DOSAR SPECIAL: Adevărul despre DEVASTATOAREA GRIPĂ SPANIOLĂ

DOSAR SPECIAL: Adevărul despre DEVASTATOAREA GRIPĂ SPANIOLĂ

Pandemia de gripă spaniolă declanșată în 1918 a izbucnit de fapt în Statele Unite și fost una dintre cele mai mari și mortale înregistrate în istorie. Doar în doi ani, ea a infectat circa o treime și a ucis 5% din populația planetei, făcând între 50 şi 100 de milioane de victime, mai mult decât ambele războaie mondiale.

America, China sau Franța, dar nu Spania
Aşa-numita gripă spaniolă nu a avut focarul în Spania, ci la Camp Funston, într-o bază militară din Kansas, Statele Unite. Aici a fost consemnat, la 4 martie 1918, „pacientul zero' al unei pandemii de o talie inimaginabilă în istoria omenirii: Albert Gitchell, un bucătar la popota unității, care se plângea de durei mari de cap și gât și avea febră foarte mare. Scurt timp după aceasta, virusul se răspândește în 14 baze militare americane unde au fost cantonați soldații care au fost trimiși apoi în Europa să lupte alături de aliați. Purtată apoi, în jurul lumii de mişcările de trupe din finalul Primului Război Mondial, gripa spaniolă a „măturat' planeta în trei valuri succesive. I s-a spus „spaniolă' pentru că cele mai multe informații despre epidemie au apărut în Spania, fiindcă războiul, încă în derulare, făcea ca informațiile să fie cenzurate în țările beligerante și doar Spania neutră, a raportat răspândirea noii maladii ucigătoare. În plus, chiar regele Spaniei Alfonso al XIII-lea, fusese infectat cu noul virus. De aceea, populația Europei a considerat iniţial că noua gripă era pornită din Peninsula Iberică și a denumit-o în consecinţă. Mai există opinii care situează focarul gripei spaniole la Étaples, într-un spital de campanie britanic, din Franța, unde se găsea un mare număr de găini și porci rechiziționate din satele din jur pentru a hrăni militarii internați și pe cei în tranzit sau chiar în China, contaminarea fiind „asigurată' de soldații și muncitorii aduși pentru a face față efortului de război. Tot mai mulți medici și istorici sunt de acord că nu starea de sănătate (care era bună îndeobște) și hrana proastă și insuficientă din perioada războiului au fost cauzele răspândirii virusului, ci mai curând mișcările de trupe pe uscat și pe apă și concentrarea în același loc a unor mase mari de oameni care s-au contaminat repede devenind la rândul lor vectori de transmitere a gripei.

O gripă aviară cu mutații
Fapt este că, pornită din America, Franța ori China, într-un interval de doar doi ani, între 50 și 100 de milioane de oameni, aproape 5% din cei aproximativ 1,8 miliarde de oameni ai planetei, au pierit din pricina acestei pandemii. Comparativ, 17 milioane de oameni au pierit în Primul Război Mondial, iar al Doilea Război Mondial avea să ucidă aproximativ 60 de milioane, deci se poate ca această cumplită maladie să fi fost chiar mai ucigătoare decât ambele războaie mondiale la un loc. În întreaga istorie a omenirii, doar marea ciumă din secolul al XIV-lea se apropie de proporţiile dezastruase ale acestei pandemii. De altfel, Organizaţia Mondială a Sănătăţii figurează gripa spaniolă „cea mai devastatoare răbufnire a unei maladii infecţioase înregistrată vreodată'. Mult după încheierea Marelui Război, virusologii au stabilit că, probabil, ar fi fost vorba de o formă de gripă aviară, H1N1, similară cu tulpinile actuale dar al cărei virus a suferit o serie de mutații trecând bariera biologică de la păsări la om, caracteristicile sale fiind virulența și acumularea excesivă de lichid în plămâni.

Tinerii mureau cel mai mult
Tragedia era că victimele predilecte au fost persoane tinere și sănătoase cu vârste între 20 și 40 de ani, vârful mortalităţii fiind înregistrat la cele în jurul vârstei de 28 de ani. Boala îi atingea în special pe bărbați ucigând oameni dinamici, dintre femei cele mai expuse cele însărcinate – situaţie în care infecţia ducea la avort spontan, şi adesea, la decesul mamei şi al fătului. Deseori gripa spaniolă se manifesta subit, fulgerător, iar bolnavul era cel mai contagios cu una-două zile înainte de apariția simptomelor, așadar un membru al unei famiii atins de boală infecta aproape sigur tot restul familiei. Cei care supraviețuiau bolii sufereau în timpul convalescenței de o depresie puternică și de o inflamație a nervului optic care nu le mai permitea să perceapă culorile decât estompate, cu tonuri șterse, spălăcite, cenușii.
Regina Maria a supraviețuit gripei spaniole dar și nume celebre ale vremii din lume dar și din România au fost atinse de virusul ucigaș, unele dintre acestea plătind cu viața. De la regele Spaniei, la prințul Erik al Suediei și Norvegiei, de la generalul român Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz și Mărășești, la ministrul de finanțe al României, Fotin Enescu. Printre numele din șirul elitelor lovite de gripa spaniolă, a fost chiar regina Maria care, însă, a supraviețuit bolii, dar a cărei evoluție galopantă l-a răpus pe generalul Eremia Grigorescu, strategul militar care se acoperise de glorie în anii Primului Război Mondial și care lansase, în 1916, celebra formulă: „Pe aici nu se trece!'. Regina Maria cade la pat, grav bolnavă și se zbate vreme de 20 de zile între viață și moarte mărturisind după aceea că simțea ca și cum ar fi izbit-o ceva în spate punând-o la pământ fără vlagă. Infectată, cuprinsă de arșița febrei și de stări de greață pe care nu le mai trăise niciodată, regina este obligată să stea izolată complet, în carantină, zile și zile în șir fără să vadă pe nimeni din cei dragi, „M-am îmbolnăvit, oribil, dureros, aşa cum n-am mai fost niciodată. Au fost zile chinuitoare de febră şi stare proastă, de slăbiciune, de înspăimântător delir şi insomnie, de am crezut că o să-mi ies din minţi. Deci, aşa arată faimoasa gripă spaniolă!', scria suverana în jurnalul său, când a reușit să se ridice din pat și să-și reia o mică parte din activități. După trei săptămâni de la debutul bolii, starea de sănătate a reginei se îmbunătățește semnificativ și ea intră în convalescență, iar pe 4 ianuarie 1919, medicii o declară vindecată, organismul său ieșind biruitor în lupta cu virusul gripei spaniole, exact la timp pentru a fi putea fi prezentă la aniversarea principesei Ileana, care împlinea zece ani.

Regina și-a pierdut aproape complet părul
În timp ce regina se lupta cu boala, au murit loviți de aceeași cumplită molimă generalul Grigorescu (la 19 iulie 1919) care a fost înmormântat în sanctuarul eroilor din mausoleul de la Mărășești, dar și ataşatul militar francez la București, generalul Lafont, Dodel Cerchez, precum și Fotin Enescu, ministrul de finanțe căruia regina îi destinase un rol primordial în modernizarea României. În timpul Marelui Război regina păruse tuturor invincibilă în fața bolilor și așa avea să se dovedească și acum. Cu o capacitate uluitoare de muncă, dar și de a ignora riscurile, ea mergea zilnic în uniformă de infirmieră și lucra în spitalele de campanie însoțită de o doamnă de onoare și de câțiva brancardieri voluntari, înfruntând, cu un curaj rar întâlnit, moartea și oboseala a câte 16 ore de muncă în mijlocul bacteriilor ucigașe. Un alt efect teribil al gripei asupra reginei Mariei a fost acela că părul său a fost afectat, aproape să îl piardă complet și a fost obligată să-l tundă foarte scurt ca să ascundă ravagiile făcute de boala prin care trecuse. În ciuda faptului că era aproape să-și piardă podoaba capilară și a sfaturilor medicilor, după ce abia s-a înzdrăvenit, regina a pornit într-un turneu în capitalele Franței și Marii Britanii, în 1919 și 1920- în perioada de vârf a pandemiei de gripă spaniolă, din ghearele căreia abia scăpase – pentru a pleda cauza unității românilor. Ea a contribuit semnificativ la înfăptuirea și recunoașterea Marii Uniri, printr-o diplomație abilă, activă, prezența ei la Paris și Londra fiind determinantă pentru atitudinea aliaților față de România.

foto: Hepta

Citeste și:

DOSAR SPECIAL: Ciuma sau MOARTEA NEAGRĂ a fost cea mai cumplită molimă a omenirii

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre