Anne Frank: un destin tragic, o carte exceptionala

Anne Frank
Desi un incendiu atat de mare nu ofera un spectacol placut ochiului, pentru noi, din fericire, greul trecuse si fiecare si-a reluat activitatea. Seara, la masa: alarma aeriana. Aveam mancare buna, insa a fost de-ajuns sa aud sirena ca mi-a trecut toata pofta. Dar nu s-a intamplat nimic si, dupa trei sferturi de ora, pericolul trecuse. Tocmai urma sa spalam vasele: alarma aeriana, impuscaturi, ingrozitor de multe avioane. „O, Doamne! De doua ori in aceeasi zi, asta-i prea de tot“, ne gandeam toti, dar nu era nimic de facut. Iarasi a plouat cu bombe, de data asta in cealalta parte, in Schiphol, dupa cum relateaza englezii. Avioanele coborau in picaj, urcau iarasi, aerul suiera si totul era cum nu se poate mai inspaimantator. In fiecare clipa, imi ziceam in sinea mea: „Acum o sa cada, gata, e sfarsitul.“

Te-asigur ca la noua, cand m-am dus sa ma culc, inca imi tremurau picioarele. Fix la douasprezece, m-am trezit: avioane! Dussel tocmai se dezbraca. Fara sa-mi pese de asta, la prima impuscatura am sarit din pat, perfect treaza. Pana la unu am stat dincolo, la unu si jumatate eram la mine in pat, la doua din nou la tata, si avioanele continuau sa zboare. Apoi nu s-a mai tras deloc si am putut sa ma intorc „acasa“. Am adormit la doua si jumatate. Ora sapte. Cum stateam in pat, m-am trezit brusc in capul oaselor. Van Daan era cu tata. Hoti, a fost primul meu gand. „Tot“, l-am auzit pe Van Daan spunand si m-am gandit ca se furase tot. Dar nu, de data asta era o veste minunata, asa cum nu mai primiseram de luni de zile, ba poate niciodata in toti anii razboiului. Mussolini demisionase, regele-imparat al Italiei preluase conducerea guvernului.

Am jubilat. Dupa toate grozaviile de ieri, in sfarsit ceva bun si… speranta! Speranta ca se apropie sfarsitul razboiului! Speranta de pace!

Kugler a trecut pe-aici si ne-a spus ca fabrica Fokker fusese grav afectata. Intre timp, azi-dimineata, am avut iarasi parte de alarma aeriana, cu avioane care ne-au survolat, si-apoi de inca o prealarma. Ma sufoc de atatea alarme, duc lipsa de somn si n-am nici un chef de treaba. Dar acum ne tine totusi trezi tensiunea provocata de intamplarile din Italia si speranta in sfarsitul anului…
A ta, Anne

JOI, 29 IULIE 1943
Draga Kitty,
Doamna Van Daan, Dussel si cu mine tocmai spalam vasele, iar eu eram neobisnuit de linistita, lucru rarisim, care n-avea cum sa nu-i surprinda. Pentru a preveni intrebarile, am cautat deci repede un subiect de discutie destul de neutru si m-am gandit ca o carte precum Henri van de Overkant ar indeplini aceasta conditie. Dar imi facusem gresit socoteala; cand nu ma dojeneste doamna Van Daan, o face domnul Dussel. Lucrurile s-au intamplat cam asa: domnul Dussel ne recomandase in mod special aceasta carte, considerand-o excelenta. Lui Margot si mie nu ni s-a parut insa nici pe departe excelenta. Personajul baiatului era bine schitat, insa restul… mai bine tac. Cam asa suna remarca facuta de mine in timp ce spalam vasele, iar asta a facut sa se reverse asupra-mi o imensa incarcatura de reprosuri.

„Cum poti tu sa intelegi psihicul unui barbat? Cel al unui copil nu-i asa de dificil (!). Esti mult prea mica pentru o asemenea carte, nici macar un adult de douazeci de ani n-ar intelege-o.“ (Atunci de ce ne-a recomandat atat de calduros aceasta carte tocmai lui Margot si mie?)

Dupa care Dussel si doamna Van Daan au continuat la unison: „Stii mult prea multe lucruri care nu sunt potrivite varstei tale, ai o educatie total gresita. Mai tarziu, cand o sa fii mai mare, n-o sa te mai poti bucura de nimic si o sa spui: am citit deja asta in carti acum douazeci de ani. Trebuie sa te grabesti daca vrei sa-ti gasesti un sot ori sa te indragostesti, altfel cu siguranta totul te va dezamagi. In teorie, stii tot, doar practica iti mai lipseste!“

Poti sa-ti imaginezi situatia mea? M-am mirat eu insami ca am reusit sa raspund calm. „Poate dumneavoastra credeti ca sunt prost educata, dar nu toata lumea va impartaseste opinia.“
Atunci cand ma atata impotriva parintilor mei, ei cred in mod cert ca-mi dau o buna educatie, caci procedeaza deseori asa. Si sa nu-i spui unei fete de varsta mea nimic despre anumite lucruri este excelent. Rezultatele unei astfel de educatii sunt cat se poate de evidente.

In acel moment as fi vrut sa-i pocnesc in fata pe cei doi care se distrau atata pe seama mea. Imi iesisem din fire si-mi venea sa numar intr-adevar zilele (daca as fi stiut unde sa ma opresc) ce ma desparteau de clipa in care aveam sa scap de oamenii astia.

E o figura aceasta doamna Van Daan! Ar trebui luata drept exemplu… dar un exemplu prost! Doamna Van Daan, se stie, e foarte indiscreta, egoista, vicleana, calculata si imposibil de multumit. La toate astea se adauga vanitatea si cochetaria. Este – lucru incontestabil – o persoana extrem de dezagreabila. As putea umple volume intregi scriind despre doamna Van Daan si, cine stie, poate ca intr-o buna zi am s-o si fac. Un pic de lustru exterior este la indemana oricui. Doamna Van Daan este amabila cu strainii, mai ales cu barbatii, si, daca n-o cunosti decat de foarte putin timp, asta te induce in eroare.

Mama o crede prea proasta ca sa merite sa spuna vreo vorba despre ea, Margot prea insignifianta, Pim prea urata (la propriu si la figurat), iar eu am ajuns la concluzia, dupa ce m-am gandit indelung, caci nu plec niciodata de la vreo idee preconceputa, ca merita toate cele trei calificative, ba chiar mult mai mult decat atat. Avand ea asa de multe insusiri proaste, de ce as pomeni-o doar pe una dintre ele?
A ta, Anne

P.S. Cititorul este rugat sa tina seama de faptul ca atunci cand a fost scrisa aceasta istorisire furia autoarei inca nu se domolise!

Foto: shutterstock

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Vedete-Personalitati