Micile mari talente de la galeria posibila

Micile mari talente de la galeria posibila
Uncategorized

La prima vedere, Cristiana Draghici nu-ti sare in ochi prin nimic. Are doar o profesie cu nume complicat: psihopedagog, in rest este o doamna subtirica si delicata si doar ochii adanci arata rotunzi si plini de povesti. Si "mai are" inca ceva: multi copii. Vreo 20 de micuti care sunt… "visul" ei devenit realitate. Sunt "Copiii Creativi", unul din cele mai sensibile proiecte romanesti.

Prima data cand intri la unul din "atelierele creativitatii", de la "Galeria Posibila" din Bucuresti, ai nitel impresia ca ai gresit, poate, adresa. O usa de "casa boiereasca", cu geamuri, o sala transformata in expozitie de pictura, culori pastelate gandite atent, multe spoturi luminoase si o muzica gingasa, invaluitoare. Dincolo de usa nimeresti mai intotdeauna in plin "show". In loc de o atmosfera linistita, tacuta, ceva intre biblioteca si ora de clasa, dai, de la intrare, de un aer de veselie abia oprita sa nu izbucneasca. Ceva ca o vibratie placuta, un fel de gadilatura, care iti alunga orice retinere. Nu prea stii daca asa trebuie sa arate un "atelier de creativitate" si de fapt sunt putini oameni care ar putea sa stie exact, fiindca este o idee exclusiva a Cristianei si este un "teren" unde originalitatea este la ea acasa. Un paravan de catifea verde, ca o cortina, o canapea larga, multe becuri, muzica venita de undeva din spate, desene si jucarii drept model, trei – patru cuburi mari, colorate, cladite unul peste altul si cateva capete de marionete. Asezate cumva in cerc, direct pe parchet, niste mini-sevalete adevarate, ca si cele ale unor pictori in toata firea, cu panze micute puse pe ele, apoi, risipite de jur imprejur, pahare cu apa, pensule mari si mici, borcanase cu temepera, tuburi de guase si palete pline de culori. Langa fiecare sevalet cate un "viitor Picasso" abia mai mare de-o schioapa, concentrat, serios la inceput apoi, pe masura ce "opera" sa este gata, tot mai dezinvolt si mai fara astampar. Ilinca cea blonduta si vorbareata, Madalina si "mezina" Maria se sfatuiesc serioase despre marimea pensulei care trebuie folosita, Andrei striga ceva din spate, dar nu se intelege mare lucru, un fel de ,,Iuliana, vreau crocodilul meu", sau cam asa ceva, si face asta cu atata convingere in glas ca, fara sa vrei, chiar te uiti in jur sa vezi unde s-a ascuns crocodilul ala. Se rade, se fredoneaza nitel, se vorbeste pe toate tonurile, se schimba replici si se face schimb de culori intre micii artisti.

Deseori cei mai mici "creatori" descopera aici ce pot face cu adevarat din magia culorii. "Astea sunt pensulele mele de azi. Dar nu e nici o problema, fiindca ma duc sa ma spal." E haios, nu?

Talentul se cultiva
Pe panzele micute chiar prind contur niste picturi intr-o explozie de nuante. Capete si fete de oameni, haine desenate mai stangaci, papusi, rochite infoiate, plisate, parca niste pantaloni bufanti sau mulati, urechi rosii, nasuri galbene, ochi mari cat minile de ping-pong, rimelati cu verde si violet, animalute complicate si masini. Totul intr-o invazie de culoare. Mult albastru, roz-bombon, ciclam si combinatii de alb si negru. Cu totii, baietii si fetitele, vor sa arate ce pot. Se apleaca peste desene, mediteaza serios inainte sa mai puna o pata de culoare intr-un colt, mai intind si cu degetul, acolo unde pensula nu vrea sa urmeze exact ideea micutului, dezinvolti, susotind chicotit si tragand cu ochiul la noi, cu fete pe care incoltesc zambete calde, de parca ar fi undeva in propria sufragerie si nu la o "ora de creatie", care ar putea fi un fel de ora de curs, nu-i asa? Cand vine Cristiana si le vorbeste despre picturi si culori, despre umbra lumina si arta sau ii intreaba despre ce au facut ei acolo, se asaza toti care pe unde, pe covor, pe colturi de scaunel ori in picioare, intr-un fel de "gramada ordonata", fiecare dorind sa vorbeasca el primul, sa povesteasca sa explice, sa arate mai bine ca stie totul. "Eu, Cristiana, eu, spun eu", "Da de ce?", "Eei, las-o si pe Ilinca ca tu ai mai spus", "Siiii ce?", "Uite, hai sa-l lasam pe Stanislav sa explice ce a desenat el… ", "Ba nu… pe mine, pe mine!", "Ba pe mine", "Eu am facut masini", "Asa, si cate masini ia facut tu aici?", "Zece mii", "Dar uitati ce ziceti de crocodilul Madalinei?", "Al meu e mai frumos", "Ba nu", "Ba da, ca are mai multi dinti, uite!", "Si tu, Iustin, ce ai facut acolo?", "Pai, nu e gata", "Vad asta, dar ce este?", "Va spun cand termin", "Haidem, mergem acum sa spalam manutele", "Eu prima", "Ba nu, eu", "Stiti ceva? Mai bine haideti cu totii", "Cu totii?", "Cu totii, da, dar cu atentie, fara inghesuiala".

Proiectele pentru cei nitel mai maricei includ si lucrarile-colaje pe o tema data. Cum ar fi un dragon sau un zmeu. Oricat ar fi de greu, ideile celor mici nu raman niciodata doar in mintea lor. Imaginatia si culorile se gasesc intotdeauna din belsug la Galeria Posibila.

De la 5 la 13 ani
Cam asa se sfarseste un atelier de-al Cristianei si la plecare fiecare copil isi ia acasa lucrarile ca sa le arate "lui mami si lui tati" sau bunicilor, sa povesteasca ce si cum a facut acolo si sa le expuna pe peretele dormitorului sau pe holul casei ca s-o poata admira toata lumea. Aici, la "Galerie", totul e insotit de hohote cristaline si de chicote jucause. Asa vorbesc copiii cu Cristiana, cei mai multi ii spun pe nume". ‘Cristiana, vreau aia, de ce asta, sau uite ce mi s-a intamplat.’ Asa, ca acasa, in familie. Fiindca ea, Cristiana este vreme de trei ore un fel de mamica adoptiva, care stie tot ce-si doresc, ii lasa sa creeze, sa puna pe panza sau pe hartie ce gandesc si ce le trece prin minte si pare ca stie tot ce simt ei.

"Stai sa mai punem o stampiluta cu o steluta. Iti place verdele asta?" … iar micutii isi fac singuri formele, unii le decupeaza, altii le umplu de culoare…

Cand aduc vorba despre proiectul "Copii Creativi", proiectul ei, ochii Cristianei devin extrem de seriosi. Isi goneste parul din ochi, cu o miscare delicata, obrajii i se inrosesc, iar vocea ii devine moale ca o bucata de paine calda.

Cinci module-atelier
"Proiectul meu este, sa-i zicem, un vis pe care il am de pe cand terminam facultatea la Cluj. Am gandit un proiect ce se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 13 ani, care sa stimuleze creativitatea acestora si, in acelasi timp, sa le imbunatateasca abilitatile de comunicare. De la relatia cu cei de aceeasi varsta, la invatarea tehnicilor artistice, de la pictura la modelaj, de la notiuni de istoria artei la cunoasterea si chiar lucrul cu artisti reprezentativi, de la modelarea comportamentului la joaca pur si simplu, la creatia si invatarea prin joc". Asta ar fi un fel de definitie-standard, simpla, a ceea ce a imaginat Cristiana aici, la Galeria Posibila. Intr-un spatiu deschis dialogului, dar mai ales stimulativ pentru proiecte variate, ea a adaugat expozitiilor de arta contemporana sensul educativ pe care il poate dobandi produsul artistic. Cristiana vorbeste cu pasiune despre primii pasi, despre munca la care s-a inhamat, despre cum a conceput fiecare "atelier" gandit pe varste, pe afinitati, pe aptitudini, ori pe structura psihologica a micutilor. "Structura proiectului consta in module de cate cinci ateliere, in fiecare atelier urmarindu-se un alt obiectiv. Astfel, atelierul unu este destinat comunicarii si cunoasterii copiilor din grup, cate cinci copii, lucru realizat prin jocuri si arta intr-o lucrare colectiva. In atelierele doi si trei se vor dezvolta diverse teme, avand ca punct de pornire o povestioara aleasa in functie de varsta si preocuparile copiilor.

… altii pun pe hartie "designul", ideea despre ce va fi la final… … iar toate astea devin o "lucrare colectiva".

Arta si creativitate
Copiii vor intra in contact cu diverse tehnici artistice (pictura, colaj, modelaj, fotografie) si vor fi stimulati sa se exprime prin intermediul desenului si al culorii. Apoi, atelierul patru este destinat insusirii unor notiuni de istoria artei prezentate intr-o forma accesibila. Se vor prezenta diverse perioade istorice, punandu-se accentul pe cei mai reprezentativi artisti si folosind albume de arta sau imagini proiectate. Dupa prezentarea teoretica urmeaza aplicatii practice. Iar in atelierul cinci, copiii se vor intalni cu artistul care expune in acel moment la Galeria Posibila si vor lucra impreuna cu acesta. Toate aceste ateliere se vor desfasura in spatiul Galeriei Posibile, cea mai deschisa si mai colorata galerie de arta. A, si bineinteles ca la incheierea celor cinci saptamani (cat dureaza proiectul) va fi organizata o expozitie la Galeria Posibila, cu o selectie dintre cele mai frumoase lucrari ale copiilor". De dincolo, de unde se spala copiii, se aude rasul micutilor suprapus peste clipocitul apei. Rasete sanatoase, rotunde si pline de viata. Vocea subtire a Madalinei, amestecata cu chicotitul lui Iustin, cu ceea ce spune Maria, cea blonda si vorbareata, cu sunetul mai puternic al vocii lui Andrei apoi, abia auzite, cuvintele linistite, timide si parca asa, chibzuite, ale lui Stanislav, punctate de rasul de neconfundat al Ilincai, pustoaica nitel carna, vesela foc, care nu sta o clipa locului si care crede ca "asta va deveni: pictorita". "Da, ce radeti? Ce, credeti ca nu se poate?", Ba da, cum sa nu. N-ai cum sa nu crezi ca se poate, mai ales dupa ce i-ai vazut pe toti si le-ai apreciat originalitatea. E imposibil sa nu crezi ca visele lor, ale fiecauia dintre ei, pot sa traiasca.

"Chiar e o munca pe care o iubesc din suflet", spune, zambind frumos, Cristiana. "E ca o rabufnire, ca o supapa pentru idei, pentru imaginatie. Poate vi se pare ca sunt o visatoare si se poate sa aveti oarece dreptate, dar nu am cum sa fiu altfel". Crede, asa cum spune, in ceea ce-i face mai buni pe copii, pe oameni oameni si in frumusetea din ei. Psihopedagogia conceputa ca pornind din gestul artistic, dintr-un spatiu al jocului si al creatiei, pare o meserie cumva asa, stranie. E o arta la granita. La granita dintre real si ireal, dintre concretul dreptunghiului de panza, al pensulei si culorilor, al hartiei si tesaturii si impalpabilul sentimentelor, al originalitatii si al fiorului starnit in suflet de frumosul din om. E si inspiratie si intuitie si tehnica.

"Asaaa. Sa incepem cu un contur desenat." "Nu facem doar pictura, lucram si pe alte suporturi, pe ceramica, panza sau sticla."

Suflet de… copilarie
Daca o intrebi de ce a ales stiinta aceasta, extrem de complicata, in ciuda aparentelor, cea a modelarii unor pui cu ajutorul frumosului, a gandului sensibil, rade fermecator si ridica din umeri: "E o bucurie pe care am visat s-o aduc unor copii. E un fel de triumf. Triumful de a demonstra ca uite, se poate si asa. Si ca e frumos sa ramai copil. Ce ziceti, nu-i asa?". Ce sa zic? Zambesc nitel melancolic: da, e uluitor de frumos sa ramai copil.

"Imi dai si mie nitel rosu? Stai sa termin de colorat nasul de la clovn" "Ilinca, ce ai facut tu acolo? Hai sa vedem cu totii. Ce ziceti copii, nu-i asa ca e frumos?".

De Adrian Ciltan; Foto: Dan Borzan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din