Marginimea Sibiului

Marginimea Sibiului

Numele de margineni dat locuitorilor vine de la faptul ca stau intr-o zona de granita intre deal si munte, pe vechea frontiera austro-ungara, in sudul Transilvaniei. Marginimea Sibiului e, de fapt, o regiune etnografica aflata intre raurile Sadu si Saliste, ce cuprinde 18 localitati, limitele fiind: la est, satul Boita, aflat la intrarea in Defileul Oltului, iar la vest, satul Jina, care desparte judetele Sibiu si Alba.

Oamenii se ocupa de secole cu pastoritul, ocupatie care i-a facut vestiti in toata tara. Din Marginime porneste si principalul drum al transhumantei, care urca pe Valea Sebesului pana pe culmile Parangului, pentru a cobori apoi in Oltenia Subcarpatica si de aici mai departe, pana la Dunare. Pana in anii ‘90, se spunea despre margineni ca sunt cei mai bogati oameni, iar legendele despre darea lor de mana sporeau cu fiecare putina de branza coborata din munte. Marginenii au si azi gospodarii frumoase, in care si-au pastrat obiceiurile si portul traditional. Sunt si multe schimbari, dar pe acestea le descoperi mai bine singur, vorbind cu localnicii si strabatand satele pitoresti.

Un popas la Jina Pe dealurile ce premerg Muntii Cindrel se gaseste satul Jina, accesul facandu-se pe drumul judetean Saliste – Tilisca – Poiana Sibiului – Jina sau Miercurea – Dobarca – Poiana Sibiului – Jina. Daca vrei sa urmezi un traseu pe Cindrel, Jina este un popas binevenit. Localitatea gazduieste Festivalul folcloric „Sus pe muntele din Jina“ si e reprezentativa pentru porturile si obiceiurile legate de pastorit.

Si peisajul este splendid aici, sus, la Jina, dar trebuie sa ai noroc de vreme buna. Aici, mai mult ca in orice parte din Marginime, preocuparea pentru oierit este evidenta. Poti vizita si un muzeu particular, dedicat ocupatiei traditionale a locului, pastoritul.

Sibiel, in luna lui Brumar
Niciodata Sibielul nu este mai frumos ca atunci cand isi pune pe el hainele de noiembrie: aerul tare, de toamna tarzie, face mai placut gustul de tuica pastrata bine in sticle, mai aromata slanina taiata in cocoloase si mai vie culoarea tartacutelor atarnate de gospodari, in fel si chip, in pridvor si la pervaz. Aici traiesti linistit, legat de legile firii, imbunat de zambetele relaxate ale gazdelor, neafectate de sindromul grabei si al deadline-urilor, imbracate ca odinioara, in haine traditionale alb-negru, frumos brodate pe maneci si pe piept.

Daca vrei sa descoperi un regal al costumelor populare, mergi la Muzeul icoanelor pe sticla, unde vei mai gasi o impresionanta colectie de pictura religioasa pe sticla. Inceputurile ei stau sub semnul unei minuni: se spune ca, acum mai bine de trei secole, pe chipul Maicii Domnului din icoana de la Nicula au curs lacrimi, timp de 26 de zile.

De atunci, pelerinajul la icoana a devenit, in tot spatiul transilvanean, o adevarata traditie. Sibielul pare dedicat turismului mai mult decat oricare dintre satele Marginimii. Aici intalnesti la fiecare pas pensiuni ale caror gazde se intrec in oferte turistice variate si rafinate, de la oaspetii intampinati de feciori calare pana la bucate traditionale sau spectacole folclorice, totul gandit pentru a-i face fericiti pe musafiri.
 

Saliste
Satul „fetelor frumoase si al taranilor cu biblioteci“, cum il numea istoricul P.P. Panaitescu, are renumele de a fi capitala culturala a Marginimii. Exista aici, in Piata Eroilor nr. 8, un muzeu al personalitatilor salistene, localitatea fiind leaganul a sase academicieni, probabil un re­­cord daca tinem cont de dimensiunile ei.

Dintre toti locuitorii Margi­ni­mii, salistenii au pastrat in alcatuirea costumelor cele mai multe elemente din portul dacilor de odinioara. Tinut curat, proaspat si cu case aranjate ca un sirag de margele, Saliste se intinde intre coame unduite de dealuri si culmi muntoase si ascunde la sanul ei cea mai veche scoala romaneasca din zona. In timpul festivalurilor populare, atmosfera se incinge: cete de juni se pregatesc sa te intampine din decembrie pana in ianuarie, fiind maestrii de ceremonie ai celor mai frumoase sarbatori de peste an.

Rasinari
Rasinarenii sunt locuitori de la poalele Cindrelului, iar numele lor vine de la stransul rasinii, indeletnicire straveche, inlocuita in timp cu o ocupatie mult mai spornica: oieritul. Covoare tesute cu mare arta, obiecte sculptate in lemn, porti uriase sculptate iscusit iti iau ochii in Rasinari, cea mai veche dintre localitatile Mar­gi­ni­mii.

Branza de-aici e renumita, asa cum e si Nea Bucur. L-am intalnit in zi de sarbatoare, cu camasa scrobita pe el, bundita si clop in varful capului. Toata lumea il saluta, iar el raspundea cu o scurta plecaciune. Pentru Nea Bucur, locul are traseul de duminica bine stiut: cele trei biserici vechi, Colectia etnografica de pe strada Muzeului, 184 si… Casa lui Cioran, „ganditorul nostru al mai mare“.

In Rasinari poti sa-ti petreci timpul luand la picior stradutele pietruite si intortocheate, admirand gospodariile sau stand, pur si simplu, la taclale, pe o prispa, despre vrute si nevrute: vorba tihnita a localnicilor iti mangaie sufletul si auzul.

 

 

Text si foto Cristian Duminecioiu
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta