Laura Mușuroaea, cunoscuta influenceriță și creatoare de conținut, semnează lunar rubrica specială, Columnist, în ediția de print a revistei Avantaje. În ediția de aprilie, Laura povestește în exclusivitate relația defectuoasă pe care a avut-o cu propriul corp, pe fondul unor abuzuri la care a fost supusă, dar și de falsele rigori de frumusețe ale societății actuale.
“Luna aceasta împlinesc 32 de ani. Relația cu trupul meu acum este una bună, îl iubesc, îl accept, îi știu limitările. Dar nu a fost întotdeauna așa. Am parcurs un drum lung, uneori dureros și foarte multă muncă cu mine pentru a mă simți bine în pielea mea. Și nu mă simt întotdeauna, iar asta este ok și normal. Prima dată când am început să fiu conștientă de importanța înfățișării și a faptului că există așteptări de la cum arăt a fost undeva prin clasa a 5-a când începuseră să îmi crească sânii și primeam atenție din partea băieților din clasă. Atunci am putut observa diferențele dintre mine și alte fete care încă nu se puteau bucura de atenția băieților, în unele cazuri chiar se ajunsese la bullying legate de trupul lor. Văzând că poți fi foarte ușor agresat verbal și emoțional pentru felul în care arăți, am început să fiu temătoare. Îmi era frică să ies în evidență, mă îmbrăcam cât mai larg și cât mai băiețește posibil. Toată adolescența mea am avut o relație ciudată cu corpul meu, încercând să îl ascund, nu mă simțeam în largul meu să fiu privită sau să port haine mai strâmte. Spre 20 și puțin de ani, începusem să mă simt mai confortabil în pielea mea și îmi asumasem rolul de femeie' în devenire. Acest lucru a venit și cu ajutorul Youtube-ului, unde avusesem curajul să mă expun prin tutorialele de beauty pe care le filmam și le postam. (…) La vremea respectivă am avut o experiență care mi-a destabilizat relația cu mine și cu corpul meu. Iubitul meu de pe vremea aceea îmi spunea constant că eu nu arăt ca un model și că nu înțelege de ce mă pozez atât. Ba chiar îmi spusese că nu am trăsături de model. Acest lucru mi-a dat foarte multă nesiguranță. Ajunsesem să slăbesc până la aproape 46 de kg, încercând să obțin corpul de model. Mă apropiam deja de anorexie, pentru a obține aprecierea și validarea bărbatului de lângă mine. Mă simțeam că nu sunt suficientă și că orice aș face, niciodată nu voi fi suficient de bună. Acea experiență m-a lăsat cu o neîncredere în mine și cu o nevoie constantă de a mă compara cu alte femei. După ce am devenit mamă, am simțit o puternică nevoie de a-mi accesa energia feminină și de a ajunge la un echilibru, eu cu mine. Astfel, am lucrat cu mine foarte mult, de la terapie, la citit, inclusiv la a sta pur și simplu cu diverse sentimente și stări și a înțelege de unde vin. Așa am plecat în călătoria de a-mi descoperi feminitatea și ce înseamnă ea cu adevărat. Eu nu cred în feminitatea clasică: o rochie și o pereche de tocuri. Feminitatea nu înseamnă înfățișarea exterioară. Ea este energia aceea puternică din interiorul unei femei. Este sensibilitatea, empatia, vulnerabilitatea, delicatețea. Este puterea de a iubi pur. Acum, la 32 de ani, mă simt bine cu mine. Mă simt atrăgătoare, mă simt femeie, mă simt puternică și bine exact așa cum sunt. În continuare am și momente de neîncredere, dar știu că este normal, știu că este în regulă și nu mă mai pedepsesc pentru acele momente. Îmi ofer compasiune, îmi ofer iubire și mă bucur zilnic de corpul meu, așa cum este el. Corpul nostru este minunat și am ajuns la concluzia că nu îi oferim cu adevărat suficientă iubire. Corpul nostru înflorește atunci când ai grijă de el, când îi vorbești frumos, când te bucuri de el din interior. Iar sufletul nostru înflorește atunci când facem pace cu noi și când căutăm zilnic armonia și echilibrul de care avem nevoie.”
Laura Mușuroaea, Your Internet Best Friend
Rugăciunea către Sfânta Rita, patroana cauzelor imposibile