DOSAR Exodul mamelor: Școala de după școală

sonia

Drama lor şi a „orfanilor migraţiei' impresionează Europa. Dar de ce nu şi pe noi?!

Despre femeile care muncesc în străinătate nu se vorbeşte decât ca fiind „cash cow'-ul României, cele care sporesc semnificativ PIB-ul, şi când vreun alt copil îşi pune capăt zilelor de dor şi disperare. Între cele două extreme, sunt poveşti de viaţă zguduitoare, care rămân nespuse.

Mame care îşi lasă casele, copiii şi pleacă, aşa cum plecau pe vremuri bărbaţii la război. Pleacă să îngrijească bătrânii şi copiii altora, ca să le asigure celor rămaşi acasă strictul necesar. Pentru că nu le stă în putere să le ofere locuri de muncă, oameni şi organizaţii din ţară şi din afara ei pansează răni dintr-un război pierdut, care nu trebuia să aibă loc.

Organizaţia «Salvaţi copiii» nu poate crea locuri de muncă, aşa încât părinţii să nu mai fie nevoiţi să plece. Dar reuşeşte să-i adune împreună pe cei cărora le pasă de copiii rămaşi acasă: educatori, asistenţi sociali, voluntari.

Şcoala «Mihai Viteazul» din Târgovişte e ca un stup de albine: cabinete, specialişti, proiecte în care sunt implicaţi consilierii şi majoritatea cadrelor didactice. Este un partener de nădejde pentru «Salvaţi copiii».

Împreuna cu Liliana si Alexandra de la sediul din Bucuresti, am plecat spre Târgoviste, cu microbuzul marca «Bun-la-toate», condus de Gabriel, asistent social si sofer, când nevoia o cere. Nu ne-a luat mult timp sa ne împrietenim si sa comunicam cu verva si caldura, ca si cum ne-am fi cunoscut de-o viața. Ascult povestile tulburatoare ale «beneficiarilor», dar si despre frumoasa prietenie care îi leaga pe toți cei implicați în proiectele organizației «Salvați copiii», de-a lungul si de-a latul țarii, desi se vad mai rar decât si-ar dori. Îi unesc proiecte, eficiența în munca si dragostea pentru copii.

„Ajutăm copiii, dar şi familiile acestora

Centrul «Crestem împreuna» din Scoala «Mihai Viteazul» funcționeaza din martie 2010. „La început, povesteste Dana Zoe, coordonatoarea centrului, „unii au privit cu suspiciune propunerea. Aparținatorii vedeau asta ca pe o modalitate indirecta de a li se lua copiii. Dana Florescu, asistenta sociala, explica: „Se facea confuzie între  «Salvați copiii» si Autoritatea pentru Protecția Copilului, care are în atribuții amendarea si chiar luarea copiilor de la domiciliu, când este necesar.

dana zoe

Dana Zoe, coordonatoarea centrului “Creștem împreună”

Când lucram la Protecția Copilului, multe usi mi se închideau în fața; erau cartiere în care nici nu mi se permitea sa patrund. Acum îi linistesc spunându-le ca reprezint «Salvați copiii» si tonul lor devine dintr-odata prietenos: stiu ca aceasta organizație vine sa ofere ajutor si nu sa-i pedepseasca.

Pentru Gabriel, un lucru este evident: „Sa desparți copilul de familia lui – buna, rea, asa cum e – nu este cea mai buna soluție. Afectiv, aceasta masura este distructiva. Mai bine ajutam familia, o educam si o îndrumam, spre binele copilului. „Copiii au prins încredere în noi mai repede decât parinții, marturiseste Dana Zoe. „Aici prezența nu este obligatorie, nu este disciplina stricta si nu se pun note. Le place: îsi aduc deseori colegii sa le arate centrul lor.

Caligrafie la prima generaţie

Sonia nu prea zâmbeste, dar are o seninatate si un echilibru care te surprind, dupa ce îi afli povestea. Este povestea multor copii de etnie rroma, una plina de speranța, dar care mai are cale lunga pâna la «happy end». Vedeți cât de frumos scrie? Singura a învațat. Parinții ei nu stiu carte si nici bunicii, în grija carora a ramas.

Dar într-o zi, bunica a gasit un abecedar aruncat într-un tomberon. L-a luat, l-a sters frumos de praf si i l-a adus Soniei, intuind cumva ca aceasta va fi cea mai frumoasa jucarie pentru ea. Si Sonia a început sa scrie încet, atent, curat… Acum este în clasa I si în carnetul ei are un singur calificativ, de sus pâna jos: «FB». Parinții ei sunt în Spania. Mai întâi a plecat mama.

Citește continuarea pe pagina următoare

La 15 ani o nascuse pe Sonia. Saracia care nu i-a permis sa mearga la scoala si apoi sa învețe o meserie, nu-i permitea nici sa traiasca bucuria de a avea un copil frumos si sanatos. Iar saraciei i s-a adaugat violența pe care într-o zi n-a mai putut sa o îndure. Si-a parasit barbatul abuziv, si-a lasat fetița în grija parinților ei si a plecat.

La câtva timp, a plecat si tatal Soniei si dus a fost. Daca mama reuseste sa trimita câte 50 de euro de sarbatori, tatal nu a mai dat nici un semn de viața. Bunicii muncesc cu ziua, când gasesc câte ceva. Altfel, îi mai ajuta sora bunicii, care «are o situație mai buna», în sensul ca face curațenie pe o scara de bloc si are un venit sigur. La ea îsi petrec ziua mama si bunica, pentru ca are caldura si o porție de mâncare în plus.

Seara, se întorc în locuința lor neîncalzita si dorm toți trei într-un pat: bunicul, bunica si nepoata la mijloc, sa se încalzeasca. Centrul «Crestem împreuna» este locul în care Sonia îsi face temele, fara ca mânuțele sa-i înghețe. Este locul în care nici saracia, nici discriminarea etnica n-o mai ajung. Este locul în care ea este fetița frumoasa, cea mai buna din clasa.

sonia

Un tată care se descurcă

Domnul Simionescu are un aer tonic si demn. Ramas singur cu cele doua fiice, Carla, în clasa I si Bianca, în clasa a VI-a, n-ar spune în ruptul capului ca-i e greu. Se descurca perfect, mama si soacra îl ajuta cu gospodaria. Apoi afli ca mama si soacra stau la țara si vin doar când pot, din când în când.

Ca fetița, cea mica este extrem de fragila emoțional: „Daca eu n-am atins-o niciodata, spune – si nu pare sa-i fie clar daca a procedat bine sau ba – „nu suporta ca cineva sa se rasteasca, macar, la ea. Se închide în ea si n-ai ce sa-i mai faci. Daca a fost sau nu de acord ca soția sa plece în Italia, la
munca, e o întrebare fara rost.

A fost concediata de la Combinatul de Oțeluri Speciale si piața muncii în Târgoviste nu este cu nimic mai ofertanta decât în alte parți ale țarii. Ratele la banca trebuiau platite. Nici tatal nu sta chiar pe roze: angajat al aceluiasi combinat, este în somaj tehnic si nadajduieste ca într-o zi va fi chemat la munca, desi zvonurile spun ca acest combinat se va închide. Si daca va merge iar la munca, ce-o sa fie?

Probabil ca pe cea mica va trebui s-o trimita la țara, la bunici, acum, când surorile sunt atât de legate! Pentru ca, sigur, tata se descurca, dar, uite, spre exemplu, el nu se mai poate ocupa de baia Carlei, pentru ca s-a facut  mare si atunci, sora mai mare a preluat rolul mamei. Si cam aici am încheiat discuția, pentru ca tata se grabea sa-si ia fetițele si sa plece: lasase acasa rufele în masina de spalat si, pâna seara, trebuia sa mai spele o masina.

Psihopedagogul repară ce a stricat viaţa

Dintre toți copiii cu cerințe educaționale speciale cu care lucreaza în cabinetul scolii  psihopedagogul Elena Stoenescu, cei care au parinții plecați în strainatate constituie categoria cea mai vulnerabila. „Sentimentul de abandon, nevoile emoționale neîmplinite, îi împing uneori catre depresie, alteori catre furie si revolta împotriva celor în grija carora au ramas si a caror autoritate nu o accepta.

La scoala nu se pot concentra, acasa nu-i ajuta nimeni, asa încât rezultatele lor sunt slabe si de aici, alte frustrari. Chiar cu un coeficient de inteligența normal, acesti copii îsi pierd treptat respectul de sine si nu rareori sunt atrasi de anturaje nesanatoase, care par sa îi accepte necondiționat. Urmarile pot fi grave, de la abandon scolar, pâna la comiterea de infracțiuni.

În vremea aceasta, parinții încearca sa compenseze material ceea ce nu pot oferi afectiv copilului, iar copilul, la rândul sau, crescând, încearca sa faca acest schimb, fara sa mai conteze în ce fel îsi procura satisfacțiile materiale.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Povesti adevarate