Patchwork – arta peticelor colorate

Patchwork – arta peticelor colorate
Uncategorized

Este o imbinare dificila intre tesatura, desen, pictura, matematica, culoare si tehnica veche de cand lumea a intepaturilor de ac, pentru a crea frumosul.

Chiar daca in multe alte tari exista cursuri speciale, targuri, licitatii si chiar muzee de patchwork, in Romania abia daca se stie ce inseamna cuvantul. Iata insa ca ceea ce reusesc sa faca doua femei din inima Transilvaniei doar folosind bucatele colorate de panza tine deseori de domeniul miracolului. Sa ajungi in atelierul unde cele doua specialiste in ale cusutului, Cristina Mates si Ilse Philippi, lucreaza din cateva resturi de materiale adevarate tablouri pe stofa, nu-i un lucru foarte greu! E destul de aproape de centrul Sibiului si acolo locuieste Cristina. Casa veche, solida, cladita deasupra Orasului de Jos, chiar pe zidul cetatii.

De-abia dupa ce gasesti casa incepe greul. Sa intelegi tehnica dupa care micile bucatele de stofa in culori diferite, de la galben-auriu ca mierea, albastru si rosu pana la negru-stins ori verde stralucitor, dreptunghiulare, patrate sau cu colturi rotunjite, firave, abia cat degetul mic de la mana, se leaga una de alta urmand desene geometrice complicate. Cum, dupa aceea, pas cu pas, margine langa margine, indoitura cu indoitura, legate cu sute de intepaturi, lipite strans de firele subtiri de ata, se leaga toate si se schimba in obiecte de arta.

Sa vezi finetea uimitoare a liniilor de legatura, formele unicat, culorile vii, nuantate delicat, ca niste petale de flori, si prospetimea miniaturala a picturii, care umple incet-incet fiecare centimetru patrat, transformandu-se intr-un puzzle urias.

Tehnica "picturilor din petice" este o forma de exprimare artistica traditionala in Statele Unite, Noua Zeelanda, Scotia, Australia si in mare parte din Europa Occidentala. Fiecare patchwork este unicat, niciunul nu seamana cu celalalt, iar desenele dupa care se lucreaza pot fi creatii originale sau inspirate dupa modele stravechi, cu forme complicate si schimbatoare, prelungite dintr-un simbol in alt simbol, modele aproape uitate, care ascund in ele semne talismanice, de protectie sau purtatoare de noroc, transmise din om in om, de la femeile irlandeze, din vremurile de inceput ale civilizatiei moderne.

Tablourile din petice de panza, patchwork, sunt lucrate dupa o tehnica complet aparte fata de alte creatii. De aceea si sunt atat de scumpe si de greu de gasit. Tehnica "picturilor din petice" este foarte veche, este originara din Irlanda, de unde s-a raspandit in toata lumea.

Ca un virus al frumusetii
Ilse si Cristina s-au apucat de patchwork cu vreo sapte ani in urma cand, fara sa stie una de alta, au invatat tehnica creatiilor din petice colorate de la doua asociatii de femei: una din Germania si alta din Africa de Sud. "Din prima clipa cand am vazut lucrarile de patchwork, m-am indragostit de ele si am vrut sa invat si eu cum se pot face. Mi se pareau fascinante combinatiile de culori si de forme si ingeniozitatea pe care trebuia sa o pun acolo. Apoi insa, cand m-am apucat, am constatat ca nu le mai pot lasa din mana si, uite asa, de sapte ani incoace lucrez incontinuu. Din momentul in care te apuci, este clar ca nu te mai poti lasa. Asta am vazut pe propria piele. E ca un virus, ca un fel de drog al frumusetii, care te acapareaza si nu te mai poti opri", povesteste profesoara Ilse Philippi, care are deja in portofoliu peste 40 de lucrari, dintre care trei sunt creatii cu totul si cu totul originale – de la desen, culoare si idee pana la marirea la scara a sutelor de petice nuantate si la alegerea tehnicilor de lucru.

Un fel de a pastra amintirea cuiva
Peste Ocean, in Australia, Irlanda si Scotia, un patchwork este cel mai pretios cadou pe care il poti face unei perechi casatorite si, practic, nu exista o nunta unde sa nu se daruiasca cate unul, fie ca este vorba de carpete, de paturi, de o fata de masa sau de perna, de o geanta ori de o jucarie pentru copil sau chiar si de cate o haina din petice, care valoreaza cateva mii de euro", spune si Cristina Mates.

Valoarea lor, aflu de la Cristina, nu sta numai in lucratura, in marime ori in imaginea de pe ele, ci chiar in bucatile de stofa folosite, fiecare provenind de la cate un lucru ce apartine familiei ori cuiva drag si care, astfel, este transmis din generatie in generatie, ca un dar mai pretios decat banii.

Este un fel de a pastra amintirea cuiva tesuta si ascunsa in patratelul de panza ramas de la rochia de mireasa a mamei sau din panza de la botezul copilului, din cravata sau de la costumul cu care strabunicul a ajuns in America. Astfel, frumusetea nascuta din ele e chiar o lume in sine. O lume fascinanta, cu care trebuie sa te obisnuiesti, pentru ca aici totul e semn. Sunt acolo semne ale tuturor evenimentelor mari din viata unui om, ale vietii si ale mortii, semnele bucuriei si ale tristetii, ale Soarelui si Lunii, ale nuntii, ale nasterii, ale lui Dumnezeu. Figuri-simbol, niciuna semanand cu alta, unite de linii trasate precis, continuate, prelungite unele intr-altele, "construite" acolo in feluri nemaiintalnite. "Fiecare model are un nume: Inelul de logodna, Zborul gastelor, Steaua din Ohio, Logcabin ori Linistea serii de iarna si cate si mai cate… Nimic nu e lasat la voia intamplarii, toate se regasesc in traditiile primelor patchwork-uri, vechi de mai mult de doua sute de ani, pe care le-am cautat si le-am invatat pas cu pas, line cu linie", explica Ilse.

O munca grea si migaloasa
Daca le privesti pe cele doua femei lucrand impreuna, ai impresia ca asisti la recitalul unor pianiste. Odaia veche, calda, incarcata cu mobila de epoca si mirosind a lemn bun, si masa neagra si uriasa din mijloc, incarcata de o ploaie de culori revarsate. La inceput, creionul alergand sprinten. Apoi rigla, trasand zeci si zeci de carouri masurate numai in inci, si un cutit special, cu rola, care taie stofele in figuri geometrice, niciuna la fel. Apoi alegerea materialelor (neaparat bumbac!), care sa nu intre la apa, si a atelor de matlasare, ate speciale, care sa reziste la spalat si sa nu se destrame din cauza miilor de treceri prin material. Urmeaza culoarea, nuantata si ea, cate zece, poate si cincisprezece nuante la un cer, la un copac sau la acoperisul unei cetati, tonurile vii sau grele, sensibile, vesele, copilaresti, delicate. Oranj, grena, violet, rosu, galben-verzui… Si, la final, migala de dantelarese a prinderii impreuna, intr-un paienjenis de linii, fiecare ilustrand parca un destin. Linii insirate ordonat, ca la militarie, pe care abia le vezi si in care ghicesti parca intelesuri pe care aparentele vor sa le ascunda. Linii pe care le dicteaza uneori tristetea sau bucuria. Sau dorintele. Sau visurile. Povesti in imagini, cioplite gingas, ca niste versuri. De dragoste. Ori de regret. Ori de rugaciune. "Tehnica patchworkului este foarte complicata – fie ca este tehnica aplicatiilor, fie a suprapunerii, fie tehnica clasica sau cea numita Tcrazyt". O lucrare se realizeaza in trei etape si trebuie sa tii cont de multe aspecte: de calitatea materialului folosit, de captuseala, dar si de felul cum se coase ori se aplica materialul, fiindca, de pilda, bucatile de stofa nu au voie sa se uneasca in forma de Y. Prima data se coase fata, apoi se face rama si se prinde captuseala, care trebuie sa fie dintr-un material destul de tare, ca sa reziste la spalat, iar intre fata si captuseala, la fiecare dintre cele sase-sapte sute de petice trebuie pusa umplutura, care da mai multa moliciune si flexibilitate pieselor. Cusaturile la patchwork se fac exact ca cele de la plapumi, pe un cadru mare, care sa le tina intinse; o lucrare ca asta dureaza cateva luni de zile", adauga Cristina Mates. Munca migalita, care te intepeneste in scaun si iti impaienjeneste privirea, cu mainile incordate la maximum, cu grija de a nu te abate un milimetru, sa nu strici cumva faramele de tesatura, devenite, cu fiecare ora care trece, o opera de arta.

Trebuie sa devii una cu miscarile acului
Regretul celor doua profesoare-artist este ca la noi doar cateva femei stiu sa lucreze patchwork si ca munca lor e putin cunoscuta, in ciuda expozitiilor la care au expus si au avut un succes grozav. Ilse si Cristina lucreaza din pasiune, pentru prieteni, carora le daruiesc pretioasele puzzle-uri, si mai rar la comanda. Vand foarte rar, mai ales de sarbatori, la "bazarul" organizat de Biserica Evanghelica si la preturi aproape derizorii fata de munca investita. "La mult timp dupa ce inveti tehnica de lucru", spun ele, "ajungi la profunzimea semnificatiilor pe care sa le tesi acolo. La semne. Pentru asta nu e de ajuns sa stii miscarile necesare, trebuie sa le si simti si sa devii una cu ele."

De fiecare data, altfel…
Tablourile "peticite" ale celor doua femei sunt diferite de multe alte genuri de arta. Ele trebuie sa fie si tehnicieni, si artisti, iar limita dintre cele doua este tare greu de gasit. Multi le spun ca patchwork-urile pe care le creeaza se apropie cel mai mult de sufletul oamenilor. Zeci, si iarasi zeci de amanunte, reduse la dimensiunile unui hexagon de panza si reluate, de fiecare data altfel, pe alta piesa. Ca niste inscriptii sacre pe o padure de sentimente.

Text: Adrian Ciltan; foto: Octav Nitu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
Libertatea
Retete
Baby
ELLE
VIVA!
Shtiu.ro
Diva Hair
Huff
Sfatul parintilor
TV Mania
Mai multe din