Psiholog Oana Nicolau: “În mintea noastră ne construim scenarii ideale despre partener și despre relația noastră”

Psihoterapeuţii, oamenii care repară suflete şi minţi, sunt, aşa cum se spune: „noii duhovnici ai omenirii' şi profesia lor pare aşezată, pentru mulţi, undeva la frontiera realului. Căutând să descifrăm misterele iubirii umane am descoperit-o pe Oana Nicolau, femeia sensibilă care a ales să fie specială, reuşind să devină, unul dintre cei mai nonconformiști şi mai de succes psihoterapeuți români. La Oana, prima impresie este decisivă: o femeie destinsă şi dezinvoltă cu un zâmbet larg şi deschis, la care totul, de la ţinută la ceea ce spune şi la privirea sever-cercetătoare dar plină de luminţe jucăuşe, atrage şi fascinează. Așa cum o fac și explicațiile ei:

Iubirea cauzează incredibile schimbări emoționale ambilor parteneri. Cum știi că te-ai îndrăgostit?

Gândirea și comportamentele noastre se schimbă atunci când suntem îndrăgostiți. Totul în jur ni se pare mai frumos și mai bun. Suntem mai empatici și avem o dorință crescută de a dărui. Chiar și atunci când apar situații mai puțin plăcute, nu ne afectează prea mult și reușim să găsim soluții mult mai ușor. Comunicarea se îmbunătățește, devenim mai creativi. Sunt, totuși, și câteva aspecte care, pe termen lung, ne pot afecta. Adormim mai greu, pentru că al nostru creier rămâne activ cu gânduri și scenarii, dialoguri imaginare cu celălalt, iar o calitate scăzută a somnului face ca gradul de iritabilitate să crească. Nu ne mai putem concentra la fel de bine pe activitățile de rutină, pentru că suntem cu capul în nori'. 

Oricine s-a îndrăgostit la prima vedere, a avut experiența fluturașilor în stomac. Ce se întâmplă de fapt? 

Sistemul digestiv este în stransă legătură cu gândurile și emoțiile noastre. Cercetătorii spun chiar că stomacul este al doilea creier. Pentru că starea de îndrăgostire vine cu emoții puternice, creierul activează starea de alertă, ceea ce face să se declanșeze automat producția de adrenalină. Efectele la nivel corporal sunt de energie crescută, dar și tensiune musculară. Acestea două combinate creează ceea ce numim fluturi în stomac'.

Psihologii au calculat că îndrăgostirea durează între 90 de secunde și 4 minute. După care urmează ce? 

S-au făcut, într-adevăr, studii în acest sens. Din punctul meu de vedere este lipsit de importanță în câte minute ne îndrăgostim. Poate că acest indicator are sens pentru o anumită categorie a populației, sau poate că îi ajută pe cei care caută relații pasagere pe diverse aplicații de dating. Pentru cei care doresc să dezvolte relații de cuplu durabile, dacă s-au îndrăgostit în cinci minute sau în cinci zile, este irelevant. Contează să se simtă bine unul cu celălalt, să râdă, să își împărtășească, să descopere punctele comune și să îmbine armonios diferențele dintre ei. Când o relație începe și continuă în acest fel, putem spune că am elucidat secretul îndrăgostirii și pe cel al iubirii.

Dragostea la prima vedere este oare o “iluzie” psihologică? Ni se pare că ne îndrăgostim în cinci minute sau chiar se declanșează psihic o serie de stimuli care ne aduc, așa ca în aviație, “într-un punct fără întoarcere”. 

Atracția foarte puternică pe care o simțim față de celălalt, uneori fără să apuce măcar să spună un cuvânt, sau poate tocmai la auzul vocii, sau la o privire, poate la un gest, sau o anumită parte a corpului, înseamnă, de fapt, o activare a unor stimuli cu care creierul nostru este familiar. Este ca atunci când simți un miros de prăjitură care te duce instantaneu cu gândul la bunica. Este ceva ce noi am mai trăit, într-o formă sau alta a emoțiilor, în copilăria noastră. Responsabilitatea principală a creierului nostru este să ne protejeze. Este ca un străjer care nu ne dă voie să ne expunem situațiilor noi. Tot ceea ce este nou este necunoscut și, deci, este perceput ca un potențial pericol. De aceea ne este atât de greu, mai ales dacă nu ne-am antrenat' pentru asta, să ieșim din zona de confort', adică să experimentăm lucruri noi, să schimbăm ceva din ceea ce suntem sau facem. Revenind la dragostea la prima vedere, creierul ne spune: este în regulă, știm despre ce e vorba, cunoaștem emoția asta, ai mai trăit-o, ești în siguranță'. Acele emoții sunt familiare, nu pozitive sau negative. De exemplu, chimia se întâmplă atunci când creierul asociază figura paternă cu acel bărbat de care simțim că ne-am îndrăgostit. Dar asta  nu înseamnă neapărat că este un lucru bun. Poate că este acolo o poveste în care tatăl a divorțat și fetița s-a simțit abandonată. Iar creierul vede' imaginea bărbatului ca fiind familiară și ne încurajează să o retrăim. Iar șansele să retrăim aceleași patternuri de abandon, din copilărie, sunt foarte mari, spre garantat. De aceea spun că nu trebuie să căutăm chimia, ca și indicator, pentru că ea ne poate păcăli.

Ce rol joacă atracția sexuală în declanșarea sentimentului de iubire?

Sexualitatea este parte din procesul de iubire. Pentru că iubirea este un proces, nu se întâmplă pur și simplu. În general, femeile au nevoie să se simtă în siguranță, să se simtă iubite și apreciate, înainte de a se deschide în plan sexual, chiar și atunci când simt atracție încă de la început față de bărbat, iar bărbații încep să se îndrăgostească după ce se confirmă că sexul este grozav. Eu privesc aceste diferențe ca pe un joc în doi, în care ne stimulăm reciproc pentru actul creator al iubirii.

Mulți spun că iubirea se compune psihologic din atracție sexuală plus o notă de abandon, plus fluturașii iubirii. Așa să fie?

Iubirea se construiește în timp. Cum spuneam mai devreme, este un proces și implică atracție, inițial, însă este nevoie de cunoașterea celuilalt în toate aspectele vieții lui. Sunt importante valorile comune, pentru că acestea ne confirmă că putem să dezvoltăm o viziune pe termen lung a relației noastre. Familia, prietenii, statutul social, convingerile legate de finanțe, hobby-urile, sunt alte elemente esențiale care ne ajută sau ne încurcă în dezvoltarea iubirii față de celălalt. Doar sexul bun și fluturașii din stomac nu ne asigură o relație fericită de lungă durată.

Intâi ne gândim la sex și apoi “potrivim” acolo sentimentele? 

Poate că inițial este atracția fizică, dintr-o nevoie fiziologică, dar cred că tocmai asta ne diferențiază de animale: capacitatea de a ne tempera instinctele, printr-o gândire rațională. Când ne dorim o relație de durată, ne gândim întâi dacă ne simțim bine împreună, dacă râdem și avem ce să povestim. Sexul vine ca ceva firesc, ca o continuare a acestui traseu în care ne descoperim unul pe celălalt. Când ne dorim o relație pasageră, sexul este în prim plan, iar pentru restul nu va mai exista disponibilitate. Este bine să știm ce ne dorim, care este scopul pentru care căutăm un partener, să fim sinceri cu noi înșine și să ne setăm așteptările conform acelui scop. 

Dacă orice moment petrecut împreună cu persoana iubită mărește atracția dintre cei doi, de ce fiecare măruntă dezamăgire îi face vulnerabili la durere și chiar la depresie?

Pentru că în mintea noastră ne construim scenarii ideale despre partener și despre relația noastră. În aceste scenarii nu au loc elemente negative, pentru că celălalt este aproape perfect. Totul este și trebuie să rămână roz'. Când încep să apară și minusurile, acestea sunt în contradicție cu filmul din mintea noastră și, evident, apare dezamăgirea. Asociez adesea acest proces cu cel al copilului care află că Moș Crăciun nu există. Noi suntem construiți din rațional și emoțional și nu degeaba ni se spune să păstrăm echilibrul între acestea două. Pentru că doar în felul acesta ne putem proteja de o cădere liberă, cum ar fi dezamăgirea că celălalt nu este așa cum ni l-am conturat în imaginația minții noastre.

Există o diferență între a te îndrăgosti de cineva și a rămâne îndrăgostit? Sunt lucruri complet diferite? De ce? 

Avem sau putem să avem momente de îndrăgostire de același partener, de-a lungul relației noastre. Depinde de felul în care ne îngrijim relația. Timpul de calitate petrecut împreună, vorbele de încurajare și de validare pe care i le oferim celuilalt, atenția și afecțiunea pe care i le arătăm, îl ajută pe partener să aibă încredere în el și în relația pe care o avem. Toate acestea vor duce la inovație personală, la dorința lui de a deveni cea mai bună versiune a sa. Și astfel reușim să descoperim mereu ceva nou și frumos la celălalt, ceva care ne face să ne îndrăgostim din nou și din nou. Ei bine, acestea sunt elementele care ne asigură că putem să simțim fluturașii din stomac și după treizeci de ani de relație. Și se vor întâmpla la o petrecere, într-o vacanță, sau la o plimbare prin parc, din acea conexiune puternică pe care ne-am dezvoltat-o, punând mereu relația noastră pe primul loc. Cu toții avem nevoie să simțim fiorii aceia ai îndrăgostirii, indiferent de vârstă, de griji și de câți copii avem. Unii cred că asta se va întâmpla fără să fie nevoie să facă nimic și ajung să fie dezamăgiți sau se consideră mai puțin norocoși, iar alții aleg să iasă' uneori din relație ca să poată simți din nou starea aceea minunată de îndrăgostire. Dacă vrei să fii îndrăgostit, lucrează la asta, du-ți energia și focusul către al tău partener și vei fi uimit de rezultate. Platforma de cursuri online pe care am dezvoltat-o conține o serie de instrumente ușor de aplicat, pentru cei care își doresc o creștere a calității cuplului lor. 

Tot psihologii au concluzionat că dragostea trece prin 3 etape: atracție, dorință și atașament, sunteți de acord? 

Din experiența mea personală și profesională am observat că dragostea trece prin șapte etape importante. Imediat după etapa de atracție se află etapa de descoperire. Este presărată cu întrebări, conversații, timp petrecut împreună, curiozitatea de a afla cine este celălalt. În felul acesta se dezvoltă dorința și crește ca intensitate, pe măsură ce vedem că ne place ce descoperim la celălalt. Apoi, între etapa de dorință și atașament, avem o etapă mai puțin plăcută, aceea a frământărilor, a incertitudinii și a nevoii de confirmare că aceasta este relația pe care ne-o dorim cu adevărat. Este cu gânduri și întrebări care ne consumă, este timpul acela în care punem în balanță plusurile și minusurile. Fiind atât de raționali, nelăsându-și emoțiile să se manifeste, unii ajung chiar să piardă relația în această etapă. După etapa de atașament, întâlnim o etapă pe care o numesc neputință'. Este acel moment în care îți dai seama că ești legat pe viață de celălalt, că ești dependent de relația voastră, nu poți să îți imaginezi viața altfel. Iar asta te cam poate speria. Dacă, în acest proces, îți reevaluezi resursele interioare, te vei simți puternic și îți vei da seama că orice s-ar întâmpla te vei descurca minunat. Iar efectul este că te vei relaxa și vei putea să îți trăiești relația de cuplu cu atitudinea unui suveran. Urmează ultima etapă, aceea în care nu mai sunteți dependenți unul de celălalt, ci vă bucurați, vă sprijiniți și vă oferiți reciproc iubire, timp și orice altceva aveți nevoie și vă doriți.

Dar conștientul nostru poate deosebi aceste etape? Suntem conștienți de trecerea dintr-una în alta, le putem coordona, controla? 

Prin antrenament, da, putem să fim conștienți de etapa în care ne aflăm. Exercițiile de mindfulness ne ajută să ne identificăm gândurile și emoțiile și să devenim mai conștienți de ceea ce se întâmplă în mintea și în corpul nostru. Eu cred că este util să știm în ce etapă ne aflăm, nu pentru a încerca să controlăm ceva, ci pentru a înțelege motivele pentru care avem anumite gânduri sau stări. Să înțelegem că nu trebuie să ne sperie, că sunt niște etape sănătoase și trecerea prin fiecare ne ajută să mai punem o cărămidă la construcția relației noastre.

Potrivit specialiștilor, fenomenul „îndrăgostirii' constă de fapt într-o serie de reacții chimice la nivel cerebral, care produc reacții mentale și fizice. Ce face dragostea din punct de vedere chimic creierului nostru? 

Creierul nostru emoțional eliberează un mix de hormoni, de la endorfine, noradrenalină și dopamină. Pe termen scurt, sunt responsabili cu starea de euforie, cu atracția în plan sexual, prin creșterea libidoului, amplifică emoția, simți și trăiești la intensitate mare tot ceea ce are legătură cu celălalt. Pe termen lung, însă, ajung să streseze organismul, pentru că sunt percepuți de către acesta ca factori de stres. Și pot apărea inclusiv anumite tulburări în plan fizic, cum ar fi palpitațiile, modificări ale aparatului digestiv, insomnii, sau altele. Este frumos și este bine să ne îndrăgostim, dar este important să știm că starea aceasta nu durează pentru totdeauna și este bine că nu este așa. Ea ne asigură doar fundația pentru construcția unei relații sănătoase. 

Este îndrăgostirea doar un mod al naturii de a ne ajuta să ne perpetuăm specia (poate cel mai frumos mod al naturii de a reproduce specia umană)?

Suntem construiți să gândim și să simțim, dar cred că mai avem mult până să ne descoperim adevăratul potențial. Poate că în acel moment vom avea răspunsurile despre cine suntem și de ce. Ceea ce este clar deja, cercetat și confirmat, este că starea de îndrăgostire este benefică pe termen scurt. Vestea bună este că putem să o readucem în cuplul nostru, indiferent că avem zece, douăzeci sau cincizeci de ani de relație. Dacă ar fi doar pentru a perpetua specia, probabil că nu am vedea bunici ținându-se de mână, în timp ce își declară iubirea. Si ce păcat ar fi să nu ne putem bucura de astfel de modele…

Adrian Ciltan; Foto: arhiva personala

Citeste și:

Adrian Șonka: „Mărimea Universului este de 94 de miliarde ori 10.000 de miliarde de kilometri'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Interviurile Avantaje