Mihaela Radulescu: Viata ca o cursa cu obstacole

Mihaela Radulescu: Viata e ca o cursa cu obstacole

Prezenta ei aduce ratinguri maxime de audienta, dar si cele mai mari sume stranse in scop umanitar. Jurnalista, om de televiziune, scriitoare, actrita, studenta si mama, Mihaela Radulescu reuseste, la 39 de ani, sa ne uimeasca in continuare…

De cate ori ii scriu un mail Mihaelei, primesc raspunsul in urmatoarele minute. Nu in cateva ore sau a doua zi. Sau dupa o saptamana, cum se mai intampla cu unele dintre personalitatile mondene autohtone, care se scuza ca nu au timp sa scrie sau sa citeasca…

In schimb, credeti ca Mihaela se plictiseste singura, undeva pe o plaja in Bahamas, butonand la BlackBerry? Cu o slujba saptamanala la tv, cursuri in anul al patrulea la regie-film, scrisul de scenarii, carti si editoriale pentru reviste, lucrul la filme (ca actrita sau producator), castinguri, spoturi publicitare si munca de voluntariat pentru cauze sociale si umanitare, interviuri si sedinte foto pentru aparitii in media, nu prea ai timp de plictiseala.

Mai adaugati la asta timpul petrecut cu grija unui copil de trei ani si veti avea o imagine cat de cat apropiata de zumzetul cotidian din preajma Mihaelei. Singurii defavorizati din aceasta ecuatie sunt prietenii, care nu prea apuca sa o vada.

“Asta-i singurul neajuns al unui program incarcat”, imi explica ea, cand o intreb cum reuseste sa le faca pe toate. “Dar n-as putea trai altfel”, vine completarea si mi se pare ca inteleg o parte din secretul succesului. Sa le faci pe toate sau macar sa vrei si sa incerci.

“Intotdeauna m-am gandit la mine ca la un om care poate face orice-si propune, cu conditia pastrarii proportiilor de realism si adecvare la etape si conjuncturi de viata. Mi-a fost greu intre 18 si 25 de ani, atunci ma descurcam cel mai greu cu visele mele, cu viata, cu mine, in general, poate si pentru ca nu ma pusesem inca in acord cu mine, inca nu-mi descoperisem posibilitatile…”

De-a lungul anilor, ascensiunea ei a fost constanta si uluitoare ca forta si varietate de preocupari. Harnicia si constiinciozitatea ei – aceleasi. Acest lucru a impus respect, atat colegilor de breasla, profesorilor de la regie, politicienilor si oamenilor de afaceri, care raspund cu entuziasm demersurilor ei umanitare. Si publicului, care o adora, pur si simplu. Viata ei e ca o carte deschisa, un roman de aventuri care te invita la lectura…

Mihaela Radulescu s-a nascut in ziua de 3 august 1969, la Piatra Neamt. In copilarie a facut gimnastica ritmica de performanta si a incercat mai multe sporturi – tenis, volei, baschet, handbal si calarie. A participat la raliuri, a facut tir, parasutism (“Am sarit cu parasuta de la 3.600 de metri, in 2004, si o s-o mai fac, ca-mi place de mor!”), scufundari, schi pe apa si pe zapada, sarituri bungee jumping si coborari cu tirolina.

A imbinat pasiunea pentru sport cu cea pentru televiziune, aducand sportul extrem pe platouri, in direct (“Punem pariu ca-i vara”), fiind prima femeie care a realizat o cascadorie in direct si primul interviu subacvatic in direct, in primul platou subacvatic creat la o emisiune de televiziune in Romania. Se pare ca spiritul de aventura e mostenire de familie.

Parintii ei, profesori, au avut la un moment dat pasiunea raliurilor de amatori. “Amandoi au obtinut atestatul de arbitru”, povesteste Mihaela. “Tata a organizat cateva astfel de raliuri, iar mama a concurat de cateva ori. La Raliul Femeilor, la Tg. Mures, mama era pilot si eu copilot (aveam vreo 16 ani). Probabil ca mult din dorinta mea de a incerca din toate se regaseste in educatia pe care am primit-o, asa erau si ai mei, asa am fost crescuti.”

La 18 ani, Mihaela a plecat la Bucuresti, sa-si caute norocul. “Am inceput o cursa cu obstacole in viata. Singura in capitala, venita din provincie, dorind sa-mi castig singura existenta, nestiind foarte clar ce vreau sa devin.

Nu eram multumita de nici una din preocuparile care-mi apareau in drum, mereu cautam altceva, mereu visam altfel. Cred ca asta a fost norocul meu, faptul ca imi cautam mereu alte orizonturi, faptul ca am ramas un om foarte curios, foarte pasionat de propria evolutie.”

A schimbat 14 adrese in doi ani, a stat in demisoluri, mansarde, la gazde, a mers cu autobuzul, metroul si rolele, a condus cateva masini vechi si a schimbat mai multe servicii: instructor de aerobica si fitness, sofer de taxi, secretara primului purtator de cuvant al guvernului postrevolutionar si prezentatoare la barul de noapte al hotelului Intercontinental, referent la Biroul de Relatii Externe si Protocol din Senat, sefa de cabinet la Senatul Romaniei, directoarea Festivalului International de film Dakino si co-organizator al concursului de modele Elite.

A inceput patru facultati: Educatie Fizica si Sport, Filologie, Psihologie si Regie film. Pe ultima e hotarata sa o duca pana la capat. “La doua dintre ele am dat admitere la stat si am intrat (IEFS si Filologie).

Pe parcurs, am descoperit ca nu-mi doream sa fac asta toata viata si abia astazi fac o facultate pe care stiu sigur ca o voi termina, pentru ca stiu sigur ca asta vreau sa fac, la un moment dat – regie film. Trec deja in anul al patrulea, deci sunt pe drumul cel bun.

In tot ce am facut pana acum am fost o autodidacta extrem de constiincioasa, am citit zeci de carti americane sau europene de televiziune, despre tehnici de interviu, regie de film documentar sau lungmetraj, am citit carti minunate despre cum se scrie o carte, un scenariu de film.

M-am simtit foarte in siguranta cu cunostintele mele, n-am facut nimic cu superficialitate, poate de-aia am avut si performante.”

Intalnirea ei cu televiziunea a fost intamplatoare, pe la sfarsitul anului 1994, dar marcanta. Statutul de profesionist de televiziune a insemnat multa munca si uneori, peripetii… La Festivalul de la Cannes, ca reporter al Tele 7abc, s-a vazut pusa brusc in postura de… operator!

Cu aceasta ocazie, ea a invatat sa manevreze o camera Beta in 4 ore si a filmat cu succes seara prezentarii in competitia oficiala a filmului “Senatorul melcilor”, in regia lui Mircea Daneliuc.

“Am carat cele 35 kg de echipament, imbracata cu rochie de seara, pe tocuri si intr-o linie de 40 de cameramani, singura femeie! Cei care stiu ce inseamna camera Beta, centura cu acumulatori, casetele, trepiedul, lumina, inteleg prin ce am trecut!”

Are pe lista de realizari si o galerie impresionanta de interviuri cu personalitati romane si straine, pagini de opinie la reviste, editoriale, un scenariu de film si o carte autobiografica, “Despre lucrurile simple”, aparuta la Editura Polirom. A mai realizat, ca regizor si operator, doua documentare de razboi in Irak si Afganistan si unul de calatorie in Africa. Si sa nu uitam rolurile din cele doua filme romanesti “Legaturi bolnavicioase” si “15”.

“Nu cred ca exista diferente majore intre toate domeniile pe care le-am abordat”, spune ea. “Cred ca am urmat un parcurs firesc si faptul ca am lasat dorinta de a fi regizor la sfarsit nu poate fi decat in favoarea mea.

Cred ca ai nevoie de o bogata experienta de viata ca sa faci film, de o cultura satisfacatoare, de toate cunostintele acumulate ca om de televiziune, chiar si de experienta de actrita…

Scrisul m-a preocupat dintotdeauna si faptul ca am scris o carte, un scenariu de film si continui sa scriu in aceste doua directii inseamna un vis implinit.

Televiziunea o stapanesc mai bine, pentru ca am practicat-o atatia ani si pentru ca nu mi-a placut sa invat doar despre haine si machiaj, ci despre absolut tot ce inseamna detaliul de productie, de lumina, imagine etc.

Am invatat sa filmez, am facut filme documentare, am stat nopti in sir in cabine de montaj, am stiut mereu cu ce se ocupa fiecare om din echipele cu care am lucrat.

Am fost respectata exact pentru aceasta preocupare de a fi om de televiziune, nu vedeta, atunci cand suntem la munca. Nu simt nevoia sa mai incerc altceva, citesc tot ce gasesc despre lumea facatorilor de film si intr-acolo ma indrept.”

Intre timp, are trei locuri de munca (tv, radio, presa), lucreaza la o a doua carte si primul ei film, “gestionandu-si” cu intelepciune celebritatea. “Eu am stiut sa-mi folosesc in cele mai bune conditii si cu cele mai mari avantaje celebritatea. Nu m-am simtit incurcata de notorietatea mea, iar de cativa ani i-am gasit cea mai buna intrebuintare – in folosul altora.

Am strans foarte multi bani pentru oameni defavorizati si am atras atentia, tocmai prin notorietatea mea, asupra unor cauze ce aveau nevoie imediata de sustinere, fac spoturi publicitare din care donez sume importante catre ONG-uri si fundatii cu care lucrez…”

Cea mai importanta donatie facuta pana acum a fost cea de 14.000 de euro, maternitatii din Piatra Neamt. Mihaela a fost imaginea campaniei impotriva traficului de fiinte umane, impotriva migratiei si consumului de droguri, mai nou a unei campanii antifumat, a participat la mai multe evenimente caritabile si a prezentat gratuit zeci de spectacole organizate pentru strangerea de fonduri.

Ziua ei de munca incepe dimineata devreme, cu primul zambet al lui Ayan, fiul ei, si se sfarseste seara tarziu, cand renunta din nou la celebritate in favoarea calitatii de mama. “Nu exista momente importante din viata lui Ayan pe care sa le fi ratat. Cu el incep compunerea agendei zilnice, el are prioritate! Poate ca sunt o mama ocupata, dar nu iresponsabila!

Am pretuit fiecare detaliu din evolutia fiului meu, am fost acolo la primul zambet, la primul dinte, la primul cuvant, la al doilea, la prima zi de gradinita, de serbare, la sedinta cu parintii… Pana si educatoarea de la gradinita se mira ca sunt atat de prezenta, ca-l duc si-l iau cum nu se asteapta vreodata, stiind cat de ocupata sunt!

Cu copilul meu nu vreau sa fac greseli fundamentale, el are cel mai mult nevoie de mine si sunt mereu acolo pentru el…” O intreb cu cine seamana Ayan. “E o combinatie surprinzatoare intre mine si Elan, cu mici influente de la parintii nostri.”

Sa fie hazardul cel care ii aduce bucuriile pe tava? “Am inteles foarte devreme ca viata e scurta si ca trebuie s-o umplem cu tot ceea ce ne dorim sa fim, sa facem…” Voi ce credeti? Care este secretul Mihaelei?

Daca vreti sa aflati mai multe despre Mihaela, persoana din spatele ecranelor, cititi cartea ei, “Despre lucrurile simple” (Editura Polirom), care a batut deja recordurile de vanzari… Toate drepturile de autor obtinute din vanzarea cartii sunt donate organizatiei United Way Romania.

A luat mai multe premii: pentru cea mai buna emisiune de divertisment, cel mai bun moderator tv, cel mai bun producator, premii de la posturi de radio si televiziune din tara, a fost in topul celor 50 de femei de succes, realizat de revista Capital, si de trei ori Femeia Anului la sectiunea Popularitate, votata de cititoarele revistei Avantaje.

Text: Mihaela Doina Radulescu; Foto: Alex Galmeanu pentru Viva!