Primul african avocat practicant în România, renegat de-ai lui pentru că s-a convertit la creștinism

La 42 de ani, Yeboua Moussa Ouattara – Moise, cum îi spun prietenii – vine din Coasta de Fildeș și are o poveste ca dintr-un roman destinat să fie bestseller. Absolvent al Facultății de Drept apoi al unui master cu specializarea Drept Penal și Criminalistică, Moise a reușit să intre și în Barou, fiind primul african ce devine avocat practicant în România, „cu acte și jurământ', cum spune el.

Istoria ivorianului Moussa Ouattara, primul avocat din România născut pe „continentul negru', este fascinantă, trăită la maximum, exact ca a unui scenariu hollywoodian și pare că vrea să dovedească încă o dată, dacă mai era nevoie, că „viața bate filmul'. Destinul l-a purtat prin toate. Prin încercări la limita supraviețuirii, prin bucurii și tristeți și prin pierderi fără nume, l-a făcut să cunoască rele și bune, căderi și reușite, speranțe și deznădejdi și l-a pus la încercare, pentru ca în final să-i ofere succesul, liniștea și iubirea pe care le-a visat.

Din Africa de Vest la Prislop
Moise vine dintr-o familie musulmană din Africa de Vest. Alungat de acolo de război și dintre ai lui fiindcă a decis să treacă la creștinism, salvat apoi din calea conflictului armat care a distrus țara de un preot român cu har – părintele Irineu de la mânăstirea Prislop -, a venit în România ca migrant și a ajuns în inima Maramureșului, fără să știe o boabă românește. A învățat de unul singur limba, s-a îndrăgostit de o oșancă frumoasă și s-a căsătorit, a muncit enorm și, cu o îndrăzneală de admirat, a decis să facă un mare pas către realizarea sa în țara care l-a adoptat: s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității Vasile Goldiș din Arad, filiala Baia Mare. Și-a luat licența în drept apoi a absolvit și un master și, de curând, a luat și examenul de intrare în Baroul Maramureș devenind, cu acte în regulă, primul avocat român, de culoare.

Renegat pentru că s-a convertit la creștinism
S-a născut într-o familie musulmană practicantă și spune că decizia lui de a se converti la creștinism a fost cea care i-a schimbat total viața. Hotărârea a luat-o ca pe un jurământ între el și Dumnezeu, în clipele în care mama sa a trecut la un pas de moarte, din cauza unei hemoragii cumplite ce se pornise după o naștere. „M-am decis să mă convertesc la creștinism pentru că era mai ușor de înțeles și de simțit ce înseamnă viața prin Evanghelie. Era convingerea care m-a ajutat să nu mă rătăcesc pe drumul vieții', spune Moise. Dar decizia lui l-a costat siguranța unui cămin, căci a fost renegat de ai lui, condamnat de comunitatea musulmană și obligat să fugă de acasă, astfel că a trebuit să învețe de foarte tânăr să își ia viața pe cont propriu fiindcă alesese după convingerile sufletului său. „Au fost momente grele în viața mea dar m-am rugat ca voia lui Dumnezeu să se facă. Fiecare dintre noi avem un destin bine rânduit după botezul nostru. Destinul meu creștin m-a plimbat prin multe locuri. Aproape zece familii m-au adăpostit și ajutat și știu că acest lucru nu s-ar fi putut fără ajutorul divin care mă hrănea, mă adăpostea și mă ferea de rău. Timpul trecea iar viața mea de fugar era tot mai grea. Țara mea a intrat în război civil și o dată cu oamenii care fugeau din calea luptelor, am ajuns și eu în sudul Coastei de Fildeș', își amintește avocatul.

Părintele Irineu, îngerul lui păzitor
Urmărit de musulmani pentru că era considerat trădător al credinței, Moise a fost atacat cu cuțitele, într-o zi de Crăciun, când se întorcea de la biserică. A fost lăsat la pământ într-o baltă de sânge, fiindcă fusese crezut mort, dar a fost salvat în ultima clipă de un prieten care l-a dus la adăpost. Disperat și fără să știe ce să facă, l-a întâlnit pe părintele Irineu, aflat în misiune în Coasta de Fildeș împreună cu un grup de italieni. Impresionat de visele și înflăcărarea băiatului ce rătăcea prin praful unei piețe publice speriat de zgomotul exploziilor și șuierul bombelor ce cădeau la mică distanță, a hotărât să facă tot ce putea ca să-l ajute. Cu ajutorul părintelui Irineu, Moise a reușit să afle un refugiu departe de locul unde era condamnat irevocabil la moarte și, în 2009, a ajuns în România, în satul Prislop. Își amintește și acum prima lui zi în Maramureș. Oamenii din sat erau bănuitori și își făceau cruce fiindcă nu mai văzuseră un negru în viața lor. „Unii au venit să pună mâna pe mine ca să vadă cum îmi este pielea. Auzeam cum se mirau „Ce dinți are!' sau „Ce buze are!' Nu am fost nici supărat nici dezamăgit. M-am gândit că și reacția africanilor când ar vedea pentru prima dată un om alb ar fi exact la fel'.

A muncit și a învățat
Prietenos și deschis de felul său, s-a acomodat repede și în scurt timp a devenit prieten cu toată lumea. Cu mediul. A descoperit imediat că dacă un străin dorește să fie iubit în Maramureș, trebuie să fie harnic, simțit și de treabă, ceea ce Moise și era. Mai greu s-a acomodat cu clima, fiindcă nu văzuse în viața lui zăpadă și temperaturi de minus 15 grade. A ajutat la muncile gospodăriei, a mers cu vacile la păscut – ceea ce iarăși nu mai făcuse de când era pe lume – și a învățat să cosească, a învățat obiceiurile, tradițiile, a mers la biserică și a muncit la câmp. Visul lui era, însă, să învețe. Să-și termine studiile și să ajungă să se realizeze în țara care îl adoptase. După şase luni a reușit să vorbească limba română, învățând singur la început, mergând zilnic la bibliotecă și citind cu voce tare. „Am învățat singur limba română. La început comunicam în limba engleză cu ceilalți, dar dintr-o dată am zis ca nimeni să nu mai povestească cu mine în limba engleză pentru că vreau să învăț limba română. Am cerut ajutor pentru orice greșeală pe care o făceam, pentru că nu îmi era rușine să învăț. Apoi m-am înscris în programul de integrare cu o durată de şase luni, la Centrul Regional de Proceduri și Cazare pentru Solici­tanții de Azil de la Șomcuța Mare, unde am dat un test de limbă și am primit un atestat. A fost o minune că am reușit să o învăț atât de bine încât să îmi pot continua studiile. Cineva din Anglia îmi spunea că limba română este a treia ca dificultate din lume dar, cu voință, orice lucru devine posibil. Și pot spune că Dumnezeu mi-a scos în cale exact oamenii de care aveam nevoie să mă ajute la un moment dat, ca niște îngeri păzitori', spune Moise.

Licență, master, cetățenie, căsătorie
Dorind să își termine studiile și având statutul de refugiat, Moise era asimilat deja, în temeiul legii, ca cetățean român. Astfel că, având aceleași drepturi și obligații a decis să se înscrie la o facultate de stat. Dar dosarul lui a rătăcit o vreme între secretariat și decanat fiindcă nu reușea să obțină un certificat care să-i permită să fie admis la cursuri. După multe drumuri de la Baia Mare la București, la Ministerul Învățământului și după audiențe, cereri și acte peste acte, aiba la două luni după începerea cursurilor a primit avizul că are dreptul să se înscrie și a reușit să înceapă facultatea. „Eu îmi doream să continui studiile și, cu ajutorul oamenilor minunați pe care i-am aflat în calea mea și al Celui de Sus, am reușit să termin cursurile la Universitatea de Vest Vasile Goldiș, filiala Baia Mare, unde am absolvit Facultatea de științe juridice în 2014. Apoi am urmat un program de masterat cu specializarea Drept Penal și Criminalistic și… o altă bucurie mare: am obținut cetățenia română. Am cântat imnul cu atâta mândrie de parcă aici m-ar fi născut părinții mei. Între timp am cunoscut-o pe Raluca, o maramureșeancă deosebită, și viața mea a luat un nou curs căci am ajuns la un alt pas minunat al vieții mele: căsătoria cu Raluca în biserica mănăstirii Prislop', povestește avocatul ivorian.

„Cea mai mare bucurie și minune este România'
Anul trecut, în octombrie, Yeboua Moussa Ouattara a depus jurământul, devenind oficial avocat, în cadrul ceremoniei organizate de Baroul Maramureș, condus de Florin Andreicuț. La ceremonia de depunere a jurământului a ținut să fie de față și părintele Irineu, omul providențial pentru Moise, cel care a făcut eforturi pentru ca tânărul, ajuns fugar în țara lui încercând să scape de moarte și de necazuri, să fie salvat și redat unui drum pe care îl merită. „Am încununat munca mea, după vorba românească: după muncă și răsplată și mă mândresc cu acest lucru. Am vrut, am visat și mi-am împlinit visul. Desigur, mi-e dor de mama, de surori, de frați, ținem parțial legătura prin internet, însă sentimentele nu compensează trauma pe care am trăit-o. Sunt anumite lucruri în viață care nu se pot explica în cuvinte. Războiul a încetat, dar încă nu există siguranță și țara unde m-am născut nu mai este una minunată, cum era în copliăria mea. Mărturisesc că pentru mine cea mai mare bucurie și minune este România, pentru că aici am găsit liniște, pace și o viață mai bună', a mai adăugat Moise Ouattara.

Poze: Arhiva personala

Citeste și:

EXCLUSIV AVANTAJE: Fascinanta lume a Ioanei Nicolaie

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre