Cornel Ilie, solistul trupei Vunk: ”Să fii anonim este un privilegiu în această perioadă a societății”

Daniela Palade Teodorescu a stat de vorbă cu Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, despre respectul pe care bărbații îl datorează femeilor, despre vocea masculină care ar trebui să se audă mai des în campaniile sociale împotriva violenței domestice, despre liniștea de-acasă și temerile de părinte, despre eroine anonime și modele credibile.

Și i-am smuls promisiunea de a fi prezent la Gala Femeia anului, pentru a o premia pe una dintre aceste câștigătoare.

Citește și...

Actrița care a avut o relație incestuoasă timp de zece ani cu tatăl muzician

Sebastian Dobrincu, dus de urgență la spital. Și-a retazat degetele de la mâna dreaptă în timp ce folosea un feliator de legume

Sunteți implicat în multe campanii dedicate respectului pentru femei. Militați împotriva violenței domestice, acest flagel național care răvășește familiile, copiii, destinele lor de viitori adulți. Simțiți că mesajul dvs și al cântecelor dvs schimbă ceva, mișcă ceva în sufletul oamenilor?

Prima dată când am început să ne implicăm a fost prin 2012. Am scris un cântec, Pierderea lor”,pentru campania celor de al AVON, iar clipul a fost un exemplu de viață pentru cele care trec prin dramele acestui fenomen.

Satisfacția cea mai mare a venit când mai multe doamne mi-au scris pe facebook că, în urma campaniei, s-au hotărât să facă pasul în față și să iasă din acele relații care erau toxice, care le distrugeau și viața lor și a copiilor lor. Cred că ideea că sunt oameni care se gândesc la ele în afara pereților casei lor le-a dat curaj și le-a făcut să treacă peste rușinea de a recunoaște.

Spun rușine pentru că este unul dintre cele mai întâlnite motive pentru care unele femei nu reclamă bărbații violenți cu ele, le este teamă să nu fie judecate de restul lumii și se mulțumesc cu supraviețuirea, nu cu bucuria de a trăi lângă un bărbat care le respectă.

Citește și...

Charlie Sheen, motivul pentru care s-a lăsat de băutură. Are aproape 6 ani de abstinență: „Am un stil de viață foarte…”

Sebastian Dobrincu, dus de urgență la spital. Și-a retazat degetele de la mâna dreaptă în timp ce folosea un feliator de legume

E mai credibilă o voce masculină care militează împotriva violenței domestice decât una feminină?

Cred în asta, da. Pentru că, undeva în subconștientul acestui fenomen, orice voce de bărbat este reprezentantul vocii vinovate, a vocii care strigă la ele, care le jignește. Să audă și un altfel de ton, de mesaj, de sprijin din partea altor bărbați cred că are un impact mult mai puternic asupra lor și le dă mai mult curaj să lase în urmă niște oameni care le oferă un prezent bolnav.

Sunteți o prezență discretă în showbiz. Așa ați fost mai mereu. Nimic ostentativ, bun simț, decență – calități rarissime în societate, în general, nu doar în lumea muzicii. De unde vă vine acest echilibru?

Am fost mereu un om timid, nu am lăsat să mă cunoască lumea, decât cei foarte apropiați. Îmi place mai mult să observ decât să demonstrez și mai mult să ascult decât să vorbesc.

Referitor la 'Țara lui pește', în contextul recentelor proteste, credeți că a avut vreo contribuție în reașezarea lucrurilor pe făgașul direct? Cum v-a venit ideea? Poate că dacă ar fi fost ascultată mai mult în timpul alegerilor din decembrie, oamenii ieșeau mai responsabil la vot?

Chiar dacă pare că a trecut ceva vreme de la protestele din Piața Victoriei, ele se desfășoară, încă, prin tot ceea ce facem, fiecare dintre noi. Cred că fiecare om care a participat, activ sau nu, la proteste și aici nu mă refer doar la București, cred că a început să repare câte puțin din cum participa în societate până atunci.

Sper că am devenit și mai conștienți că trebuie să fim propriile exemple, să devenim modele personale, cu alegeri și acțiuni de care să fim mândri.

Țara lui pește' a fost scrisă cu doar patru-cinci zile înainte de alegerile din decembrie, iar acolo speranța noastră nu se lega de rezultatul votului, ci de responsabilizarea oamenilor, că trebuie să ieșim din ‘bula asta pe care ne-o creează mediul online, să ieșim afară, pe stradă, să vedem oamenii reali, cu ideile lor reale, care, cel puțin odată la patru ani, ne afectează și pe noi, prin felul în care acționează. Este un cântec care poate fi oricând actual.

Ați lansat 'Camera ei' chiar pe 14 februarie, de ziua îndrăgostiților. Cât de mult credeți în aceste zile de celebrare a iubirii, de sărbătorire a femeii? Sunt necesare sau sunt doar tehnici agresive de marketing?

Am lansat piesa de Ziua Îndrăgostiților pentru că sintagma ‘Camera ei, muzeul dragostei, se potrivea foarte bine cu atmosfera creată în jurul acestor zile.

În mod sigur, nu este nevoie de o singură zi în care să strigi în gura mare dacă iubești și pe cine, dar cred că putem găsi și o parte bună, aceea că oamenii se exteriorizează mai mult în acea perioadă și cred că este sănătos pentru suflet să ai un motiv să te gândești cu drag la cineva.

Toate aceste sărbători sau sărbătoriri pun o anume presiune pe oameni, că trebuie să le bifeze convingător și este un marketing foarte agresiv întreținut, în primul rând, de branduri pentru că este o zi pentru care oamenii cheltuie destul de mult. Dar, până la urmă, este o zi în care oamenii simt nevoia să fie mai buni unii cu alții.

Relațiile interumane, chiar și cele de cuplu, au ajuns relații de consum, ca orice alt produs – expiră, se alterează, se înlocuiesc ușor, alegem după ambalaj, după reclamă, aruncăm la gunoi, reciclăm în cel mai bun caz. Cum ne putem crește copiii în această lume consumistă?

Copilăria este cea mai importantă perioadă din viața oricărui  om, atunci este cheia oricăui caracter de a fi format într-un fel sau altul. Propriul exemplu, cel din familie, este cel mai puternic, cel care se înfige cel mai tare în conștiința copiilor.

Arta, în toate formele ei, rămâne cel mai influent factor în conturarea unui om, în cum învață să-și aleagă anturajele, încotro să călătorească prin viață. Mai ales în ritmul de consum din acești ani și cu lipsa de implicare care a devenit un exemplu, este destul de greu să speri că școlile, grădinițele vor fi în stare să-ți educe copiii așa cum speră orice părinte. Liniștea de acasă este antidotul oricărei părți rele a oricărei lumi.

Ce vi se pare cel mai greu ca părinte?

Sunt părinte de doar un an și patru luni, încă am multe de învățat. Cred că cea mai grea este neputința pe care o simte orice părinte atunci când copilul lui suferă de ceva, chiar și de o simplă răceală.

Care e melodia preferată a fetiței – din repertoriul Vunk, bineînțeles?

Când aude Camera ei' începe să danseze în ritmul ei și se uită la mine… Am fost la o emisiune la ProTv atunci când am lansat-o, m-a văzut acolo și nu înțelegea ce caut eu acolo, în același loc cu desenele ei animate și cred că i-a rămas cântecul în minte foarte puternic de-atunci!

Brandul Avantaje vorbește despre 'eroine anonime', femei obișnuite cu povești neobișnuite care fac din această țară un loc mult mai frumos și mai suportabil. Lor vrem să le aducem recunoaștere la Gala Femeia anului, femeilor care transformă obișnuitul în remarcabil. Aș vrea să le transmiteți un mesaj de încurajare.

Să fii anonim este un privilegiu în această perioadă a societății. Să găsești timp și motivație să faci altora un bine este un lux. Le doresc și mai mult timp, răbdare și încredere. Respectul nostru îl au, de mult timp.

Surse foto: pagina de facebook a artistului

Citește și următorul articol:

Momente cumplite pentru Alexandru Arșinel! Soţia lui, în stare critică. „Este vorba de operaţie pe creier'

Sebastian Dobrincu, dus de urgență la spital. Și-a retazat degetele de la mâna dreaptă în timp ce folosea un feliator de legume

Inversiune termică surprinzătoare: Cota 2000 mai caldă decât Bucureștiul, ANM prevede schimbări meteorologice neașteptate