Munca peste hotare destrama familii

Munca peste hotare destrama familii
Uncategorized

Plecarea romanilor la munca in strainatate a luat amploare. Dupa entuziasmul initial al exodului, au inceput sa-si arate coltii si "efectele adverse": dificultati de readaptare, probleme cu familia, divorturi, copii lasati de izbeliste.

Si inainte de ’89 romanii au muncit in strainatate: la sondele libienilor, pe santierele de constructii din Israel, in Angola etc., peste tot unde au fost si-au demonstrat profesionalismul. Dupa ’90 insa, au plecat multi – cei supraspecializati ori studentii eminenti, in asa-numitul exod al creierelor, dar si pentru munci solicitante ori pe care occidentalii le refuza.

Si-au calcat pe orgolii si culeg capsunile spaniolilor, construiesc case israelienilor, acorda asistenta medicala calificata britanicilor ori ingrijesc de batranii suferinzi si neputinciosi ai italienilor…

Cum romanii sunt seriosi, harnici si dornici de castig, multe guverne au incheiat acoduri cu guvernul roman, stabilind contingentele de lucratori care pot munci in tarile respective (cu ocazia asta li s-au recunoscut si unele drepturi privitoare la plati si asigurarile sociale si de sanatate), lucru ce a incurajat migrarea fortei de munca. Pe de alta parte, foarte multi muncesc ilegal in strainatate.

Sate intregi s-au golit de barbati ori de femei in puterea varstei, numarul celor care muncesc legal sau ilegal peste granite fiind estimat la 2-2,5 milioane. Migratia fortei de munca se concentreaza in zona Moldovei. De aceea, pare firesc demersul Asociatiei Alternative Sociale din Iasi de a evalua efectele pe care le are plecarea romanilor la munca in strainatate asupra propriilor familii.

Cu sprijin financiar olandez, asociatia a realizat studiul "Singur acasa". Acesta evidentiaza cauzele emigrarii, creioneaza portretul- robot al celui care pleaca, explica sociologic fenomenul migrarii. Studiul a fost realizat in randul elevilor cu varste intre 10 si 19 ani din satul Raducaneni si in municipiul Iasi.

De ce pleaca romanii?
Din cauza stadiului in care se afla economia Romaniei de azi, a salariilor si pensiilor de mizerie. Autorii studiului preiau informatia avansata de analisti economici, potrivit careia "jumatate din saracii Romaniei nu sunt dintre exclusii sociali (someri, bolnavi cronici, persoane cu dizabilitati) ori semiexclusi (pensionari); ei sunt oameni care au slujbe stabile, dar atat de prost retribuite, incat nu isi pot acoperi necesitatile elementare de viata".

Cum rezolvarea nu prea se intrevede si cum nu toata lumea e capabila si poate sa lucreze in slujba multinationalelor, singura scapare imediata este fuga in afara granitelor. Daca aici, pentru un post in agricultura ori in constructii, romanul obtine un salariu de subzistenta, in Occident, pentru aceeasi munca prestata, primeste un salariu care-i permite sa traiasca linistit in tara intre sase si noua luni.

Cauzele migrarii
Sociologul Gabriela Irimescu, autorul studiului Singur acasa, considera ca la baza fenomenului migrarii stau factori economici si sociali:
– lipsa unui loc de munca sau dorinta de a gasi unul mai bun;
– lipsa banilor;
– lipsa locuintei (in mediul urban);

– dorinta de a oferi familiei o viata mai buna;
– convingerea ca munca este recompensata la adevarata valoare;
– imitatia sociala (exemplele de suc­ces lucreaza la nivelul individului);
– conflictele din familie.

Portret-robot al romanului care pleaca:
– Are intre 25 si 45 ani.
– E femeie, in majoritatea cazurilor.
– Are doi sau trei copii.
– Provine, in general, din familii organizate.
– Familia sa se confrunta cu probleme financiare, dar fara sa fie sub limita saraciei.

Asadar, se observa o schimbare de roluri: femeia este cea care pleaca si isi gaseste mai usor de lucru, de regula in domeniul sanitar ori in agricultura. Pe de alta parte, sexul si varsta copilului influenteaza decizia parintelui de a pleca. Astfel, se decid mai usor sa emigreze cei care au fete la gimnaziu ori la liceu, pe considerentul ca fetele sunt mai putin inclinate spre lucruri rele. Se intalnesc si cazuri in care ambii parinti pleaca.

Pentru muncile sezoniere din agricultura contractele sunt de trei-sase luni, iar pentru altele, intelegerile se intind pana la trei ani. Potrivit studiului, cei din mediul rural nu lipsesc de obicei mai mult de un an de acasa, insa orasenii raman si trei ani. In principiu, daca pleaca ambii parinti, perioada e mai mare. Si cu cat absenta parintelui/parintilor se prelungeste, cu atat efectele asupra copiilor vor fi mai profunde.

Bile albe, bile negre
Iata care sunt consecintele pozitive ale migrarii fortei de munca:

Asupra individului
– Creste nivelul de trai al familiei si isi rezolva problemele financiare (cel putin pe termen scurt).
– Isi rezolva problema locativa (acuta in mediul urban): avansul sau o buna parte din banii necesari cumpararii unei locuinte.
– Persoana realizeaza unele economii pentru viitorul copilului (bani pentru momentul cand acesta va parasi satucul sau oraselul de provincie in care s-a nascut pentru a merge sa studieze intr-un centru universitar).

– Deprinde o atitudine corecta fata de munca ("work attitude") – vede ca, daca munceste bine, este rasplatit pe masura.
– Castiga experienta muncii in conditiile economiei de piata.
– Se imbogateste cultural in urma contactului cu o alta cultura, cu alt model social.

Asupra societatii:
– Aport consistent de valuta in economie (statisticile arata ca, anual, aproape doua miliarde de euro ajung in conturile romanilor de acasa).
– Experienta lucrului in sistem occidental si deprinderea atitudinii fata de munca ("work attitude", in defavoarea principiului "timpul trece, leafa merge").

– Transfer de mentalitate (imboga-titi cu experienta civilizatiei occidentale, romanii transmit concetatenilor din cele traite si vazute pe viu acolo).
– Cei mai multi dintre cei plecati fac imagine buna Romaniei, pentru ca sunt harnici si profesionisti.

Consecinte negative:
Asupra individului
– Dificultati de adaptare la un mediu social nou
– Probleme de adaptare profesionala (nu intotdeauna cei care pleaca la munca in strainatate profeseaza meseria lor, ci ajung sa munceasca in alte domenii decat cel pentru care au specializare sau pe niveluri ierarhice inferioare celor pentru care au calificare).

– Dificultati de relationare cu colegii la locul de munca, cu alte persoane (omul se rupe din mediul sau socio-familial si ajunge intr-un grup diferit, necunoscut; in cazuri fericite, se integreaza si este acceptat ca membru, in alte cazuri, poate ramane izolat).
– Probleme in relatia cu partenerul, de cele mai multe ori ramas acasa cu copiii, care sunt scapati de sub control.
– La intoarcerea in tara, are dificultati de readaptare la societatea romaneasca.

Asupra societatii:
– Se pierde, fie si temporar, o forta de munca de cele mai multe ori inalt calificata.
– Aparitia unui grup de risc in randul populatiei scolare (elevii cu parinti plecati in strainatate), cu problemele aferente: abandon familial, abandon scolar, indisciplina, performante scolare scazute, copii atrasi spre fapte penale etc.
– In alte cazuri, contractele de munca sunt o rampa de lansare pentru prostitutie, trafic de persoane, de droguri etc.

Instrainarea celui plecat de acasa
Adaptarea presupune un anumit grad de maturitate si de echilibru emotional, pentru ca a munci si a locui in afara tarii tale inseamna, la urma urmei, un stres deloc neglijabil. Cele mai profunde efec-te apar in plan emotional, cercetarile psiho-sociologice aratand ca persoanele care pleaca in strainatate sunt mult mai predispuse la manifestari nevrotice, mai ales depresive.

Explicatia? Toti ne confruntam cu stresul si anxietatea existentei cotidiene, dar in cazul celor aflati departe de tara intensitatea este semnificativ crescuta. Problemele de natura psihica se amplifica in momentul in care munca in strainatate devine un mod de a-ti castiga existenta, contractele se reinnoiesc anual, dar apar si perioade cand mai trebuie sa te intorci si pe acasa.

Multi au dificultati de readaptare la realitatea romaneasca si dualitatea sistemelor sociale ii da pur si simplu peste cap. Sunt confuzi si nemultumiti: nici in straina-tate nu se simt bine, nu se considera integrati si impliniti, dar nici in tara nu ar vrea sa ramana, nu vad ca ar avea ce face, situatia economica neschimbandu-se atat de mult si de rapid pe cat ar dori. Prin urmare, traiesc un fel de alienare si nu isi gasesc locul niciunde.

Intrucat numarul minorilor abandonati in centre de plasament a crescut ingrijorator, autoritatile intentioneaza sa introduca o formula juridica, prin care parintii care pleaca sa lucreze in alte tari sa garanteze ca au in grija cui sa-si lase copiii.

Divorturi, familii destramate
Plecarea unuia dintre soti atrage dupa sine separarea, in unele cazuri, intrarea intr-o alta relatie. Departarea altereaza relatiile de cuplu, iar daca sotii nu se intelegeau nici inainte de despartirea temporara, cu atat mai putin se vor intelege acum, prin corespondenta sau la reintregirea cuplului.

Sociologii si psihologii chiar accentueaza faptul ca problemele familiale nu apar spontan dupa plecarea la munca in strainatate, ci apar in familiile in care aceste probleme existau inaintea plecarii. In plus, pe umerii partenerului ramas acasa apasa acum toate responsabilitatile familiei. Se ivesc probleme in gestionarea acestora si astfel se acumuleaza frustrari, tensiuni, nemultumiri. Iar de aici la divort si destramarea familiei nu mai este decat un pas.

Cum sunt afectati copiii
Dorinta unui castig considerabil ii face pe parinti sa treaca pe plan secund copiii, astfel ca familii unite, organizate, in care fiecare isi indeplinea corespunzator rolul, ajung la dezorganizare si destramare.

Sociologul Gabriela Irimescu sustine ca, "in lipsa afectiunii si a supravegherii din partea parintilor, o parte din acesti copii dezvolta tulburari de comportament, incep sa absenteze de la scoala, sunt indisciplinati, au rezultate mai slabe la invatatura". In plus, copiii devin vulnerabili la tentatiile strazii, intra in anturaje nepotrivite, sunt atrasi spre consumul de droguri, spre comiterea de infractiuni. Asociatia Alternative

Sociale a descoperit numai in Iasi 4.000 de cazuri de copii cu parinte/parinti plecati in afara granitelor care au inceput sa aiba probleme. Pe de o parte, copiii vad in plecarea unuia dintre parinti sau chiar a ambilor o mai mare libertate de actiune, posibilitati sporite de distractie (pe masura ce vin si bani de la parintele cu pricina), dar, pe de alta parte, sunt foarte afectati in plan afectiv: in relatarile lor despre aceasta experienta apar frecvent termeni precum singuratate, dor, grija, probleme, responsabilitati, care caracterizeaza modul in care ei percep lipsa parintelui de acasa. Copiii se simt abandonati si astfel se explica aparitia deviatiilor de comportament.

O situatie speciala au cei din mediul rural, care reclama faptul ca plecarea unui parinte sau a ambilor aduce responsabilitati sporite pe umerii lor: trebuie sa aiba grija de fratii mai mici si de gospodarie, suplinind astfel lipsa parintelui. Laudabil este faptul ca, de departe, parintele incearca sa se implice in rezolvarea problemelor oferind copiilor sprijin moral/sfaturi. Dar cate se pot rezolva, totusi, prin discutii telefonice?!

Copiii au mai mult de suferit cand ambii parinti sunt plecati, iar cei in grija carora au fost lasati ii abandoneaza, pur si simplu. De regula, parintii isi incredinteaza copiii unui membru al familiei largite, cel mai adesea, bunicilor sau altei persoane, straina de familie.

Si in foarte putine cazuri realizeaza acest lucru legal, in fata notarului. La depunerea dosarului, autoritatile solicita "o declaratie pe propria raspundere, legalizata la notariat, din care sa rezulte numarul de copii minori pe care solicitantul/solicitanta ii are in intretinere", dar acest act nu asigura o protectie reala copiilor.

Si pentru ca numarul celor abandonati in centrele de plasament s-a inmultit ingrijorator, autoritatile intentioneaza sa introduca o formula juridica, prin care parintii care pleaca sa lucreze in alte tari sa garanteze ca au in grija cui sa isi lase copiii.

In lipsa parintilor, unii copii dezvolta tulburari de comportament, incep sa absenteze de la scoala, sunt indisciplinati, devin vulnerabili la tentatiile strazii, intra in anturaje nepotrivite, sunt atrasi de consumul de dro-guri, comit infractiuni. Intr-un cuvant, minorii se simt abandonati.

"Efectele psihice echivaleaza cu o trauma"
Aurelia Ungureanu, psiholog: "In primul rand, relocarea presupune o doza brusca si destul de consistenta de necunoscut si imprevizibil, deci persoana este pusa destul de brusc in situatii solicitante noi, in conditii necunoscute, neavand suficient timp sa-si insuseasca informatiile necesare si sa-si dezvolte mecanismele psihologice adaptative adecvate. Prin urmare, persoana este prinsa cumva descoperita.

Apoi apare dificultatea legata de limba. Dincolo de problema comunicarii, adaptarea la o alta limba are un impact mult mai mare asupra psihicului uman decat putem banui la o prima vedere. Schimbarea limbii folosite pentru a comunica se poate reflecta in chiar modul de a gandi, evalua, interpreta anumite situatii. Sa ne imaginam pierderea emotionala a unei persoane nevoite sa vorbeasca 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana, o alta limba, indiferent cat de bine o stapaneste.

Nu-i de mirare ca unii romanii plecati in strainatate ajung la un moment dat sa duca brusc dorul muzicii populare romanesti (desi, cat au locuit in tara, nu erau mari admiratori ai acesteia) sau la performanta de a distinge intr-o gara aglomerata si galagioasa conversatia soptita a unui cuplu de romani".

Cum sa diminuam efectele negative Pe langa modificarea cadrului legislativ in asa fel incat parintele care pleaca sa ofere o garantie ca si-a lasat copiii pe maini bune, Asociatia Alternative Sociale din Iasi mai propune cateva solutii:
– retea de servicii sociale si scolare pentru copilul al carui parinte este plecat la munca in strainatate

– Centre de zi si Centre educationale (acestea ar trebui sa existe in toate scolile de cartier, iar parintele, inainte de plecarea la munca in strainatate, sa plateasca o taxa in schimbul careia copilul sa primeasca o masa de pranz si apoi sa beneficieze de programe recreativ-educative pana seara la 18-19; dupa ce ar ajunge acasa, copilul ar mai avea doua ore de petrecut cu membrii familiei; astfel el este mentinut ocupat);

– retea de servicii pentru familia ramasa in tara (consilierea familiilor cu risc, grup de suport, medierea conflictelor, rezolvarea problemelor de acomodare etc.);
– responsabilizarea parintilor, prin mediatizarea riscurilor si a efectelor muncii in strainatate;

– o mai buna colaborare intre profesionistii scolii, dirigintele si psihologul scolar, stiut fiind ca primele efecte se vad in situatia scolara;
– un rol mai activ al bisericii in mediul rural si mai ales in comunitatile puternic religioase.

Text: Adina Dragomir

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din