Ceaiurile medicinale sunt, fără doar și poate, o sursă de interes pentru multe persoane. Din punct de vedere terapeutic, acestea pot ameliora anumite afecțiuni medicale, însă puține persoane știu că există și contraindicații pentru anumite categorii de pacienți sau interacționează cu diverse medicamente.
Indiferent de tipul de ceaiuri medicinale pentru care optezi este indicat să afli mai multe informații cu privire la procedeele de preparare, în funcție de produsul vegetal. Ca ceaiurile să îți ofere efectele terapeutice de care ai nevoie trebuie să îl prepari corect.
Fiecare produs vegetal inclus în ceaiul medicinal are o anumită metodă de preparare, ce trebuie să țină seama și de cât de ridicată trebuie să fie concentrația. Ceaiurile medicinale obținute din una sau mai multe plante reprezintă soluții apoase ce pot fi pregătite prin 3 modalități: decocție, infuzie și macerare.
Decocturile sunt preparate lichide, obținute din amestecarea extemporae a unei cantități corespunzătoare de apă rece și produs vegetal, prin fierbere aproximativ 15-20 de minute. Infuziile sunt mai ușor de preparat, întrucât este necesară doar aducerea apei la punctul de fierbere umectarea produsului vegetal în prealabil. După care se pune produsul vegetal într-o cană și se lasă la infuzare timp de 5-15 minute.
Macerarea, mai ales în cazul ceaiurilor medicinale, se face la temperatura camerei, dar se poate realiza și la cald, în baia de aburi. Produsul este mărunțit, se introduce în apa de la temperatura camerei, apoi se lasă la macerat circa 24 de ore.
Printre cele mai cumpărate ceaiuri medicinale de la Vedda se numără:
Acesta conține frunze de mentă, recoltate de la specia Mentha Piperita. Menta este folosită grație proprietăților sale terapeutice și aromatizante, motiv pentru care poate fi folosit în afecțiunile de origine respiratorie, ca decongestionant nazal natural.
Totodată, studiile au relevat faptul că menta ajută și în cazul sindromului de intestin iritabil, având importante proprietăţi antispasmodice. Mai mult, menta este de ajutor și în tratarea unei game largi de afecțiuni digestive, precum: dispepsii, greaţă, diaree, datorită taninurilor, care au efect antidiareic, derivaţilor de acid cafeic cu acţiune colagogă şi principiilor amare din compoziţie.
Conține florile recoltate de la specia Calendula officinalis, care conțin compuşi triterpenici (calendulozide) şi carotenoide (cu rol antioxidant – flavoxantina, auroxantina). Carotenoidele dau atât culoarea gălbuie, cât și cele mai multe proprietăți terapeutice.
Studiile realizate de cercetători au evidențiat acțiunea ceaiului de gălbenele asupra mucoaselor, peste care creează un film protector, motiv pentru care este indicat și în cazul gastritei și a diverselor tipuri de ulcere. Ceaiul de gălbene este de ajutor și în cazul rănilor superficiale, a inflamațiilor externe, dar și pentru a reduce anumite virusuri, precum Herpes simplex, H. influenza.
Provenit de la specia Matricaria chamomilla, ceaiul de mușețel oferă proprietăți antiinflamatoare şi cicatrizante deosebite, fiind utilizat pe scară largă în special în industria cosmetică. Extern, ceaiul poate fi folosit pentru inhalații, în vederea ameliorării anumitor afecţiuni respiratorii, dar mai poate fi utilizat și în cazul irigațiilor ano-vaginale.
Sunătoare provine de la specia Hypericum perforatum și este extrem de cunoscut pentru efectele benefice pe care le are în cazul afecţiunilor hepato-biliare. Totodată, sunătoarea poate fi un bun antidepresiv natural și antianxiolitic. Totodată, ceaiul de sunătoare își arată beneficiile și în tratarea diverselor eczeme, răni, dureri.
De-a lungul timpului, ceaiul de tei a fost folosit atât datorită efectului calmant, cât și a proprietăților sale de a combate răceala.
Sursa foto: https://unsplash.com/photos/m-gqDRzbJLQ