La piata, in Paris

La piata, in Paris

Unii romani viseaza sa ajunga la Paris pentru shopping ori ca sa se plimbe. Gurmanzii isi imagineaza cina perfecta, intr-un restaurant cochet, eventual decorat cu cateva stele Michelin. Eu imi doresc sa fac piata la Paris.

66 de piete volante
Cineva spunea odata ca stii sigur ca te afli la Paris atunci cand iti cumperi untul dintr-un loc, painea din altul, iar carnea dintr-un al treilea.

Chiar daca este mai scump si de multe ori cam peste mana, francezului ii place sa-si cumpere bagheta calda de la brutaria din colt, prajitura de la cofetaria de unde ii lua bunica tarta cu fructe acum 30 de ani, iar bucata de carne de la macelarul care ii stie numele si care ii recomanda intotdeauna cele mai proaspete produse.

Ce-i drept, la Bucuresti, cofetaria de unde imi lua bunica amandine s-a inchis acum vreo zece ani, la supermarket gasesc mai multe feluri de paine decat la brutariile din cartier, iar la macelarie nu ma duc pentru ca vanzatoarele se uita urat la mine atunci cand le pun intrebari. In schimb, la piata, aproape ca ma simt ca intr-un mic Paris.

E adevarat, nu este la fel de curat, nu gasesti atata varietate, dar ideea de baza este aceeasi: produse proaspete, vandute de tarani (care aici se numesc "producatori locali”). De toate si pentru toti, intr-un loc mai putin steril decat un raion alb de supermarket, dar mai uman si mai vesel.

Parisul are 66 de piete volante, adica piete care isi fac aparitia intre 8 dimineata si 2 dupa-amiaza, de doua-trei ori pe saptamana, in anumite zone ale orasului.

Fiecare are specificul si clientii ei fideli, dar toate sunt foarte aglomerate in weekend, cand pana si cei mai ocupati parizieni vor sta la coada pentru fructe de mare proaspete, legume culese cu cateva ore mai devreme, salate si condimente care nu se gasesc la supermarketul de la colt.

Toata lumea stie ca Marché d’Aligre, din estul Parisului, are cele mai mici preturi la fructe si legume; Marché Président Wilson, nu departe de Arcul de Triumf, are legume cu forme si culori ciudate, care ii atrag pe celebrii bucatari parizieni; Saxe-Breteuil, cu vedere la Turnul Eiffel, are produse proaspete din Grecia si Italia; la Marché Batignolles, de langa Place de Clichy, totul este organic, adica de doua-trei ori mai scump decat in mod obisnuit.

Marché Bastille
Insa cea mai mare si mai plina de viata este Marché Bastille, din apropierea Bastiliei. Este aglomerata si joia, dar intr-o duminica insorita de toamna atinge parca apogeul de culoare si sunet.

Imaginati-va o piata atat de lunga incat nu ii poti vedea capatul, larga cat un bulevard bucurestean, strabatuta de sase siruri de tarabe, umbrite de copaci inalti si copertine cu dungi alb-albastre.

Printre tarabe, oameni uitandu-se, oameni pipaind, oameni vorbind cu diverse accente in cel putin cinci-sase limbi. Nu va inchipuiti gospodine cocosate de sacose pline si de griji, ci femei cochete, care trag dupa ele carucioare viu colorate, si barbati tineri, care descifreaza constiincios sortimentele de scoici.

Oamenii fara obligatii sau interese culinare isi fac si ei aparitia, pe la ora pranzului, la coada pentru kebap sau falafel. Dar aici nu se vine doar pentru a cumpara de mancare: la marginea dinspre columna, cativa copii se dau in calusei, rontaind acadele sau molfaind clatite cu ciocolata.

Un pic mai incolo se zaresc si turistii, lipiti de aparatele de fotografiat, incercand sa capteze un colt de taraba mai colorat. La mijlocul pietei, acolo unde tarabele fac loc unui postament de beton, un barbat cu o barba stufoasa canta o sansoneta la acordeon.

La Marché Bastille nu gasesti doar fructe si legume proaspete, alaturi de nenumarate feluri de peste si branzeturi, ci si pulovere, esarfe, carti vechi, pixuri, baterii, site, oale, sapunuri.

Iar daca astepti pana la ora 14, le poti lua mai ieftin, pentru ca nimeni nu vrea sa plece acasa cu marfa nevanduta atunci cand urmatoarea zi de piata e de-abia joi.

Toti or sa te roage sa le cumperi rosiile, castravetii, ardeii la preturi de doua ori mai mici decat in magazine. Pestele, in schimb, este la mare cautare, asa ca poti fi sigur ca nu mai gasesti mare lucru daca este trecut de ora amiezii.

Pe alese, pentru fiecare
Pentru gurmanzi, Marché Bastille e raiul pe pamant: miroase a coriandru, tarhon, menta proaspata, dar si a branza mucegaita, peste de apa sarata, migdale prajite, briose.

Daca vrei sa gatesti un risotto cu ciuperci, aici gasesti variante de ciuperci dintre cele mai sofisticate. Ti-e pofta de mancare libaneza? Cumpara o casoleta de hummus, tabbouleh sau baba ganoush. Vrei doar un colt de paine?

Trebuie sa alegi intre paine din sase cereale, paine cu alune de padure si stafide, paine cu nuci, paine cu lapte, paine neagra de secara, chifle cu masline, batoane cu susan, rulouri cu branza si busuioc.

Cu cat vanzatorul ori producatorul are mai multa experienta, cu atat si marfa ii e mai cautata; este ca-n bancul cu englezul, americanul si gazonul. Americanul uda iarba in fiecare zi si foloseste ingrasaminte scumpe, iar rezultatul e mediocru. Englezul are un gazon superb si nu face decat sa-l tunda o data la doua saptamani. Numai ca face asta de 200 de ani…

Asa si la Bastille: maslinele cele mai bune se gasesc la Maison Nao Naouri, spécialité olives artisanales, de p?re en fils depuis 1962.

Sunt mai crude ori mai coapte, din Grecia sau Italia, simple sau umplute cu migdale si ardei; se vand alaturi de anghinare, ghebe, castraveciori murati, ardei umpluti cu branza feta si rosii uscate la soare; produsele sunt aranjate in vase mari, albe, sub privirea agera a unei fete brunete, care iti recomanda cele mai bune masline de pus pe pizza, din simplul motiv ca familia ei se ocupa cu asa ceva de aproape jumatate de secol. La fel e si cu branza ori laptele de la Arnaud Molard, si el, fromager de pere en fils.

La Paris, nici sarea nu e doar sare si atat; cea mai buna, "sel de Guérande”, este extrasa din mlastinile din Britania si costa patru euro saculetul de 250 g; se vinde simpla sau in combinatie cu nuci, ardei iute, anason, nuca de cocos, menta sau busuioc. Ca niste mici fulgi de zapada, "fleurs de sel de Guérande” sunt unicul adaos ce da bucatii de foie gras gustul la care gurmanzii saliveaza si in somn.

Important e vanzatorul
Desi mancarea iti ia ochii, mai important tot omul din spatele tarabei este! Abim vinde miere, pain d’épices (paine de secara cu miere si condimente), sapunuri, lumanari din ceara de albine si diverse amestecuri de polen, propolis si laptisor de matca.

Sta in fata tarabei, ca sa serveasca trecatorii cu bucati de paine densa si aromata. Daca exclami un "hmmmm” prelung, rade si ochii ii licaresc cu mandrie. Apoi iti da sa mirosi un sapun galben cu aroma calda de miere si asteapta urmatoarea reactie.

Rade ca un copil care stie ca jucaria lui e cea mai-cea mai, dupa care adauga poznas: "A venit odata o doamna care era gata sa pice pe spate cand a mirosit sapunul”.

Il intreb de pain d’épices si imi povesteste cum, atunci cand era mic, o cocea in cuptor cu lemne, alaturi de bunica lui, intr-un satuc din nordul Italiei. Promite sa-mi spuna mai multe duminica urmatoare.

A doua saptamana nu l-am mai vazut si asta m-a ingrijorat… Poate ca frigul ii face rau la reumatism? Nu imi amintesc sa-mi fi pus asemenea intrebari in legatura cu vreun taran de la Piata Veteranilor din Bucuresti…

La fel de amabili, dar mai putin vorbareti, sunt si vanzatorul de legume, care ma pune sa-i gust rosiile organice, si libanezul de la care cumpar bulgari de feta dati prin cimbru si care imi cere sa ma uit mai intai in ochii lui si de-abia dup-aia in galantar.

Ce sa mai zic de tanarul de la taraba cu fructe, care ma indoapa mereu cu felii de clementine! Cu macelarul n-am intrat in vorba, dar sunt sigura ca mi-ar spune nu doar care e cel mai bun mod de a pregati un cotlet de porc, ci si cum o cheama pe sora celui care a taiat porcul…

Pe "regele paellei” l-am descoperit intr-o zi friguroasa de iarna, cand halatul rosu, figura plina si parul aproape alb mi-au trezit dorul de Mos Craciun. Bob – asa il stie lumea – amesteca prin tigaile largi cu paella si striga cu o voce baritonala: "Le roi de la paella, il est l?!”.

El vinde si friptura de porc si de pui, carnati pe varza, dar paella lui cu fructe de mare e asa de buna, ca oamenii o cumpara la casoleta si o devoreaza pe loc, asezati pe bordura sau sprijiniti de vreun copac. El zice ca nu este mare lucru sa faci paella, iti trebuie doar orez bun, legume proaspete si putintica rabdare, dar clientii fideli spun ca degeaba incerci sa reproduci reteta la tine in bucatarie.

Text: Adina Scortescu; Foto: Adina Scortescu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta