A.G. Weinberger: „Eu debutez in fiecare zi‘‘

A.G. Weinberger: „Eu debutez in fiecare zi‘‘

A.G. WeinbergerE trecut de zece seara, iar concertul lui A.G. Weinberger de la Teatrul Evreiesc de Stat toc­­mai s-a incheiat. Intr-una dintre cabine, muzicianul isi primeste felicitarile venite din partea celor care l-au aplaudat minute in sir. Finalul este mereu acelasi, la toate concertele, dar, surprinzator, reuseste sa-l impresionze de fiecare data pe marele artist: „nu pot fi ipocrit si sa spun ca nu ma asteptam sa fie atat de multe aplauze, insa recunosc ca nu sunt obisnuit cu ele.

Eu debutez in fiecare zi in ceva. Faptul ca lumea vine si plateste biletele n-are voie sa ma amageasca, nu ma pot hrani din succesul concertului de ieri sau de alaltaieri. Fiecare public este o alta forta curioasa pe care trebuie sa o conving. Noi nu cantam slagare, hituri, lumea nu prea stie ce piese canta A.G. Lumea este curioasa de omul A.G.“.

Povestea omului-artist A.G. Weinberger, oradean la origine, incepe sa prinda contur in jurul varstei de zece ani cand, revenindu-si din coma cau­zata de o infectie cu meningita, copilul se trezeste cu un singur gand: sa ajunga un mare „ghitarist“. Visul lui s-a implinit, iar de atunci a devenit unul cu chitara, prin urmare faptul ca i se spune „omul cu chitara“ sau ca cel mai recent turneu al sau se cheama „The Guitar Man – National Tour 2008“ nu trebuie sa surprinda pe nimeni.

„Exilul cultural“ in Statele Unite In 1996 ajunge pentru prima oara in Statele Unite, la Memphis, Tennessee, pornit sa descopere secretele industriei americane de blues. In 1998 se reintoarce in America, invitat sa cante in cadrul Festivalului „Bluestock“ si inregistrea­za astfel performanta de a fi singurul artist nonamerican acceptat sa participe la celebra manifestare.

A.G. WeinbergerIn 2000 artistul porneste din nou la drum, tot in Statele Unite. Canta in cluburi prin Chicago, se muta la New York si plea­­ca in turneu alaturi de o cantareata de country din Nashville. In cele din urma se stabileste in Las Vegas, unde canta in cluburi sau cazinouri si preda lectii de chitara.

In 2004 se muta in Elvetia, unde scrie piesele pentru noul sau disc, iar un an mai tarziu incepe inregistrarile pentru primul sau produs american, albumul „Nashville Calling“. In tot acest timp petrecut in strainatate, A.G. se impune ca un „chitarist foarte bun, dinamic“, asa cum avea sa-l descrie B.B. King si atrage imediat atentia presei.

„E pur si simplu un monument al tezaurului muzicii americane, Blues-ul“, scrie saptamanalul national american de divertisment „Call Back Magazine“, in timp ce revista „Big City Blues Magazine“ remarca faptul ca „zelul de misionar pentru promovarea blues-ului este evident in toate realizarile sale muzicale“.

Din 1998, de cand a pus bazele „Fundatiei BlueSylvania“, alterneaza concertele din strainatate cu cele din tara, ma­­nat de permanenta dorinta de a face cunoscut blues-ul, ca muzica si spirit. „Prin muzica mea incerc sa iluminez, asa cum am fost, la randul meu, iluminat. Nu fac altceva decat sa predau stafeta mai departe. Nu inventez eu nimic nou“, povesteste A.G., iluminat si el, „prin calatorii sau la concerte, de diferite personalitati sau personaje. In timp, s-a format o imagine vis-à-vis de univers si de pozitia mea si mi-am dat seama ca ceea ce se practica in jurul meu, aici, nu este neaparat in concordanta cu acele parti unde, vizibil, oamenii o duc bine. Si atunci ma intreb: or fi aia prosti sau om fi noi prosti? Unde nu este desavarsirea? Tind sa cred ca la noi nu este desavarsirea“, marturiseste, dezamagit, A.G.

A.G. WeinbergerRomania este o tara care incurajeaza mediocritatea, din care a si facut o virtute nationala. Nu este o treaba noua. Toti marii romani trebuiau sa plece din Romania, sa se desavarseasca in strainatate, pentru ca aici, cumva, spiritul nu te lasa sa scoti capul peste nivelul de mediocritate“, este de parere cel care, cu ceva vreme in urma, descoperea, uimit, ca albumele sale erau vandute in Romania la categoria „Artisti internationali“.

In acel moment am hotarat sa-mi vand singur discurile, online si la concerte, si mi-e mult mai usor asa. Din mers, am invatat dinamica acestui business si am avantajul ca pot sa-mi creez singur conjunctura“, povesteste A.G., care si-a facut o obisnuinta din a-si incheia concertele cu ace­­lasi indemn cu care isi semneaza si mesajele de pe blogul sau: „nu va lasati pacaliti!“. „Eu sunt pacalit si acum, dar observ anumite lucruri si trebuie sa spun, «mai, nu va mai lasati pacaliti!»“.

Preocuparea sa pentru situatia si problemele tarii este evidenta, astfel ca A.G. se foloseste de fiecare prilej pentru a da glas ofului sau: „La concerte, incerc sa descompun societatea in indivizi, astfel incat fiecare sa simta ca este punctul zero in micro-cosmosul lui si ca nu are nevoie de porunci statale pentru a-si incepe exis­tenta ca indivizi. De ei depinde, de noi depinde. Anul acesta am fost vazuti de vreo patruzeci de mii de oameni platitori de bilete. Lumea se intoarce la concertele mele, deci ceva-ceva din mesajul meu a ajuns la ei. Prin urmare, sper ca nu sunt intru totul inutil“.

Blues-ul ingerilor
Ca orice parinte, A.G. Weinberger se emotioneaza cand incepe sa povesteasca despre cei doi copii ai sai, carora le dedica, la fiecare spectacol, cate o melodie. „Alex are aproape 15 ani, iar Miriam a implinit pe 2 noiembrie trei anisori. Alex este cu mama lui la Oradea, iar Miriam este cu noi, in Bu­­cu­resti“. Tot pentru cei mici a inregistrat si o melodie prezenta pe un CD dedicat copiilor bolnavi de cancer, „Blues-ul ingerilor“, compusa de prietenul sau, Cornel Ilie de la Vank.

A.G. Weinberger„Pe­­riodic, am fel de fel de lucrari comune cu alti artisti romani, insa nu prea sunt solicitat. Cu Stefan Banica Jr. ma cunosc de mult timp, am cantat impreuna, am o colaborare si cu Maia Morgenstern, avem impreuna un spectacol, o productie privata pe care incercam s-o relansam“. Duetul celor doi se intituleaza „De la muntele Sinai la muntele lui Venus“ si este o combinatie de teatru si blues, bazata pe o selectie de texte pe tema iubirii.

„Accept cu mare bucurie si alte colaborari, insa nu cred ca in Romania exista o camaraderie intre jucatorii acestui business, care sa in­­chege aceasta breasla nu foarte matura. Toti cred ca ei au descoperit roata“. In ceea ce pri­veste un nou album, acesta se lasa as­­teptat: „n-am timp deocamdata. Dar ma gadila un gand, sa fac un disc in romaneste. N-o sa fie un disc de blues, ci unul mai spre folk-rock. Este un gen mai melodios, potrivit cu ritmul si melodia limbii romane care, culmea, tocmai cu blues-ul si cu jazz-ul, muzica pe care o c]nt eu, nu se potriveste“.

The Guitar Man
Poti intra in posesia albumelor artistului, accesand site-ul www.agweinberger.com, sectiunea Store. Si, daca tot esti aici, poti accesa si blogul artistului, http://blog.agweinberger.com. Vei descoperi o parte din gandurile sale, impartasite celorlalti dintr-un motiv simplu: „imi pasa si ma enerveaza“.

Text: Catalina Ioancea; Foto: arhiva personala; Dan Bujdei

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete