Muzeul National de Arta, din nou in inima bucurestenilor

Muzeul National de Arta, din nou in inima bucurestenilor
Uncategorized

In aceasta rubrica am descris, de obicei, eforturile unor persoane care au reusit sa depaseasca un impas. De data aceasta, voi povesti despre felul in care o institutie – Muzeul National de Arta – a revenit la viata dupa 11 ani.

Muzeul de Arta, depozitar al unor capodopere de arta universala si romaneasca, a fost partial distrus in decembrie 1989. Ani de zile nu s-a mai stiut nimic despre el. Bucurestenii au banuit, vazand cladirea inconjurata de schele, ca santierul se va incheia candva si muzeul va fi redeschis. Apoi au cam uitat de el. Parea ca muzeul a cazut intr-un triunghi al Bermudelor de unde nu va reusi sa iasa la suprafata. Daca Galeriile de Arta au putut fi redeschise in 2000 (adica dupa 11 ani!), meritul le apartine, in mica parte, Prietenilor Muzeului.

In 1995, exact la mijlocul perioadei de eclipsa a Muzeului de Arta, sosea la Bucuresti, insotindu-si sotul, numit consul al SUA, Sarah Einik. Fiica a unor evrei emigrati din Romania, ea isi petrecuse tineretea in Israel, iar apoi, casatorindu-se cu un diplomat american, l-a urmat prin lume. Ajunsa la Bucuresti intr-un moment in care, pentru tot Occidentul, Romania insemna copii bolnavi de SIDA si copiii strazii, Sarah, desi se dedicase operelor de caritate de-a lungul anilor, si-a spus ca, avand copii, nu poate face fata stresului emotional presupus de apropierea de acesti micuti oropsiti. Fiind ea insasi artist plastic (picteaza, creeaza obiecte), s-a gandit sa se dedice sprijinirii artei si artistilor din Romania.

Ca vicepresedinte al IWA Romania (International Women Association, asociatia de caritate a sotiilor de ambasador), organizase deja vizite in atelierele unor pictori. De aici n-a mai fost de facut decat un pas pentru a le convinge pe doamnele din IWA ca muzeele romanesti ar merita sa fie mai bine puse in valoare. Ele s-au gandit sa se dedice Muzeului Taranului Roman sau Muzeului Satului, ca fiind cele mai reprezentative pentru specificul national. Cum Muzeul Taranului era la inceputuri, doamnele l-au contactat pe directorul Horia Bernea, l-au ajutat sa organizeze o expozitie, au scris cartonasele explicative ale exponatelor si… atat.

Directorul Muzeului de Arta cere ajutor
Pe la sfarsitul anului 1997, inceputul lui 1998, directorul Muzeului de Arta, Roxana Theodorescu, facand cunostinta cu Sarah Einik a intrebat-o: "De ce vreti sa ajutati Muzeul Taranului Roman si nu Muzeul de Arta?". Sarah si-a dat seama ca, intr-adevar, Muzeul National avea mai mare nevoie de sprijin si, neluand in seama avertismentele prietenilor romani, care-i spuneau: "Nu te baga! O sa te compromiti! S-au furat toate lucrarile valoroase de la Muzeul de Arta! Nu mai este nimic acolo!", a facut eforturi uriase pentru acest muzeu. Primul lucru pe care l-a facut a fost ca, la sugestia lui Viorel Marginean, pe atunci Ministru al Culturii, sa-si convinga sotul ca Ambasada SUA sa restituie Muzeului de Arta cladirea Muzeului Zambaccian, in care functiona Fundatia Fulbright. Apoi a organizat un grup de sotii de ambasadori si de femei de afaceri romance ca sa puna bazele Fundatiei Prietenii Muzeului Roman de Arta.

Primul eveniment
Prima lor actiune s-a desfasurat in holul muzeului si a fost o licitatie, in care au oferit spre vanzare mancarea pregatita de ele. A urmat si un prim eveniment destinat strangerii de fonduri, si anume un spectacol de balet al Teatrului "Oleg Danovski" din Constanta, prilej cu care s-au adunat 10.000 dolari. A urmat amenajarea cu mobilier donat de prieteni (si cu ajutorul unei prietene arhitecte) a unui sediu al fundatiei, in mansarda cladirii Muzeului Zambaccian. Apoi, in 1998, Sarah Einik a plecat in Macedonia, unde sotul ei fusese numit ambasador al SUA. A venit in vizita la Bucuresti in 2000, pentru a lua parte la redeschiderea Muzeului National. In 2003, a revenit si s-a stabilit definitiv in Romania. "Chiar daca se intampla ca eu sa fiu presedinte (asta se datoreaza doar faptului ca m-am reintors in Romania), Prietenii Muzeului este o organizatie facuta de romani pentru romani", tine Sarah sa precizeze. De ce s-au devotat aceste persoane readucerii la viata a muzeului? "Pentru ca este un ideal nobil si concret in acelasi timp, dar si pentru ca nu avem voie sa lasam sa se iroseasca o asemenea colectie de arta", spune Silvia Rogozea, director-executiv al fundatiei. "Pentru noi este o mare bucurie si mandrie ca ‘produsul’ nostru, bolnav din start, a ajuns sa arate atat de bine; vreau sa spun ca, acum, Galeria de Arta Romaneasca Veche si Moderna e mai frumoasa decat cele ale Luvrului." Sarah, in schimb, pozeaza in cinica: "Era foarte bine si pentru noi daca se deschidea un muzeu frumos.

In ’95, cand am venit, nu aveam unde sa merg sa beau o cafea cu sotul meu; n-aveam un loc pe care sa-l arat celor care veneau sa ne viziteze la Bucuresti. Asta, pentru ca nu poti sa compari Bucurestiul de acum cu cel de acum zece ani, cand am venit noi aici." Dar Sarah e departe de a fi o veritabila cinica; este, dimpotriva, o sentimentala. Cand vorbeste despre Muzeul National de Arta, spune "muzeul nostru. "Da, din ’97, de cand m-am dedicat acestui proiect, spun numai ‘muzeul nostru’. Si imi pare rau ca in 1995, cand am comandat un sondaj de opinie, am aflat ca bucurestenii au uitat de Muzeul de Arta. Explicatiile ar fi ca a fost asociat cu Ceausescu, apoi ca a stat inchis vreme de 11 ani…"

Planuri de viitor
"Cert este ca a iesit din inima bucurestenilor si nu e inclus in programul lor din timpul liber. Vreau sa-l aducem din nou in inima lor, sa-l facem cunoscut, sa aducem oamenii la Muzeul National", spune Sarah. De aceea, fundatia a initiat o campanie de PR in valoare de 150.000 euro, care sa-i atraga pe oameni catre Galeriile de Arta. Ca sa-l faca si mai atractiv, la anul se va incerca deschiderea unei cafenele si a unui nou magazin, ca in toate marile muzee ale lumii.

Doua lucruri mai raman de facut pentru a aduce muzeul intr-adevar la standarde internationale: sa fie dotat cu o firma la intrare (!) si cu audioghidaj. Firma si vitrina vor fi realizate din banii donati de Compania Pfizer. Din pacate, sistemul de audioghidaj este mult mai scump; ar reveni cam la 30-50.000 euro pentru o galerie, deci 150.000 pentru intregul muzeu. Si ar mai fi ceva, extrem de grav si de important, dar care depaseste limitele Fundatiei Prietenii: consolidarea corpului central al palatului. Daca aripile laterale au fost consolidate, corpul central nu a fost si, la un eventual cutremur, s-ar narui sub presiunea laturilor, avertizeaza inginerii constructori. Din pacate, muzeul nu are bani nici macar sa asigure iluminatul nocturn al cladirii, daramite sa fortifice structura constructiei! Daca la prima strangere de fonduri, fundatia a adunat 10.000 de dolari, in ultimele 12 luni a colectat 212.300 euro. Prietenii Muzeului Roman de Arta organizeaza anual doua mari evenimente (fiindca nu poti strange bani fara sa cheltuiesti bani, cum spune Sarah Einik): Best Chef of Bucharest (un concurs gastronomic, degustat in Sala Tronului din fostul Palat Regal) si Balul Muzeului, la care se adauga altele, ocazionale, cum ar fi gale extraordinare de dans ori licitatii cu opere ale tinerilor artisti. Succesele fundatiei au fost confirmate de premiile pentru Campanie de strangere de fonduri, in cadrul Galei Premiilor Societatii Civile (2002), si de Premiul special pentru strangere de fonduri in cultura si arta, la Gala "Oameni pentru Oameni".

Cu banii stransi in decursul anilor, Fundatia Prietenii Muzeului a dotat atelierul de restaurare cu tot necesarul, a sustinut expozitia "Zece ani dupa", care arata eforturile de restaurare a Muzeului de Arta, a editat cataloagele de prezentare a muzeului, a instalat platforme electrice pentru persoanele cu handicap, a achizitionat echipamente speciale pentru curatarea salilor, pentru masurarea umiditatii si pentru incalzire, a cumparat banci, pe care vizitatorii sa se poata odihni, a cumparat intregul mobilier pentru Muzeul Colectiilor de Arta, a dotat cu uniforme personalul tehnic.

Un prim bilant
Tot fundatia a ajutat la finantarea si initierea programului educativ, desfasurat de echipa muzeului in trei week-end-uri pe luna, prin care copiilor li se face un tur prin galerii si li se vorbeste, pe intelesul lor, despre operele expuse. Dar asta nu e tot. "Ne-am gandit ca pentru companiile americane care lucreaza in Romania e mai avantajos sa doneze banii in SUA, unde sumele donate li se scad din impozite, asa ca, la iarna, vom organiza patru-cinci evenimente la New York, Los Angeles, Las Vegas, Miami, unde speram sa strangem sume mari", dezvaluie Sarah. "Pentru ca vrem ca romanii sa vina la muzeul nostru atunci cand vor simti nevoia sa petreaca ‘timp cultural.’" Toate aceste realizari ale asociatiei nu ar fi fost posibile fara sprijinul si eforturile echipei de conducere a muzeului, in special ale directorului- general, d-na Roxana Theodorescu, ale intregii echipe MNAR, ale Ministerului Culturii si Cultelor, dar si ale sponsorilor si membrilor fundatiei. O buna ocazie o reprezinta expozitia de arta franceza inaugurata pe 14 iulie, care reuneste lucrari ale celor mai mari artisti francezi din ultimele patru secole; expozitia va fi deschisa pana pe 2 octombrie a.c. Daca ne gandim ca in ziua deschiderii erau cozi considerabile, iar accesul in sala nu era permis decat la iesirea vizitatorilor aflati inauntru, putem spera ca Muzeul National este pe cale de a reveni in inimile bucurestenilor.

Datorita lor, Muzeul de Arta redevine al nostru
Consiliul de conducere al Fundatiei Prietenii Muzeului Roman de Arta este compus din 15 persoane (dintre care numai patru sunt barbati):

  • Sarah Einik – presedinte
  • Veronica Savanciuc (presedinte Lowe&Partners) si Gabriela Tudor (director-adjunct CEC) – vicepresedinti
  • Serge Gonvers (presedinte Audiconsult) – trezorier
  • Anca Vlad (presedinte Fildas) – vicetrezorier
  • Peter Braun (presedinte Fokus Invest), Marina Catto, Miriam Eliad (presedinte Romania Travel Plus), Hélcne Maumy-Florescu (designer), Steven Van Groningen (presedinte Raiffeisen), Diana Hurduc (arhitect), Obie Moore (senior partner law firm Salans, Moore & Associates), Dana Morariu (partner Alexander Hughes), Carmen Musat (redactor-sef Observatorul Cultural) – membri.

De Irina Dimiu; Foto: Fundatia Prietenii Muzeului Roman de Arta

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din