Camelia Smicală, 10 ani de tortură în iadul finlandez

camelia smicala

Despre cazul doctoriței Mihaela Camelia Smicală Jalaskoski, românca emigrată în Finlanda, căreia i-au fost răpiți copiii de către instituția Protecției copilului (corespondentul Barnevernet-ului norvegian), s-a scris cu revoltă la finalul anului trecut, la puțin timp după scandalul familiei Bodnariu.

Faptul că a făcut publică drama familiei sale i-a făcut probleme și mai mari. Am rugat-o să ne acorde un interviu în care să ne împărtășească drama  prin care trece.

Citește prima parte a interviului

Care a fost motivația pentru care ți-au luat copiii mai mici?

Pe data de 15.05.2015, un judecator de la judecatoria din Tampere a dat decizie provizorie de incredintare a copiilor tatalui lor (deci custodie totala), FARA PROCES, FARA SA FIU ASCULTATA SI NICI MACAR ANUNTATA, pe baza minciunilor servite judecatorului de catre tatal copiilor ca as vrea sa fug cu copiii in Romania.

Dovada adusa de el era cererea oficiala, depusa de mine la politie, prin care ceream dreptul de a calatori in vacante cu copiii in Romania. Din 2010 ni se interzisese total dreptul de a merge in Romania in vizita (avand custodie comuna si tatal copiilor refuzand sa ne lase sa iesim din Finlanda). In cerere era precizat ca avem cetatenie dubla, rudele noastre sunt in Romania si vrem doar sa mergem in vacanta.

Pe 15.05.2016 copiii au fost luati in regim de urgenta, de la scoala, din fata clasei, ca niste infractori, sub acuzarea ca ne iubim prea mult si ca eu as fi manipulat copiii impotriva tatalui. Agresiunea domestica nu a fost niciodata investigata (desi exista probe,  cerficat medico-legal cu leziuni care ar fi putut cauza moartea etc), dar nu a fost luata in considerare si, contrar legii finlandeze, copiii nu au fost ascultati.

In 2016, copiii au fost luati pe baza unei decizii a protectiei copilului, fara hotarare judecatoreasca.

In iunie 2016, acelasi judecator care a dat in 2015 hotararea fara proces si fara sa fiu ascultata si-a anulat hotararea. Prin anularea acelei hotarari, a reintrat in vigoare hotararea definitiva a curtii supreme din 2013, prin care exista custodie comuna cu domiciliul copiilor la domiciliul meu. Protectia copilului a refuzat sa respecte hotararea judecatoreasca.

Nu se face expertiză și evaluare psihologică a copiilor și a părinților în astfel de cazuri?

Nu se face. Noi am fost supusi la o asa-zisa evaluare parentala, care a fost o tortura. Evaluarea a fost facuta de doua asistente medicale. Copiii au vorbit si cu cate un psiholog, dar deciziile lor nu au fost luate in considerare. Rezultatul a fost ca un medic psihiatru care nu a vorbit niciodata cu copiii si care nu ne-a evaluat niciodata a facut raportul final, ignorand evaluarea psihologica, pe baza spuselor celor doua asistente si stabilit de comun acord cu protectia copilului.

Acel psihiatru a refuzat sa vorbeasca cu copiii, dar, in schimb, a avut multiple intalniri cu cei de la social, astfel incat asa-zisa evaluare a fost facuta fara examinarea ”pacientului”. Exista rapoarte de la psihologi care chiar au evaluat copiii, raportul facut de un psihiatru infantil in 2015 (pe baza caruia mi-au fost inapoiati copiii) care chiar a evaluat copiii. Aceste rapoarte au fost ascunse.

In Finlanda, medicului ii este interzis sa scrie rapoarte despre un anumit pacient, fara sa il consulte. Acel psihiatru infantil nu a vorbit nici pana acum cu copiii, dar scrie in continuare rapoarte despre starea lor!

Din mărturiile anterioare, înțeleg că tratamentul aplicat acestor copii este inuman – copiilor le e dor de părinți, de casă, plâng de dor, aproape se îmbolnăvesc. Nu există medici sau consilieri psihologici care să îi evalueze?

Conform legii finlandeze, suspiciunea de abuz asupra copiilor trebuie imediat cercetata. Politia a refuzat sa cerceteze, in mod repetat, abuzurile asupra copiilor, desi multe plangeri au fost facute de functionarí de stat.

Am cerut consiliere psihologica in 2010. Mi s-a refuzat. Am platit peste 3000 de euro unui psiholog, timp de 2 ani, ca sa echilibreze copiii din punct de vedere emotional.

Legea finlandeza spune ca ei, copiii, au dreptul sa decida singuri de la 12 ani si, iar daca sunt mai mici de 12 ani, doar daca se dovedeste ca sunt corespunzator dezvoltati psihic. Am cerut, conform legii, si aceasta evaluare. Mi-a fost refuzata.

In acest moment, copiii nu au dreptul la psiholog (psihologul de la scoala Mariei s-a alarmat de situatia ei, dar i s-a interzis sa vorbeasca cu Maria) si nu au dreptul la nici o evaluare. Acelasi psihiatru infantil face evaluarea fara a vedea sau vorbi cu copiii.

In Finlanda legea prevede terapie debriefing in caz de socuri emotionale. Copiilor mei li s-a refuzat.

Realitatea e ca nu vor ca cineva sa realizeze adevarata stare a copiilor. Acesta este si motivul pentru care copiilor li s-a schimbat scoala, nimeni nu are voie sa vorbeasca cu ei dintre cunoscuti sau rude, motiv pentru care i s-a interzis in mod repetat consulului Romaniei sa viziteze copiii.

Cea mai mare grozăvie mi s-a părut carcera pentru copiii care plâng de dorul de-acasă. Cum e posibil să terorizezi un copil astfel?

Aceste carcere au ciment pe jos, fara nici o mobila, cu usa ca la puscarie, 4 metri patrati.

Camelia si copiii

Camelia si copiii

Ce demersuri ați făcut în Finlanda și cum s-au desfășurat? Dar în România?

In Finlanda am facut plangeri la politie, plangeri la ministerul de interne ca politia nu vrea sa investigheze tentativele de omor si abuzurile tatalui asupra copiilor. Am scris la toate ministerele, am facut plangere la Avocatul poporului (care mi-a raspuns de cinci ori ca nu-l intereseaza cazurile mai vechi de 2 ani).

Pana am ajuns eu sa aflu de avocatul poporului, au trecut niste ani… Desi erau lucruri noi, acute, se lega de faptul ca totul a inceput cu mai mult de 2 ani in urma! Am facut plangere la Avocatul copilului care mi-a spus ca nu ia in calcul cazurile individuale. Am scris la toate organizatiile pentru drepturile copilului, pentru drepturile omului din Finlanda si internationale. Toate mi-au raspuns ca nu se pot ocupa de cazuri individuale.

Am scris si la presedintele Finlandei, la prim-ministru. Nu s-au obosit sa-mi raspunda.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate