Un Eliade la feminin: Annick de Souzenelle

Un Eliade  la feminin: Annick de Souzenelle
Uncategorized

A vrut sa fie o mai buna catolica si a trecut la ortodoxie, a incercat sa inteleaga Biblia si a invatat ebraica. A studiat matematica, medicina si teologia, este psihoterapeut si unul dintre cei mai cunoscuti antropologi francezi: Annick de Souzenelle.

Annick de Souzenelle este cunoscuta datorita studiilor de hermeneutica biblica, motiv pentru care a fost comparata cu Mircea Eliade.

Sensul vietii

In sala Institutului Cultural Roman e neobisnuit de liniste. Conferinta nu a inceput inca, dar cei prezenti prefera sa-si urmareasca invitata de onoare care raspunde intrebarilor unui reporter de radio. Incepe sa rada si se ridica, semn ca interviul s-a incheiat.

"O interpretare fidela a Cartii Genezei. Schita unei antropologii adecvate timpului nostru" este titlul conferintei pe care urmeaza sa o sustina, un subiect controversat pentru unii, o provocare pentru Annick de Souzenelle, cunoscuta tuturor datorita noilor variante pe care le aduce traducerilor Bibliei. Vorbele ii curg lin, intr-o franceza dulce, a celor peste optzeci de ani traiti cu suflet de douazeci.

Buchetele de flori si cuvintele de admiratie o bucura, insa cel mai mult ii plac discutiile despre religia ortodoxa, la care a trecut acum mai bine de 50 de ani, din "dorinta de a deveni o mai buna catolica". "Catolikos, spune ea, inseamna universal, deci din acest punct de vedere, religia ortodoxa este catolica".

"De mica am incercat sa caut sensul vietii", intr-o lume in care rigorile si lipsa de afectiune a familiei i-au intarit convingerea ca singurul sprijin pe care il poate avea e in Dumnezeu. Mama cu siguranta nu i-a fost un model, drept pentru care si-o aminteste mereu ca fiind rece si distanta. Dadaca, in schimb, a fost cea care i-a calauzit primii pasi in viata, iar Annick, drept multumire, a avut grija de aceasta pana la sfarsit: "Ma nounou", asa cum ii place sa spuna, era dragostea.

Lucra la o ferma, cu animalele, si din acest motiv avea o dragoste animala, era calda si plina de tandrete… Daca de la nounou a invatat sa iubeasca si sa daruiasca afectiune, de la mama a mostenit atractia fata de lucrurile concrete, palpabile, care s-a manifestat prin pasiunea pentru ma­te­ma­tica. A abandonat-o, insa, in momentul in care si-a dat seama ca acest domeniu nu-i oferea raspunsurile pe care le cauta.

S-a indreptat spre o cariera de anestezist, cincisprezece ani frumosi, dar durerosi, in care "am perceput oamenii ca traind o angoasa a unei morti mai mici si am simtit cat este de important rolul unei persoane care sa-i insoteasca in acel moment. Nu doar pentru a-i adormi, dar si pentru a le tine sufletul treaz. Este uimitor."

Binecuvantarea

A fost dintotdeauna frapata de ideea de absurd, insa in momentul in care "mi-am dat seama ca absurdul este rezultatul surzeniei, am incercat sa aflu la ce anume eram surda. Abia atunci am constientizat ca nu eram doar eu surda, ci si Biserica Catolica. Eram surde la adevaratul mesaj crestin". A parasit imediat catolicismul si a incercat sa se regaseasca in diferite confesiuni.

A studiat protestantismul, a intrat in randul baptistilor, a "gustat" si din teoriile marxiste, "am cautat raspunsuri in diferite ideologii, insa fara rezultat". Pana intr-o dupa-amiaza petrecuta la o galerie de arta dintr-un mic oras numit Eze, unde o doamna pe care n-o mai vazuse niciodata a facut doua afirmatii surprinzatoare. "Dumneavoastra il cunoasteti pe Fred Bérance!", a fost prima.

"Si, intr-adevar, il cunosteam, era un bun prieten, scriitor." Iar a doua, un indemn de a merge pe strada Auguste Blanqui, numarul 96, unde era asteptata. Adresa era chiar a Bisericii Ortodoxe Ruse din Franta. "Incredibil, cu adevarat incredibil", isi reaminteste Annick de Souzenelle, cu atat mai mult cu cat n-a mai intalnit-o pe femeia respectiva niciodata. Era la capatul puterilor, iar ortodoxia a venit ca o binecuvantare.

Revolta fata de religia catolica era adresata in principal mesajelor pe care aceasta le promova. Oamenilor li se cerea sa-si pregateasca o moarte "frumoasa", fiind amabili, cuminti, "aspecte care nu ma multumeau. Stiam ca viata nu este o asteptare a mortii si ca trebuia sa ma inscriu intr-o anumita dinamica pe care nimeni nu mi-o indica". Ortodoxia a venit in acel moment ca un nou suflu de viata. "Am simtit ca trebuie sa traiesc aici, acum, imediat, iar pentru mine acest lucru a fost determinant."

La scurt timp, a inceput sa invete teologia ortodoxa si limba ebraica – stia deja limba greaca. Si-a dat seama ca traducerea Bibliei se indeparta de adevaratele sensuri pe care aceasta incerca sa le transmita: "A existat un soi de stereofonie intre cursurile de teologie pe care le faceam si informatiile pe care le traduceam din limba ebraica, fapt bulversant. Invatand ebraica, am inceput sa ma lupt cu textele biblice in limba lor originala."

A perseverat in incercarile sale de a intelege ortodoxia si a ramas fidela credintei sale, chiar daca in Franta nu poate duce o viata liturgica regulata. "Cred ca multi au lasat la o parte Biblia fie pentru ca au considerat-o infantila, fie pentru ca nu au regasit acolo propria logica. Exista numeroase niveluri de lectura pe care noi le putem practica, dar nu stim acest lucru. Asta e ceea ce incerc sa fac: sa le arat celorlalti ca exista si alte niveluri de lectura si, astfel, sa-i provoc la o transformare interioara."

Romania frumoasa

"Iubesc aceasta tara profunda si sunt mereu impresionata de frumosul suflet romanesc pe care rareori il regasesc in Franta", marturiseste cea care, acum zece ani, vizita pentru prima oara Romania, la invitatia unuia dintre cei mai mari specialisti romani in medicina chineza, profesorul Ioan Ladea. "Am fost chemata de medicii acupuncturisti si homeopati de aici dupa ce am scris prima carte a mea, "Simbolismul corpului uman". Aceasta latura, medicala, a fost cea mai apropiata de mesajul cartii mele."

Vorbeste cu placere si admiratie despre persoanele pe care le-a intalnit de-a lungul vremii. "Profesorul Ladea a fost nu doar un mare medic, ci si un om de cultura. A fost inchis pentru mult timp si acolo, in inchisoare, a continuat sa invete. Avea un suflet extraordinar, iar intalnirea cu el a fost esentiala."

Invitatiile de a veni in Romania au continuat sa curga si, in scurt timp, Annick de Souzenelle avea sa conferentieze la Facultatile de Medicina si Teologie din Bucuresti, Iasi, Sibiu sau Timisoara. De fiecare data vizitele s-au prelungit cu pelerinaje la manastiri, unde au avut loc intalnirile speciale, de suflet: cea cu parintele Cleopa, de la manastirea Sihastria, acolo unde a primit binecuvantarea, cu parintele Sofian de la ma­nas­ti­rea Antim sau cu parintele Galeriu, de la biserica Sfantul Silvestru din Bu­cu­re­s­ti, "pe care l-am iubit foarte mult. Cand m-a vazut pentru prima oara, m-a imbratisat si mi-a zis: "Dumneavoastra sunteti cea care a vorbit atat de frumos despre sufletul uman ca fiind templul lui Dumnezeu!" ".

Un mesaj divin

Cine e Annick de Souzenelle? O traducatoare moderna a Bibliei? Ar putea fi. "Cu conditia ca ceea ce prezint sa fie inteles ca un mic voal pe care l-am ridicat, suficient insa pentru a arata ca in noi sta puterea de a ne schimba pentru a primi mesajul divin." O indragostita de viata? Cu siguranta. "La 85 de ani sunt incantata de frumusetea vietii. Exista si greutati, stiu. Dar viata este, intr-adevar, frumoasa."

Corpul uman in simboluri

Prima si cea mai populara carte a sa este "Simbolismul corpului uman", tradusa in limba romana si publicata in mai multe editii la editura Amarcord, in care autoarea descifreaza simbolurile formelor anatomice. O alta lucrare, la fel de importanta, este "Alianta Focului", in doua volume. Annick de Souzenelle propune o noua traducere a primelor sase capitole din Geneza, pornind de la ideea ca "nu au existat niciodata Adam si Eva in paradisul terestru.

Acea gradina a Edenului, gradina a "judecatii" este, de fapt, in interiorul fiecarei fiinte umane", spune autoarea. O alta greseala de traducere pe care antropologul francez o semnaleaza este binecunoscuta afirmatie ca Eva ar fi fost creata din coasta lui Adam. Autoarea pune in evidenta o realitate feminina numita "Ishah" (cealalta latura a lui Adam), prezenta in fiecare dintre noi. Ideea a stat si la baza lucrarii "Le féminin de l’Etre: Pour en finir avec la côte d’Adam".

Text: Catalina Ioancea; Foto: Mircea Vasileanu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din