Am invatat sa cred in destin

Am invatat sa cred in destin
Uncategorized

A cazut de doua ori cu avionul (o data in Atlantic, a doua oara la aterizarea la Cluj), dar asta n-a impiedicat-o sa-si continue profesia de stewardesa pana la pensie. De un an, de cand s-a pensionat, Laura Grigore duce dorul zborului.

Cu exceptia tragediei de la Balotesti, momentele cele mai tensionate ale vietii ei profesionale se suprapun cu cele ale companiei nationale de aviatie. De aceea, unele colege evitau sa fie in tura cu ea, numind-o Pisica Neagra. Altele insa o considerau extrem de norocoasa, pentru ca a supravietuit tuturor acestor incercari. Ea, Laura Aurelia Grigore, este convinsa ca e norocoasa si crede in destin.

Si-a dorit sa devina stewardesa de la 17 ani, cand a condus niste vecini la aeroport. Cursa lor a fost amanata, asa ca ea a stat aproape o zi intreaga cu ei in aeroportul de la Otopeni si a admirat fetele de la Check In. "Erau inalte, frumusele si aratau trasnet in uniforma! Mi-am dorit sa fiu si eu ca ele", isi aminteste Laura.

Dupa doi ani, cand a terminat liceul, a facut tot posibilul sa se apropie de indeplinirea visului ei. "Pe 15 iunie am terminat scoala, iar pe 20 eu eram deja angajata in cel mai a­propiat loc posibil de Aeroportul Otopeni si anume la Agentia Romtrans, din spatele hangarelor." Doi ani s-a dus la serviciu, uitandu-se cu jind la avioanele care decolau, apoi a vazut in ziar anuntul pentru scoala de stewar­dese. A dat examen si a intrat. Cand a cerut transferul, cei de la Romtrans nu i l-au dat – ea vorbea engleza, ceea ce era o raritate pe atunci. Si-a dat demisia (gest riscant in 1975!) si a plecat.

In Pakistan, unde a tinut un curs de pregatire cu stewardesele companiei nationale.

Primul accident
Dupa cele trei luni de scoala, a urmat prima cursa. La Arad. "Am decolat si am rugat-o pe colega mea sa ma lase sa fac eu totul. Eram atat de fericita! La intoarcerea la Bucuresti, cine a lesinat? Eu! De oboseala, de surescitare – cine stie?!"

Acest debut cu stangul n-a descurajat-o pe Laura. Si-a vazut de treaba cu acelasi entuziasm. Dupa cinci ani, urma sa plece in Mauritania. Era o cursa grea, traseul fiind Bucuresti-Berlin-Casablanca-Nouadhibou, in Mauritania. Iar ea se afla intr-o stare deosebita: era insarcinata cu al doilea copil. Nu era o cursa regulata, ci una de schimb de marinari, de pe un pescador. Lucrurile au pornit destul de prost: nu s-a plecat la 2 dupa-amiaza, ci abia la 6. Au ajuns la Nouadhibou abia la 3 noaptea. Au aterizat. Sau cel putin asa a crezut ea. "Uitandu-ma pe fereastra, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula", spune ea, "pentru ca nu se vedeau luminitele care sunt pe orice pista de pe un aeroport. Dar nu mi s-a parut ceva iesit din comun." S-a uitat pe geam si a vazut valurile, pe care le-a luat drept dune de nisip… Avionul a rulat 18 secunde, apoi s-a oprit. Dintr-o eroare de ghidaj, avionul a fost directionat alaturi de pista. In apele oceanului. Noroc ca acolo se aflau damburi subacvatice, care erau cosmarul navigatorilor, dar au fost salvarea romanilor din avion. Fara acest damb, dupa amerizare, avionul ar fi trebuit sa se scufunde…

Daca n-as fi plecat in cursa la o saptamana dupa primul accident, m-ar fi cuprins frica.

"Cand s-a oprit, s-au stins toate luminile din interior si cateva picaturi sarate mi-au ajuns pe fata." Alarmata, o colega a vrut sa mearga la comandant. "Cand m-am uitat in fata, nu mai exista cabina de comanda, avionul era rupt exact la un pas in fata mea si se vedeau stelele. I-am spus colegei ca nu mai avem comandant si am adaugat ca nu suntem pe pamant, ci pe apa, pentru ca pe mine au ajuns stropi sarati. Le-a indicat pasagerilor sa-si puna vestele de salvare, iar ea, impreuna cu colega ei, au deschis usa avionului si au iesit dupa barcile de salvare. "Atunci cand se strabate un anumit numar de mile marine, avionul este dotat cu barci de salvare. Cursa noastra nu se incadra in acel numar de mile si nu avea barci de salvare, dar eu nu stiam. Am sarit pe aripa si am mers pe ea pana la magazia barcilor, care se afla in exterior la acel tip de avion. Am fost tare dezamagita ca nu erau acolo! Nu stiu cum am mers pe aripa! N-as fi putut nici ziua si fara sa fie avionul inclinat, dar atunci am reusit."

Salvarea miraculoasa
Revenita in avion, s-a intalnit cu copilotul, aparut din neant, care i-a aratat incotro e malul si i-a spus sa plece cu pasagerii inot in directia aceea. "Un motor mai functioneaza si riscam sa sara in aer. Trebuie sa plecam cat mai repede", i-a explicat el. Noroc ca pasagerii erau marinari si n-au ezitat sa se arunce in apa. Ea insa nu stia sa inoate. Echipata cu vesta, s-a aruncat in mare, dar s-a pomenit in partea cealalta a avionului. "Atunci mi-am vazut intreaga viata in fata ochilor. Mi-am spus ca ma asteapta trei variante de moarte: sa fiu mancata de rechini, ceea ce nu-mi convenea, sau sa plutesc in deriva si sa mor dupa cateva zile in chinuri, ori sa sar in aer o data cu avionul. Cum asta era cea mai rapida si mai usoara moarte, m-am urcat inapoi in cabina si m-am gandit ca l-am apucat pe Dumnezeu de picioare." In avion insa a dat peste o colega si peste cativa pasageri, toti raniti. S-a ocupat de ei cum a putut, frectionandu-i cu whisky. Motorul a mai functionat vreo 45 de minute, facand un zgomot infernal, ceea ce a fost benefic, pentru ca a alungat rechinii. Dupa cinci ore, au fost recuperati de o echipa de salvare si dusi la spital. Acolo a aflat ca n-a murit nimeni in accident, dar ca au fost multi raniti in partea din fata a avionului. Marinarii i-au multumit ca datorita ei erau in viata: "Doamna, pentru ca purtati un suflet nevinovat, avionul s-a rupt de la dv. si toti cei din spatele dv. am scapat cu bine, in timp ce in fata au fost si raniti." Iar echipa franceza care a anchetat accidentul le-a spus: "Dv., romanii, ati mancat norocul tuturor aviatorilor din ultimii 50 de ani si din urmatorii 50 de ani! Un asemenea accident, in care sa nu moara nici unul dintre cei 152 de pasageri, este un miracol!".

Insotind delegatia sportivilor la Olimpiada de la Los Angeles, in 1986.

Al doilea accident
A zburat din nou, si in 1986 a avut un alt accident. La o aterizare de la Cluj, avionul a coborat prea repede si a lovit un damb, dupa care s-a inaltat. A mai lovit un damb, iar s-a inaltat si din nou a lovit unul, ridicandu-se si mai tare. "Dupa a treia izbitura, iesea fum negru din cabina pilotilor. Se pliase jamba de bot, care a blocat cabina de pilotaj, iar pilotii au murit." Avionul a rulat pe pista fara sa se opreasca. Avand acum mai multa experienta, Laura stia ca trebuie sa deschida usa cat mai repede, inainte ca avionul sa se loveasca de ceva, iar socul sa deformeze carcasa si usa, care s-ar fi blocat. A deschis usa, avionul a iesit de pe pista si s-a oprit intr-un stalp director. In afara de piloti, n-au existat alte victime. Cineva si-a rupt un picior la coborarea pe tobogan. "Am avut noroc cu dl Emil Hossu, care m-a ajutat la evacuarea pasagerilor."

Alina, fiica ei, tinandu-si baietelul, pe Liviu Mattia.

Sus ma simt in siguranta
"Imi placea enorm ceea ce faceam. Lucrasem doi ani intr-un birou si stiam cum e sa stai cu fundul pe scaun opt ore si sa vezi aceleasi figuri. Aici vedeam mereu alti oameni, le vorbeam, vizitam lumea – fapt absolut extraordinar atunci cand nimeni nu iesea din tara. Si mai castigam si bani frumosi!"

Si astea nu sunt toate pataniile ei de stewardesa. A trecut si prin depresurizari. S-a aflat intr-un avion de al carui motor se lovise un pelican. Alta data i-a murit un pasager in brate. In ’97 a fost intr-un avion care a fost amenintat ca are o bomba la bord si a trebuit sa se intoarca. "Cand m-au vazut colegii la aterizare, au spus: ‘Normal, tu trebuia sa fii acolo, nici nu ne-am gandit ca ar fi putut sa fie altcineva!’."

Ascultand-o, ti se increteste pielea. Dar ea nu se straduieste sa te impresioneze. Vorbeste calm, fara sa gesticuleze sau sa ridice vocea, cu aerul ca sunt lucruri obisnuite. Chiar spune ca oricine s-ar fi aflat in locul ei ar fi procedat la fel. Eu, una, nu!

Text Irina Dimiu; machiaj: Mihaela Vasile; foto: Octav Nitu si arhiva personala

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din