O romanca sfideaza pericolele din Irak pentru o viata mai buna in tara sa

Uncategorized

Este povestea unei mame care, fortata de nivelul scazut de trai din Romania, si-a lasat, timp de sase luni, copiii in tara si a plecat tocmai in tinutul lui Saddam, ca sa poata obtine banii pentru cumpararea unei locuinte pentru familia ei.

Singura femeie-militar din unitatea de la Someseni

Floare Stan (44 de ani) a ales sa plece in misiune in Irak, ca sa castige banii pentru un apartament cu doua camere in Cluj-Napoca. Din salariul de maistru-militar, obtinut in tara, ar fi iesit la pensie, dar nu si-ar fi putut implini visul de a avea o casa decenta pentru ea si baietii ei.

Pe Floare Stan, maistru-militar-bucatar clasa I, am intalnit-o in tabara romanilor de la Nassirya, o localitate aflata in sudul Irakului. Imbracata de campanie, se distingea cu greu dintre sutele de uniforme identice. Si chiar daca muncea intr-o tabara militara amenajata in plin desert, purtand haine soldatesti si bocanci, Floare nu uitase sa fie femeie: isi aranjase cu atentie parul si se machiase discret. Cand am vorbit cu ea, de-abia mai statea in picioare de oboseala. Muncise toata noaptea, cot la cot cu subordonatii, pentru a pregati bucate romanesti oaspetilor de seama de la Bucuresti: ofiteri si ziaristii care-i insoteau in vizita la contingentele romanesti din Irak si Afganistan.

Are 20 de ani batuti pe muchie de cand a intrat in armata. S-a nascut la Marisel, o comuna din Muntii Apuseni, judetul Cluj. A terminat scoala generala in sat si la 15 ani a plecat la oras, la Cluj-Napoca. S-a angajat la Fabrica de incaltaminte Clujeana si, in paralel, la seral, a terminat un liceu de industrie alimentara. Ulterior, a lucrat ceva timp in comert, dupa care s-a gandit sa intre intr-o structura militara. Desi nimeni din familie nu mai fusese militar, ii placea uniforma si ideea de ordine si disciplina. Ar fi vrut sa lucreze la Ministerul de Interne, dar, cum nu era membra de partid, a optat pentru armata in cele din urma.

In 1983 a fost admisa la Scoala de Maistri si Subofiteri din Sibiu. "Aflasem ca in armata e nevoie de oameni pentru functia de maistru-militar-bucatar si mi s-a parut o meserie mai usoara, mai apropiata de ceea ce facem noi, femeile", spune Floare. A absolvit scoala in 1985 si a fost repartizata la Someseni, o unitate de langa Cluj-Napoca. "Eram singura femeie-militar din toata unitatea. Colegii mei din blocul militar erau de-o varsta cu mine si nu stiam cum sa ma port cu ei, ca sa nu-i supar. La inceput am fost un pic intimidata. Iar apoi a fost foarte greu, pentru ca era mult de munca."
De multe ori, o prindea intunericul la unitate si era nevoita sa mearga pe jos cativa kilometri pana la Cluj, unde avea casa. Gatea, ajutata fiind de grupa de serviciu (zece militari in termen, care curatau in special cartofi), pentru 1.600 de soldati. Cum inainte de ’89 carnea lipsea din meniul romanilor, si in unitatile militare se manca mai prost. "Pe-atunci gateam dupa norme si nu aveam voie sa facem inovatii", isi aminteste Floare. Dupa aceea insa, "ni s-au dat mai multe alimente si am putut pregati mancare mai buna si mai diversificata." I-a placut sa lucreze la Someseni si nici nu a stiut cand au trecut 17 ani.

In acest timp, Floare s-a casatorit si a nascut doi baieti; cel mare a implinit 13 ani, iar cel mic – noua. Cu patru ani in urma, sotul a plecat de acasa. Timp de doi ani, i-a dat o sansa si a asteptat sa revina pe calea cea buna. Vazand ca nu-i chip, a divortat. Locuieste cu baietii intr-o garsoniera. S-a tot gandit ce sa faca pentru a cumpara o locuinta mai mare. Baietii vor deveni adolescenti si va fi imposibil sa stea cu totii intr-o singura camera.
Si cum in ultima vreme militarii romani au inceput sa participe cu sutele la misiuni in strainatate, a strafulgerat-o ideea plecarii intr-o astfel de misiune. Fiind nascuta in zodia Balantei, a stat mult in cumpana pana sa se decida: "N-avea cine sa ma ajute, tata a murit, mama are 75 de ani, nu aveam alta solutie. As fi vrut sa merg in Bosnia, unde este mai liniste, dar nu am gasit post disponibil. Am aflat ca la Batalionul 811 din Dej, care se pregatea sa plece in Irak, era nevoie de maistru-militar-bucatar. Am concurat cu un baiat de la Bistrita si am castigat eu. Sigur, am avut emotii inainte sa vin aici. Cand vedeam la televizor imagini cu razboiul din Irak, nu m-am gandit nici o clipa ca o sa ajung aici peste cateva luni. Chiar mi-am zis ca ma duc oriunde, numai in aceasta tara, nu. Pana la urma, m-am impacat cu ideea ca n-am ce sa fac. Stiti dumneavoastra cum ii cand n-ai cale de iesire…".

S-a despartit greu de copii. Simtea ca i se rupe inima si numai gandul ca dupa sase luni va avea in mana cateva mii de dolari, care-i vor face fericiti pe toti, i-a dat puterea sa plece. "Cu doua luni inainte le-am spus baietilor: ‘Uite, trebuie sa plec in Irak, ca sa putem sa ne mutam din garsoniera’. Cel mare a inteles, dar cel mic, care-i mai mamos, mi-a spus ca, daca pot, sa nu plec, ca stam tot aici. A fost o decizie foarte grea. Nu am cuvinte sa povestesc despartirea de copii. Imi tot ziceau: ‘Mama, sa ai grija, sa nu iesi in misiuni’. Si-a lasat baietii in grija surorii ei si a unei bunicute, care vede de ei de cand erau mici.
Vorbeste cu ei la telefon prin intermediul statiei radio din tabara, iar cateodata mai sfideaza pericolele din zona (masini-capcana etc.) si merge la Talil (la cinci kilometri de Nassirya), unde sunt telefoane cu cartela. Se simte mult mai linistita dupa ce le aude glasul. In primele sale patru luni in Irak, a avut un singur moment cand s-a speriat foarte tare: la duplexul Cluj-Napoca – Nassirya, realizat de Televiziunea Romana din Cluj, a venit doar baiatul cel mic. "Eram disperata, ma gandeam ca celalalt e bolnav, ca i s-a intamplat ceva. Am aflat apoi ca se certasera si de aceea nu venise."

In imagine: Tabara militarilor romani din Nassirya, amenajata in plin desert. Nu de putine ori, cate un proiectil al rebelilor irakieni a aterizat intre corturi, punand in pericol viata celor din Batalionul 811.

Cea mai spectaculoasa experienta a trait-o in Irak chiar in momentul sosirii: "Cand ne-am dat jos din avion ne-a lovit o caldura ingrozitoare, parca eram intr-un cuptor. Era august si temperaturile atingeau 60 de grade. Am crezut ca ne aprindem si ne topim". Apoi, au uimit-o saracia si mizeria pe care le-a vazut-o pe drumul spre Nassirya. De asemenea, nu poate uita nelipsitele furtuni de nisip din zonele desertice, care-i produceau mari neplaceri.
Inceputul misiunii a fost dificil. Italienii, in subordinea carora se afla romanii, nu dotasera corturile cu aparate de aer conditionat. Doar ea si colega ei, Maria Ivan, au fost privilegiate. "Deoarece in corturile baietilor nu erau aparate de aer conditionat, cativa veneau la noi in camera. Isi puneau o sticla cu apa sub cap si stateau intinsi pe jos, ca sardelele. In cort, temperatura ajungea la 70 de grade si noaptea nu prea puteai sa dormi fara aer conditionat." Prin octombrie, caldura s-a mai domolit ("era ca la noi in luna lui Cuptor") si furtunile de nisip s-au rarit.

Floare este comandant grupa gospodarire si are 14 oameni in subordine. Zice ca functia o solicita destul de mult, de dimineata pana seara. Insa incearca sa-si duca atributiile pana la capat, dorind ca toti cei 1.400 de militari, romani si italieni, sa fie cat mai multumiti de mancarea preparata.
Hranirea celor 400 de romani din Batalionul 811 Infanterie tine de partea italiana. Preparatele culinare italiene difera de cele romanesti, insa ai nostri s-au obisnuit cu pastele, pizza si celelalte specialitati. Floare zice ca personalul din grupa de servire, care lucreaza la blocul alimentar, s-a integrat foarte repede in echipa italienilor. Ai nostri lucreaza o parte in bucatarie, la pregatirea mesei, iar o parte, la portionarea si distribuirea acesteia. "Conditiile de tabara, caldura, nisipul ne ingreuneaza mult munca", spune Floare, constienta de faptul ca sanatatea militarilor sta si in mainile ei, igiena hranei fiind extrem de importanta in situatii de campanie.
Si chiar daca nu iese din tabara decat pentru cate un telefon, pericolele pandesc la orice colt. "Intr-o seara, la aproximativ 200 de metri de tabara, a explodat un proiectil. Normal ca mi-a stat inima de frica."

Infrunta toate provocarile unei misiuni in acest mediu neprietenos cu gandul la diurna de 70 de dolari pe care o primeste fiecare subofiter al Batalionului 811. Daca situatia nu ar fi fost considerata atat de periculoasa, ar fi primit doar 35 de dolari pe zi, cu atat fiind platiti subofiterii care pleaca in Bosnia sau Kosovo. Floare risca la gandul celor 12.000 de dolari care o vor ajuta sa cumpere copiilor sai caminul mult visat, dar nu inceteaza sa repete ca "dorul de cei dragi de acasa, de tara este asa de mare, incat nu se poate exprima in cuvinte".

In batalion mai exista o femeie. Plutonierul Maria Ivan (41 ani) lucreaza de 16 ani ca subofiter sanitar in armata. Si ea se afla la prima misiune in strainatate. Spune ca este mandra si multumita ca a ajuns in Irak, pentru ca rezultatele muncii sale sunt mai mult decat bune si pentru ca face ce si-a dorit. Cand a ajuns in tabara de la Nassirya, a ajutat la constructia si amenajarea infirmeriei batalionului. La inceputul misiunii, Maria si personalul sanitar au avut ceva bataie de cap, fiindca 14 militari au suferit de deshidratare din cauza caldurilor extrem de ridicate. Din fericire, de atunci nu s-a mai inregistrat nici un caz deosebit in batalion.

Maria a plecat in Irak si si-a lasat acasa familia: "La inceput, sotul meu, care e si el cadru militar, a avut o usoara retinere. Trebuia sa preia toate problemele familiale si, nu in ultimul rand, era si continua sa fie ingrijorat de nesiguranta teatrului de operatii, de dificultatea misiunii. In schimb, fetita mea, Anamaria, care are doar 14 ani, m-a incurajat si mi-a spus ca va incerca sa preia o parte din sarcinile mele in familie". Maria se considera o luptatoare si crede ca prezenta femeilor-militar intr-un teatru de operatiuni ca acela din Irak nu este nefiresca, dat fiind ca si in armatele altor tari exista foarte multe femei: "Cred ca femeia in armata trebuie privita ca o prezenta normala, nu doar ca o ‘pata de culoare’ sau ca o ‘prezenta placuta’."

Ce misiuni au militarii romani in Irak

Romania este prezenta in Irak, din vara lui 2003, cu un batalion de infanterie (400 de oameni), un pluton de politie militara (100 de oameni – ambele structuri fiind dislocate in sud, la Nassirya), precum si un detasament de geniu si o celula de informatii (cca 200 de oameni), in centrul Irakului, la Al Hillal. Misiunea militarilor romani dureaza sase luni. Diurna unui ofiter se ridica la 80 de dolari, iar cea a unui subofiter, la 70. In sudul Irakului, romanii se afla in subordinea Diviziei Multinationale Sud-Est, comandata de britanici, iar in centru – sub autoritatea polonezilor. Dupa atacul cu masina-capcana din noiembrie 2003, soldat cu moartea a 16 militari italieni, si la Nassirya (considerata pana atunci o zona mai linistita) situatia de securitate s-a deteriorat.

Dincolo de atacurile fortelor loiale regimului lui Saddam, militarii din Coalitia Multinationala se confrunta si cu alte probleme. Irakienii ostili noului regim distrug retelele de distributie a energiei electrice, sparg conductele de petrol si fura din acestea, jefuiesc masini, mai ales noaptea, fac trafic cu armament si munitii. Pentru a contracara aceste activitati infractionale, militarii romani de la Nassirya executa: actiuni de control al traficului (verifica vehiculele si pasagerii); misiuni de patrulare, ziua si noaptea, de-a lungul drumurilor principale pentru a supraveghea infrastructura de transport de energie electrica si produse petroliere; actiuni de monitorizare a activitatii politiei irakiene; misiuni de ajutorare a populatiei locale (repararea scolilor, a spitalelor, donarea unor instalatii de filtrare de apei etc). Majoritatea militarilor romani din centrul Irakului sunt genisti, specializati in amenajarea si repararea de drumuri si poduri. Alte cateva zeci alcatuiesc celula de informatii RONIC si au ca principala misiune culegerea de date si informatii despre situatia din zona centrala a Irakului.

Text si foto: Monica Dragomir

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din