte mult teatrul si nu l-as fi dat niciodata pe film, pana acum doi ani de zile. Apoi am inceput sa joc in serial si am vazut ca asta da dependenta, si l-am cunoscut pe regizorul Iura Luncasu, care a fost intalnirea artistica a vietii mele.”
Teatru sau film? Amandoua!
Pentru Carmen, cel mai drag rol din teatru ramane Paraschiva, din Domnisoara Nastasia -“un rol pe care il iubesc si care, cred, mi-a iesit cel mai bine. Are forta si haz. Eu am iubit foarte mult teatrul si nu l-as fi dat niciodata pe film, pana acum vreo doi ani de zile. Telenovela e o experienta care incepe sa-ti placa, ii prinzi gustul si devii dependent de ea. Iar intalnirea cu regizorul Iura Luncasu a fost si intalnirea artistica a vietii mele.
Iura te provoaca tot timpul si creeaza situatii noi, la care nu te astepti. Eu tot timpul abia astept sa ajung la filmare, ca sa vad ce mai inventeaza!” Carmen e spectatoare de telenovele, mai ales de cele braziliene, care ii plac cel mai mult, pentru ca “sunt un pic mai realiste, mai aproape de viata pe care o traim”.
Carmen continua experienta Lacrimilor si a filmului, cu o noua serie: Iubire ca in filme, unde joaca rolul lui Zuzu, patroana unui bar, cu o noua coafura si un stil vestimentar inedit – costume de piele si jeansi. “De exemplu, la inceput nu puteam sa imi imaginez ca pot sa invat textul cu doua-trei minute inainte de a-l filma. Aveam experienta din teatru, unde repeti o luna, iei textul acasa si il inveti. Acum nu vin fara sa stiu ce filmez, dar nu mai invat vorba cu vorba, pentru ca invat imediat acolo. Dupa trei luni de lucru in acest stil ti se dezvolta mintea. Nu, nu sunt obosita! Pentru ca imi place la nebunie ce fac!”
![]() |
![]() |
Text: Mihaela Doina Radulescu; foto: Mediafax, Acasa TV si arhiva personala