Anna Țifu, violonistă italiană, nu își uită originile: „Jumătate din sângele meu este românesc”

Anna Țifu, născută la Cagliari, în Italia, în 1986, se mândrește cu tatăl său român și nu uită de România, țara unde vine de câte ori are ocazia cu mare drag.

Ea a fost considerată copil-minune şi s-a bucurat încă din primii ani de studiu de îndrumarea renumitului violonist Salvatore Accardo. La 11 ani a debutat ca solistă a Orchestrei Naționale a Țării Loarei, iar la 12 ani cânta pentru prima dată la Scala din Milano. Era câștigătoare a Concursurilor Internaționale Viotti Valsesia și Michelangelo Abbado, la 14 ani, iar un an mai târziu devenea licențiată a Conservatorului din Cagliari, cu Mențiune de Onoare.

În 2001, 2004 și 2005 a primit o bursă din partea Societății Mozart din Dortmund, iar între 2005-2008 a studiat la Curtis Institute of Music din Philadelphia.

Este câștigătoarea ediției 2007 a Concursului Internațional „George Enescu” din România, fiind cea mai tânără dintre premianți.

O leagă foarte multe de ţara noastră: tatăl ei este român iar Anna merge frecvent în România pentru a-şi vizita bunica, notează adevarul.ro.

„Aveam cinci ani când tata mi-a pus vioara în mână şi m-a învăţat totul. Tata este şi el violonist, a cântat foarte mulţi ani în Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, îmi amintesc faptul că mă ducea mereu la Filarmonică de când eram mică. Am început să studiez vioara cu tata la vârsta de şase ani şi toţi cei care mă ascultau spuneau că se cunoaşte că sunt din România, că sângele meu românesc se „aude”. Sigur că a fost un model pentru mine, a fost cel care mi-a pus vioara în mână. Aveam trei sau patru ani, îl auzeam cântând în casă – îmi amintesc, studia pe atunci Concertul de Ceaikovski – şi m-am îndrăgostit imediat de acest instrument datorită tatălui meu. Şi într-o zi i-am spus: de ce să nu cânt şi eu, la fel ca tine, la vioară? Aveam cinci ani. Mi-a pus apoi vioara în mână şi m-a învăţat totul. Îmi amintesc că atunci când am primit instrumentul, am vrut să cânt imediat Concertul de Ceaikovski, iar tata mi-a spus că asta nu se poate, „trebuie să studiezi mai întâi foarte mulţi ani!” Am învăţat foarte repede, la opt ani am câştigat primul concurs, de la Vittorio Veneto. Tata a fost primul meu profesor şi chiar şi acum, când pregătesc un nou repertoriu, este întotdeauna prima persoană căreia îi cânt şi care mă sfătuieşte”, a declarat Anna pentru sursa citată.

”Am cântat de multe ori în România, dar cu siguranţă cel mai important moment pentru mine a fost câştigarea Concursului „Enescu“. Mă simt foarte legată de România, pentru că este ţara mea, jumătate din sângele meu este românesc, aşadar este o încântare pentru mine să revin acolo”.

Astăzi este una dintre cele mai apreciate tinere violoniste ale momentului și a colaborat cu unii dintre cei mai prestigioși dirijori ai momentului, precum Yuri Temirkanov și Gustavo Dudamel, pe unele dintre cele mai cunoscute scene ale lumii. A colaborat de asemenea cu artiști precum Maxim Vengerov, Andrea Bocelli și actorul John Malkovich.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate