Roxana Gabor Iliescu: ”Mediatorul este un terapeut de despărțiri”

roxana gabor iliescu

roxana gabor iliescu

Roxana Gabor Iliescu ne vorbește din calitatea sa de mediator de familie, despre rolul mediatorului în conflictele de orice fel, care e diferența dintre mediator, notar, avocat, coach și psiholog și cum poți deosebi un profesionist de un amator, impostor, sau, mai grav, de un escroc.

Ce este un mediator de cupluri?

Nu există un mediator de cupluri. Există mediator de familie. Mediatorul are rolul de a media conflicte. Mediatorul este soluția ideală pentru o separare de cupluri, căsătorite sau nu. Și aici putem vorbi de diferența dintre notar, avocat și mediator.

La notar te duci să oficializezi un înscris deja pregătit de tine, cu un conținut stabilit și agreat de ambii parteneri. În cazul de față un divorț.

La avocat te duci fie pentru o consultație juridică înainte de o ședință de mediere, fie după ce tentativa medierii a eșuat și singura opțiune rămasă este judecătoria.

Greșeala care se face, din punctul meu de vedere, este alegerea unui mediator care este și avocat, cu gândul că el va ști care sunt avantajele maxime pe care legea le poate oferi.

Atunci când se alege un mediator, el trebuie să fie imparțial. Nu are voie să cunoască speța înainte și cu atât mai puțin să ofere consiliere juridică uneia dintre părți. E ca și cum ne-am fura caii de la căruță și ne-am supăra că nu mai merge. Oricum, un mediator de profesie avocat trebuie să fie un monument de profesionalism, dublat pentru a putea realiza o mediere perfectă.

Prin natura meseriei, avocații caută soluții pentru obținerea de beneficii maxime, mediatorii caută soluția înțelegerii perfecte dintre părți. Ca să nu mai vorbim de aspectul material. Un proces va aduce un onorariu mai mare și deseori un efort mai mic pentru avocat decât câteva ședințe de mediere. Omenește vorbind, cum poate el să pledeze real pentru mediere?

Esența și câștigul major care se obține în urma unei medieri profesionist făcute este acordul și mulțumirea ambelor părți. În urma acestui acord, se semnează un protocol pe care ambii îl vor respecta, întrucât îndeplinește dorința ambilor. În urma unei sentințe, cel puțin o parte se va simți nedreptățită și forțată să facă ceea ce nu vrea (un partaj, un program de vizitare). Ca atare, va încerca toate strategiile să combată programul impus. De aici, ani de zile de război al nervilor.

Cum se desfășoară o mediere de familie?

Rolul unei despărțiri amiabile (prin mediere) este esențial în două direcții: a- în primul rând spre beneficiul suprem al minorilor, copiii fiind oricum afectați de divorț, dar protejați astfel de certuri nesfârșite pentru custodie și pensia alimentară post despărțire;

b- în al doilea rând, dar nu mai puțin important, o relație încheiată cu toate sertarele închise și puse în ordine (respectiv reproșurile, vina aruncată de la unul la celălalt etc), așa cum o mediere bine făcută poate oferi, lasă locul curat viitoarei relații din viața ambilor foști parteneri.

Poate părea puțin lucru sau neimportant, dar este crucial. În caz contrar, toate greșelile fostei relații se vor repeta sau mai rău, se va sufla ca în iaurt, proiectând pe relația noua 'bubele' fostului partener. Lucru traumatizant pentru noi adulții, dar și pentru copiii care vor trăi o nouă dramă.

În cazul fericit în care mediatorul simte din discuții că cei doi parteneri mai au șanse și dorință să-și repare relația, oprește ședința și îi îndreaptă către un terapeut sau consilier de cupluri. Sau poate face chiar el dacă are competențele necesare, dar în afara medierii. Medierea se referă strict la un conflict și se încheie cu un act oficial. O consiliere de cuplu reușită se încheie doar cu sărutul prelung al partenerilor. Glumesc, evident.

Citește continuarea pe pagina următoare

Care e diferența între un mediator profesionist și un amator?

Am insistat asupra medierii profesionist făcute pentru că, din nefericire, ca în orice profesie recent apărută, e încă mult amatorism. Am auzit de mediatori care își dădeau cu părerea, care încercau să convingă o parte să facă un lucru sau altul, tot felul.

Mediatorul nu este un arbitru. Este dacă vreți mai aproape de ceea ce pe vremuri se numea judecătorul de pace, adică o persoană care ascultă în primul rând, apoi pune întrebări părților, în așa fel încât aceștia să ajungă singuri la o soluție perfectă pentru ei.

Care e diferența dintre un mediator, un coach și un psiholog/psihoterapeut?

Cum spuneam mai sus, când vorbim de mediator, vorbim de conflicte care se încheie cu o rezoluție oficială. Se pot regla la mediator conflicte între vecini, rude, parteneri de viață, părinți și copii, parteneri de afaceri, există medieri comerciale. Practic oriunde există un conflict, poate fi folosit mediatorul, care este imparțial și care va fi plătit de ambele părți.

Diferența dintre coach, psiholog și psihoterapeut este și ea destul de clară. Aici colaborarea ar putea fi cheia succesului. În teorie, coach-ul va scoate la suprafață resursele pe care fiecare persoană le are, dar nu le conștientizează întotdeauna. De coaching am avea nevoie la sfârșitul fiecărei zile sau chiar mai des.

De multe ori facem asta cu prietenii sau rudele apropiate. Avantajul unui profesionist este că știe metodele prin care să te scoată din impas și să te scoată 'out of the box', adică să vezi întreaga perspectivă.

În secunda în care un coach sesizează că un client are probleme comportamentale sau emoționale persistente, ar trebui să îl îndrume fie la un psihoterapeut fie la psiholog. Ei au alte metode prin care clientul va putea să depisteze rădăcina problemei și să o înlăture. Aici vorbim de traume emoționale, de programări nesănătoase etc.

Fiecare psiholog sau terapeut are metodele lui, căpătate în anii de studii sau de experiență. Și eu cred că fiecare om rezonează cu un anume tip de tereapie.

În cazurile mai grave, când coach-ul sau psihologul realizează că e vorba de o maladie, intră în echipă psihiatrul. Dar insist, aici ar trebui să fie o echipă, o colaborare deschisă între naturopați, terapeuți, psihologi și psihiatrii. Din păcate, încă sunt multe orgolii și multă ignoranță, chiar în rândul profesioniștilor.

După părerea mea, epoca pe care o trăim exclude tratamente de succes strict pe specialități. O abordare hollistică este de departe mult mai benefică atât pentru clienți cât și pentru terapeuți. Ca să vin și cu jumătatea plină a paharului, sunt deja centre și grupuri de terapeuți și medici care colaborează eficient.

Care sunt studiile/formările necesare unei astfel de specialități?

Pentru psiholog vorbim de Facultatea de Psihologie. În cazul unui coach e suficient un curs de coaching sau consilier de dezvoltare personală. În general, durează două weekend-uri și la sfârșit primești un atestat, în urma unui examen dat cu profesorul respectiv.

Cursurile de mediere sunt mai complexe și la sfârșit se dă un examen cu reprezentanții Consiliului de Mediere. După care ți se cere să faci în fiecare an cursuri de specializare. Eu am atestat internațional de mediator de familie.

Pe piață e o abundență de life coach, psihologi, specialiști yoga, terapeuți de tot felul. Cum știi de ceea ai nevoie?

Aici am să mă întorc un pic la instinctul pe care fiecare dintre noi îl avem (în special femeile), dar la care apelăm destul de rar. El ar trebui să ne spună care trebuie să fie primul pas. O abordare strict mentală ar fi cam așa – ce problemă nu mă lasă să dorm acum? Iar dacă răspunsul e o listă, care punct din listă 'arde' mai tare? Care subiect, dacă ar fi rezolvat, ne-ar da o bulă de oxigen să putem trece cu optimism la următorul punct?

Și vedem care e. Dacă e vorba de sănătate, eu aș merge întâi pe aflarea diagnosticului. La un medic alopat, homeopat sau naturopat. În principiu aici ar trebui să fie locul medicului de familie care apoi să ne dirijeze următorul pas.

E esențial să faci diferența între persoana ta și comportamentul tău

Odată aflată 'poza' (și subliniez asta, pentru că mulți se identifică cu boala dintr-un anumit moment și spun – 'eu sunt obez'. Nu, poza este 'în acest moment sufăr de obezitate, dar filmul se va derula și eu voi rezolva problema și nu voi mai suferi de obezitate'. E greu să fii azi obez și mâine model. Ai avea nevoie de coach să îți rezolvi problema de identitate. Tu ești tu! Atât. Și ești perfect.

Dar azi poți să ai un comportament nesănătos și ca atare te îngrași, mâine revii la un trai sănătos și slăbești. Tu însă rămâi același. Cam lungă paranteza dar este esențial să se facă diferența între persoane și comportamentele lor!!!), poți trece la derularea filmului așa cum o simți tu. Iar acum e suficient să pui câteva întrebări cunoscuților și vei avea doar problema alegerii.

Citește continuarea pe pagina următoare

Cum faci diferența dintre un specialist și un impostor sau chiar escroc?

Aici ajungem pe tărâm minat. Nu știu cum faci diferența la prima vedere dintre un escroc și un terapeut cinstit, dar știu cum funcționează legea atracției. Dacă tu ești hotărât cu toată ființa ta să-ți rezolvi problema, cu riscul de a-ți înfrunta frici și de a ieși din zona ta de confort, pașii te vor duce spre terapeuții cei mai buni. Știi cum se spune, 'când urechea discipolului e pregătită, gura Maestrului se apropie'.

Dacă nu, și dacă în tine este încă o teamă de necunoscut mai mare decât dorința de schimbare, vei avea parte de impostori sau poate și cei mai buni specialiști vor face greșeli tocmai cu tine.

Am un prieten care voia și nu voia să facă vasectomie. O parte din el dorea sincer să-și protejeze partenera de riscul unei sarcini nedorite și de orice eventual tratament hormonal, dar ceva încă îi spunea că ar fi un atac la bărbăția lui. Așa încât a nimerit la un urolog de prestigiu care i-a spus că mai puțin traumatică ar fi o legare de trompe a soției.

Medical vorbind, este o aberație, uman vorbind poate fi amuzant. Evident că o operație a soției e mai puțin traumatică pentru soț. Nu și efectele hormonale post operatorii, dar asta nu ține de urologie, așa că specialistul din poveste nu avea cum să știe, nu?

Cam așa e și cu psihoterapeuții. Și mama a fost la psiholog, dar pentru că nu dădea nici o ceapă degerată pe eventualele rezultate, a nimerit la cel mai nepriceput om din sud-estul Europei. Pentru ca apoi să-mi poată spune, încântată,  că toate cursurile pe care le facem noi sunt o prostie…

Lăsând orice glumă la o parte, sfatul meu ar fi să cereți întotdeauna o a doua părere, chiar de la specialități diferite. Când un posturolog, un yumeiho și un ortodont îți vor spune același lucru, probabil că așa este. Iar dacă un psiholog, un coach și un psihoterapeut îți vor arăta aceeași cale, este clar o invitație a Universului să faci măcar primul pas pe ea. Cu încredere și dorință de rezolvare!

Cum te ajută un mediator în probleme de cuplu? Care sunt beneficiile pe termen lung?

Când am făcut cursurile de mediere, cu unul dintre cei mai buni specialiști din Olanda, am realizat că ani buni din copilăria mea ar fi putut fi altfel dacă părinții mei ar fi divorțat prin mediere. Eu nu aș mai fi avut traumele pe care le am acum. Tata poate și-ar fi luat rolul în serios și nu ar fi divorțat și de noi, copiii lui.

Este evident motivul pentru care mi-am promis că voi lucra pe terapie de cuplu și pe mediere cât voi avea suflu. Principalele victime ale ignorării medierii sunt pruncii. Iar ei nu au ales asta. Ei nu au orgolii. Încă. Ei își cer doar dreptul natural de a-și iubi ambii părinți. Indiferent de cum sunt aceștia.

Crima care se face frecvent este aceea de a a-i implica în duelul adulților. 'Du-te și cere-i lu tac-tu pensia alimentară că el mănâncă banii cu curvele lui și pe tine te-a abandonat!'. Sau invers 'Nu-i dau banii maică-tii că îi sparge la mall doar pentru ea și la tine nu se gândește'. Toată această otravă turnată picătură cu picătură destabilizează copilul. Îl obligă să se poziționeze de partea unei tabere sau a alteia. Evident, acesta își va nega o parte din el însuși.

Cum te afectează în timp un divorț neîncheiat corect?

O mediere de succes va reuși să facă curat în dulapul cu schelete din mai toate căsniciile și va pune lanterna spre ce e mai important pentru viitor – bunăstarea în primul rând emoțională a copilului, apoi materială, dar și parteneriatul dintre foștii soți, mereu părinții aceluiași copil. O mediere este mult mai mult decât un act în care se decid lucruri.

E important actul, pentru că acolo stă scris negru pe alb, în amănunt, cine și cum se va ocupa de copil sau cum se vor împărți lucrurile. Dar ca acel act să fie scris în perfectă armonie e nevoie de câteva ședințe în care cei doi să golească sertarele cu ură și învinovățiri, ca să ajungă la înțelegere și parteneriat.

Uite, dacă vrei, mediatorul este un terapeut de despărțiri. Este cel care veghează ca operația despărțirii să se încheie curat, să se coasă frumos la loc. Este important ca rana să nu supureze mai apoi, firele să nu se rupă, poate mai chinuitor ca despărțirea în sine. Mai ales că o rană infectată veșnic cu otravă poate chinui o viață. Sau mai multe. Și în loc să te bucuri de libertatea recăpătată, să poți să îți asumi lecțiile și să clădești trainic de data asta, alegi să rămâi în închisoarea primei căsnicii. Deși ușa e demult deschisă…

Dacă lumea s-ar duce la mediator înainte de notar sau avocat, probabil că statisticile divorțurilor ar sta cu totul altfel. Acum, dacă prima căsnicie ajunge la separare în 40% din cazuri, a doua are un procent năucitor de divorț – 65%.

Visul meu este însă ca cei 40% să scadă simțitor printr-un program pre-marital despre care sper să mai vorbim.

Pe site-ul nostru (al meu și al soțului meu, Paul Gabor) calatoriaspretine.ro, veți găsi multe articole despre terapiile complementare, despre cele 7 direcții, despre cursuri și terapii de cuplu.

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
Libertatea
Retete
Baby
ELLE
VIVA!
Shtiu.ro
Diva Hair
Huff
Sfatul parintilor
TV Mania
Mai multe din Relatii