Regina tablei de şah
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2016/01/iarina-dumitras.png)
Iarina stăpâneşte mutările de pe tabla de şah de când nu învăţase încă alfabetul. Adolescenta de 16 ani, considerată adesea genială, cu o inteligenţă nativă ieşită din comun, este noua bursieră a Jurnalului de Fapte Bune.
Cum îşi dă seama un copil care abia a învăţat să lege coerent cuvintele dacă are un anume talent? Nu sunt multe variante: fie provine dintr-o familie cu posibilităţi financiare, care îşi permite să testeze pasiunea copilului pentru sporturi sau arte, fie printr-o întâmplare, prin noroc pur. În această a doua categorie se înscrie şi campioana naţională la şah Iarina Teodora Dumitraş, din Botoșani.
Pe când avea doar patru ani, a găsit într-o pungă de pufuleţi „cu surprize o tablă de şah în miniatură, pe care a exersat în joacă mutările de bază. Un an mai târziu, „mă uitam la TV și văzusem un desen animat cu un băiețel care juca șah. Seara, când am vorbit cu mama la telefon, i-am spus că mi-ar plăcea şi mie o tablă de şah normală şi mi-a promis că o să primesc de Crăciun. Primul meci de şah l-am avut chiar în seara de Crăciun, cu bunicul, şi mi-a plăcut tare mult.
Luni bune de atunci, tot cu bunicul s-a luptat pe tabla de şah – „jucam şi zece partide pe zi – chiar dacă ajunsese să îl bată cam tot timpul. Decizia de a începe să se pregătească profesionist a fost luată abia în clasa I, când bunica a dus-o la Palatul Copiilor din Botoșani să-și aleagă o activitate extraşcolară, şi, după ce a studiat posibilităţile, tot pentru sportul minţii a optat: şi atunci, ca şi acum, i-a plăcut şahul pentru că este logic, se bazează pe reflexe şi pe inteligenţă.
Ceea ce nu înseamnă că nu este nevoie permanentă de antrenamente, cărora Iarina le dedică minimum 20 de ore pe săptămână, şi de exersarea permanentă a sute de jocuri speciale care îi ţin mintea în formă.
În 2007 au început să apară rezultatele. „Primul concurs important la care am participat a fost la Amara, unde am câștigat locul doi şi am luat cupa în finala Campionatului Naţional de Şah, devenind vicecampioană a României. Aşa am ajuns să reprezint ţara la Campionatul European de Şah de la Batumi, Georgia, unde am obţinut locul 8, îşi aminteşte Iarina primele reuşite din portofoliu.
În opinia învăţătoarei sale de atunci, ar fi reuşit un rezultat şi mai bun dacă ar fi jucat de mai mult timp (competitorii săi aveau minimum trei ani de experienţă, faţă de un an şi jumătate, de când juca ea).
Şi, poate, dacă ar fi avut un laptop: „Toţi ceilalţi copii aveau laptop la ei şi puteau înregistra într-o fracţiune de secundă greşeala comisă. Pe când ea, neavând acest echipament ajutător, trebuia să reia toată partida cu antrenoarea, să mai joace o dată două ore și jumătate ca să vadă unde a greşit pentru ca să discute şi să elimine greşelile ulterior.
Ironia sorţii face ca, în timp ce puştii de vârsta ei au, adesea, tablete şi telefoane inteligente, Iarina să nu aibă, nici până în ziua de azi, un laptop.
„Din păcate, nu avem întotdeauna ce ne dorim
În 2008, Clubul Sportiv Şcolar Botoşani a reuşit, cu mari eforturi, să o sprijine financiar pe fetiţa de 9 ani pentru a participa la Campionatul Naţional de Şah de la Voineasa. Nimeni nu a luat însă în considerare că Iarina urma să iasă pe primul loc la categoria sa de vârstă şi că astfel putea reprezenta din nou România la Campionatele Europene, ţinute de data aceasta în Austria.
Avea nevoie de cel puţin 2 000 de euro şi, deşi atât presa locală, cât şi Federaţia Română de Şah, au făcut un apel public pentru strângerea acestei sume, iniţiativa nu a avut succes. Nu a aflat, astfel, niciodată, dacă ar fi putut face faţă la acel nivel, dacă s-ar fi impus şi s-ar fi calificat la Campionatul Mondial din Vietnam.
După acest episod trist, a urmat unul mult mai luminos, rămas până în ziua de azi un motiv de bucurie şi mândrie – întâlnirea cu Elisabeta Polihroniade, Mare Maestru Internaţional al Șahului şi idol al micuţei de ani buni.
„Din păcate, nu avem întotdeauna ce ne dorim', spunea Iarina după nereuşita deplasării în Austria, cu o înţelepciune atipică vârstei sale fragede. În general, întreaga sa poveste de viaţă ar putea fi rezumată prin această constatare. Născută în Suceava, micuţa a fost crescută în Botoşani, de bunici, de când avea doar şase luni, atunci când singurul părinte, mama, şi-a găsit o slujbă în Iaşi.
La 12 ani, împreună cu bunicii, tot mai slăbiţi de puteri, a luat decizia de a se muta mai aproape de femeia care i-a dat viață, în Horpaz, un sat din vecinătatea Iaşiului. Deşi, în urma mutării, a rămas fără antrenor, a continuat să participe la toate competiţiile la care şi-a permis şi admite că a pierdut şirul medaliilor şi diplomelor primite între timp.
Se pregăteşte pentru medicină
Iarina este elevă în clasa a XI-a la unul dintre liceele bune din Iaşi, „Miron Costin. Crede că pasiunea pentru şah a ajutat-o să „prindă mult mai uşor informaţiile primite la şcoală.
„Toate disciplinele de real mi-au fost la îndemână, totul a venit simplu, de la sine, iar asta numai datorită gândirii strategice dezvoltate prin şah, spune Iarina, iar mama sa o completează: „Este un copil foarte talentat, extrem de logic, nu a tocit niciodată nimic, nu îi place să înveţe nimic pe de rost, totul trebuie să aibă logică pentru ea.
În consecinţă, are rezultate şcolare mult peste medie şi şi-a propus ca, anul viitor, să dea la Medicină, convinsă fiind că din şah nu se va putea întreţine niciodată. Nu ia în considerare renunţarea la sportul care i-a adus atâtea satisfacţii: va continua să participe la concursuri şi îşi doreşte din toată inima să ajungă să predea şahul copiilor din sat. „Îmi plac tare mult copiii și consider că am răbdarea suficientă să-i iniţiez în acest sport minunat, să îi fac să-i înţeleagă secretele, spune adolescenta.
Alături îi stă preotul satului, Adrian Amaziliței, care nădăjduieşte că la un moment dat va reuşi să-i pună fetei la dispoziţie un spaţiu potrivit antrenamentelor. Părintele o sprijină de când a cunoscut-o şi a realizat că are de-a face cu un copil cu totul deosebit. „Nu mi s-au plâns niciodată, nici ea, nici mama, nici bunicii, dar am aflat de la localnici că au o situaţie financiară nefericită. De la început mi-am promis să o ajut cât pot, chiar dacă de cele mai multe ori nu este suficient.
De altfel, preotul este şi cel care a înscris-o pe Iarina în campania „Jurnal de fapte Bune. Şi, ca la atâtea alte concursuri la care a participat, Iarina a ieşit câştigătoare şi de data aceasta.
E un geniu al șahului căruia îi lipsesc lucruri esențiale
◆ bani pentru transport şi participare la competiţii;
◆ laptop, pentru antrenament în deplasări;
◆ abonament pentru autobuz;
◆ bani pentru nevoi casnice (lemne pentru încălzire, alimentaţie potrivită, îmbrăcăminte etc.);
◆ cărţi şi materiale de pregătire pentru admiterea la Facultatea de Medicină.
CUM POŢI AJUTA
„Jurnal de fapte bune este un proiect derulat de Asociația Pentru Familie, cu sprijinul Caroli și în parteneriat cu Libertatea și Fundația Ringier, prin are 16 copii fără posibilități materiale, dar cu performanțe în sport, muzică, arte sau învățătură, vor primi timp de un an burse lunare în valoare de 1.000 lei. „Iarina este genul de copil care poate ajunge oriunde îşi propune. Practic, până acum, singurele piedici aşezate în faţa acestui copil atât de bun au fost cele de ordin financiar. Prin bursa oferită în cadrul
Autor: Mirona Hrițcu
Foto: arhiva personală