DOSAR SPECIAL: Istoria parfumurilor și arta preparării lor

Parfumurile și esențele frumos mirositoare au avut un loc privilegiat în existența umană, pornind de la ritualurile divine și terapii, și până la accesorii de lux, cosmetice sau metode de seducție, ele fiind adesea expresia obiceiurilor unei epoci întregi. Iată scurta istorie a parfumurilor și arta preparării lor.

O legendă din mitologia greacă spune că trandafirul- una dintre florile cele mai folosite în industria parfumurilor- era la început alb și nemirositor, dar când Venus s-a înţepat într-un spin, sângele zeiţei a colorat floarea în roșu iar când Cupidon a sărutat petalele, acestea au căpătat parfum. În urmă cu vreo 20 de ani, în cursul unor săpături într-un sit arheologic din Pyrgos, Cipru, a fost adusă la lumină cea mai veche fabrică de parfumuri din lume, produselele parfumate găsite aici datând de la începuturile civilizației, de acum 4000 de ani. Dar începutul parfumeriei a fost făcut aproape în toate colțurile lumii locuite, din Babilon și Mesopotamia, în Egiptul faraonic, și din India și China, în Peninsula Arabică ori la Roma „caput mundi'. Cuvântul parfum își are originea în limba latină și vine de la „per fumum', însemnând „prin fum' și semnificând arderea ierburilor aromatice, a smirnei și tămâii în ceremoniile religioase și invocarea favorurilor divinității. În Biblie se spune chiar că Noe i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a salvat de la potop, oferindu-i fum parfumat, prin arderea de cedru și smirnă.

Istoria parfumurilor: Hatshepsut și Cleopatra a Egiptului
Se pare că prima folosire a parfumului în scopuri personale și nu religioase, îi aparține reginei Hatshepsut a Egiptului, care, spun inscripții hieroglifice datând din jurul anului 3000 î.Hr. a fost prima care a trimis expediții de-a lungul coastei mediteraneene, în căutarea de arome care să nu fie folosite în mod normal în temple, pentru a fabrica parfumuri destinate ei, atât pentru înfrumusețare cât și pentru a fi apărată de rele, căci la vremea aceea se considera că uleiurile aromate aveau darul de a proteja de rău pe cel care le purta. După ce au descoperit fabricarea sticlei, tot egiptenii au realizat primele sticluțe de parfum care au fost descoperite în mormintele regale din Valea Regilor, aceasta fiind prima folosire pe scară largă a recipientelor fabricate din sticlă. Un secret bine păstrat a fost cel al compoziției parfumului Cleopatrei, care l-a sedus pe Antonius și chiar pe marele Cezar și care a fost dezvăluit sute de ani mai târziu prin traducerea unui papirus descoperit într-un mormânt din deșert: un amestec de uleiuri parfumate de smirnă, șofran, scorțișoară, cardamon, iris, lotus și măghiran.

Citește și...

Anamaria Prodan, siluetă trasă prin inel după divorț. Câte kilograme are impresara

Ce a făcut preotul Vasile cu banii câștigați la loto. „Uite şi la popa nostru unde şi-a făcut casă', au reacționat oamenii

Ritualuri religioase parfumate
Parfumul și-a aflat concomitent locul și în cultura Chinei antice și în cea hindusă, dar și în cea a israeliților, arabilor, cartaginezilor sau grecilor, fiind produs prin presare și filtrare din ierburi și condimente cum erau mirtul, coriandrul, rășina de conifere, bergamotul sau migdalele, iar parfumurile și unguentele parfumate deveniseră un simbol al statutului social înalt. De altfel, parfumurile din Egipt au fost împrumutate şi în Israel, iar dovezile existenţei aromelor parfumate în ritualurile religioase şi ceremoniile funerare se regăsesc, potrivit specialiştilor, chiar şi în Noul Testament unde Maria, sora lui Lazăr unge picioarele Lui Hristos cu mir, iar după răstiginire, trupul Său este uns cu uleiuri aromate, după cum cerea ritualul de îngropare.

Primul parfumier a fost o femeie
Primul parfumier rămas în istorie a fost o femeie, Tapputi, care a trăit în jurul 1200 î.Hr., în Babilon, numele preparatoarei de parfumuri fiind menționat pe tăblițe cuneiforme alături de câteva dintre uleiurile florile și plantele folosite de ea: smirna, obligeana și chiparosul, dar și de procedurile originale de distilare și apoi de combinare și filtrare a uleiurilor aromate, Tapputi fiind considerată și prima femeie chimist. În Persia Antică parfumul era extrem de apreciat, în special în rândul nobililor, prinții având chiar mărci exclusive de parfumuri pe care nu avea voie să le folosească nimeni altcineva în afara lor.

Istoria parfumurilor: Roma antică folosea 2800 de tone de parfum pe an
Și în China Antică parfumul a fost folosit inițial pentru ceremonii religioase, apoi fiind introdus chiar și în cerneala cu care erau scrise edictele imperiale, iar în India se afla în centrul ritualurilor tantrice sacre. Mai apoi, începând cu primul secol al erei noastre, parfumul și uleiurile esențiale – în special aromele vegetale- intră în rutina cotidiană de îngrijire personală a nobilimii dar și ca dezinfectant, considerându-se că parfumul nu doar înmiresmează spațiul, dar îl și purifică și protejează totodată de amenințarea bolilor.
Însă cei dintâi comercianţi de parfumuri au fost grecii, marfa lor aromatică- obținută de maeștri parfumieri din uleiuri de crini, trandafiri şi anason amestecate cu cele de măsline sau migdale- fiind găsită în piețele elene sau fiind vândută de negustori itineranți. Și tot negustorii greci au fost cei care au dus parfumul la Roma unde era folosit iniţial numai de nobili şi aristocraţi, dar mai târziu, romanii au rafinat arta producerii acestuia, folosind arome diverse pentru parfumarea hainelor, draperiilor, apei din baie, ori a pernelor și lumânărilor, iar parfumul a devenit accesibil şi pentru cei săraci. Se spune că la Roma, pe vremea când oraşul era bogat şi prosper, simbolul luxului erau fântânile cu apă parfumată și că la festivitățile imperiale se eliberau păsări care purtau sub aripi mici pompițe cu parfum și răspândeau aromele deasupra invitaților, la fiecare bătaie din aripi. În acea perioadă, romanii foloseau în jur de 2800 de tone de parfum pe an și, ca o inovație adusă de ei, foloseau recipiente din sticlă suflată pentru a ține parfumurile.

Apa de Ungaria primul parfum cu alcool
Dar inventatorii parfumurilor lichide, așa cum le știm astăzi rămân arabii care au reușit să perfecționeze tehnica de distilare și să obțină ulei esențial pur, în jurul anului 1000 d.Hr celebrul medic persan Avicenna (Ibn Sin) obținând pentru prima dată „apa de trandafiri'. Ulterior, Avicenna va introduce pe scară extinsă metoda de extragere prin distilare a uleiului din flori (mai ales din trandafiri de Damasc) – considerată și astăzi cea mai frecventă procedură în parfumeria modernă- iar chimistul arab Al-Kindi, va scrie volumul „Chimia parfumurilor și distilării' care cuprindea 100 de metode și rețete de preparare a parfumurilor dar și descrierea alambicurilor, a sistemului de răcire în spirală și altor tehnici folosite la fabricare. Influențele arabe în materie de parfumerie au fost preluate de cruciați și aduse în Europa, unde, în jurul anului 1200, o lege recunoaște în Franța îndeletnicirea de parfumier, iar în 1310 apare în Catalonia primul „Tratat de distilare', european, scris de către Arnold de Villanova. Tot în Europa, a fost creat și primul parfum modern din uleiuri parfumate de lavandă, cimbru și rozmarin amestecate într-o soluție de alcool etilic. Această „apă parfumată', pionierul parfumurilor europene pe bază de alcool a fost fabricat în 1370 la comanda reginei Elisabeta a Ungariei și a fost cunoscut în întreaga Europă sub numele de „Apă de Ungaria', dăinuind vreme de cinci secole înainte de apariția primei ape de colonie. Acesta a constituit primul progres real în formularea parfumurilor și în tehnologia de obținere a materiilor prime, introducând alcoolul ca vehicul pentru moleculele de parfum și crescând aportul uleiurilor esențiale. Rămas în istorie, parfumul se spune că ar fi fost cerut de Elisabeta pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care apoi s-a şi căsătorit, dar a fost folosit și terapeutic pentru tratarea reumatismului.

Citește și...

Dieta cu mămăligă. În doar o lună vei fi mai slabă cu 15 kilograme

Ce a făcut preotul Vasile cu banii câștigați la loto. „Uite şi la popa nostru unde şi-a făcut casă', au reacționat oamenii

Caterina de Medici și parfumurile cu otravă
Pornind din Italia secolului al XVI-lea, de la Veneția și Florența „capitalele parfumurilor', unde grație alchimiștilor, interesul pentru combinarea diverselor substanțe aromatice este din ce în ce mai mare iar familia Medici rămâne în istorie pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare, parfumeria prosperă și trece în Franța odată cu Ecaterina de Medici, despre care se spune că avea o adevarată obsesie pentru parfum și pentru otrăvurile mascate sub arome parfumate. Devenită regină, Ecaterina și-a dus la Paris parfumierul personal, Renato din Florența, pentru a-i crea noi formule de parfumuri, iar acesta sub numele de René le Florentin, a deschis în 1533 primul magazin de parfumuri din Paris situat pe Pont au Change. În aceeași perioadă, începe prelucrarea industrială a uleiurilor volatile, prin distilare din plantele cultivate pentru esențele lor, începe să se scrie și istoria „orașului de parfumuri' Grasse din Provence, sudul Franței devenind capitala culturilor florale pentru parfumuri, iar Franța, centrul european de fabricație a parfumului și cosmeticelor.

Curtea parfumată a lui Ludovic al XV-lea
La sfârșitul secolului al XVI-lea parfumurile trec Canalul Mânecii și ajung la o mare răspândire și în Anglia, femeile din nobilimea engleză creându-și chiar parfumuri personale, iar regina Elisabeta I fiind cea care a introdus obligația pulverizării de parfum în toate locurile publice, pentru că ura mirosul urât. În secolul XVIII, utilizarea parfumului a atins culmile gloriei în Franța, curtea lui Ludovic al XV-lea fiind supranumită „curtea parfumată' căci parfumul era folosit oriunde, ca înlocuitor al apei și săpunului. Madame de Pompadour și Ludovic cerau ca apartamentele regale să fie parfumate zilnic cu altă aromă iar mai târziu Napoleon folosea 60 de sticluțe de extras concentrat de iasomie în fiecare lună, în vreme ce Iosefina, prefera mosc-ul însă folosea atât de mult încât 50 de ani după moartea ei, mirosul de mosc încă mai persista în budoarul său.

Apa de colonie sau 4711
Revoluția în dezvoltarea parfumurilor a fost marcată în 1709 de inventarea de către Jean Antoine (Giovanni Maria) Farina a apei de colonie, un parfum ușor și proaspăt cu arome de citrice, lavandă și rozmarin- numită astfel după orașul Cologne/Koln, din Germania de unde provenea- și care oferea utilizatorilor experiențe senzoriale cu adevărat de calitate. Adevărata colonie a fost dezvoltată de Farina, dar 100 de ani mai târziu, marca a fost cumpărată de Ferdinand Mühlens, care a fost obligat după procese să redenumească parfumul și l-a botezat 4711, care era numărul casei sale. Tot în această perioadă începe cultivarea pe scară largă a plantelor aromatice în regiunea Grasse din Franța, dar și în Sicilia, și în Calabria, Italia, pentru a putea furniza materia primă necesară industriei parfumului, iar în 1730 se creează corporația parfumierilor care începe exportul în toată Europa, cele două țări, Italia și Franța rămânând și în zilele noastre centrele europene ale concepției și comerțului cu parfum.

Guerlain și epoca de aur a parfumului
Secolul XIX a fost începutul epocii de aur a parfumeriei, cea în care a apărut parfumul așa cum îl știm noi în ziua de azi. Alchimia a dat cale liberă chimiei și noi arome au fost create, iar revoluția industrială a dinamizat domeniul parfumeriei, atunci când descoperirea substanțelor sintetice a făcut posibilă reducerea costurilor și răspândirea în masă a parfumurilor, în special în clasa de mijloc. Primul creator cu adevărat unic de parfum fiind Pierre François Pascal Guerlain, cel care și-a deschis un magazin celebru la Paris, rămas centrul parfumeriei europene, iar primul designer care a pus împreună hainele și parfumul a fost Paul Poiret, care considera că unei femei bine îmbrăcate, parfumul îi adaugă farmec, făcând-o mai atrăgătoare. De la parfumierul Jacques Edouard Guerlain-al treilea și cel mai faimos din familia Guerlain- creatorul celebrului Shalimar, marii parfumieri au pătruns cu elan în lumea modernă iar secolul XX va desăvârși epoca creativă a parfumeriei. Industria parfumurilor atinge un apogeu al dezvoltării după anii 1960, când producătorii aduc pe piață parfumuri adaptate schimbărior de stil de viață, astfel că se lansează arome unisex, arome destinate wellness-ului sau sportului, iar parfumurile scumpe și grele se schimbă cu apele de toaletă de marcă, ușoare și cu prețuri accesibile.

3000 de arome pentru crearea unui parfum
Capătă popularitate parfumurile lemnoase, roz intens sau modernizate de arome fougere, dar și componentele sintetice de cumarină, cu un ton dulce, derivat din boabele tonka, ce seamănă cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată. În același timp, în rețetele de parfumuri sunt incluse din ce în ce mai multe ingrediente naturale și iau avânt parfumurile de nișă, compilații inividualizate create pentru clienții foarte exigenți. Dacă în secolele trecute, parfumerii aveau la dispoziție cam 150 de arome naturale, acestea cresc acum la circa 400, la care se adaugă ingredientele artificiale sintetizate încă din secolul al XIX-lea, ceea ce ridică numărul aromelor cu care creatorii moderni lucrează, la peste 3.000. Imaginația creatorilor poate pătrunde astfel în conceptul general al parfumurilor, combinând clasicele arome de trandafiri, iasomie, lavandă, vanilie, mosc sau santal cu ingrediente neobișnuite de la cactus sau caviar, la popcorn sau praf de pușcă.

Parfumurile-emblemă ale lumii
La începutul secolului XX pionierul parfumeriei moderne, François Coty, are un succes aproape instant lansând parfumul legendar Chypre și întemeind prima familie de parfumuri chypre, o combinație sublimă pe bază de bergamotă cu note de mosc, paciuli și citrice. Aproape concomitent, Coco Chanel lansează, în 1921, cel mai faimos parfum din lume Chanel Nr. 5, cel care a vrăjit mapamondul feminin cu notele unice, sexy-iconice, floral-lemnoase de ylang-ylang, iasomie iris, santal, ambră și vanilie. Revoluția parfumurilor americane izbucnește și ea, o dată cu lansarea gamei Revlon care a influențat întreaga lume, făcând parfumurile accesibile și bărbaților, însă marii creatori francezi mizează pe opulență și Christian Dior creează Poison parfumul femeilor îndrăznețe care aruncă în lumea aromelor o explozie îmbătătoare de senzualitate și devine cel mai bun parfum pentru femei, intrând în FiFi Hall of Fame. În același timp, dacă până în anii 70, bărbații erau obișnuiți doar cu colonii după bărbierit, marele creator Yves Saint Laurent provoacă o schimbare de atitudine radicală lansând primul parfum masculin YSL și făcându-i reclamă cu o șocantă fotografie publicitară în care poza gol, cu o sticlă din acest parfum. În anii 90 succesul aparține fascinantei ape L‘Eau D‘Issey cu note natural florale amestecând răcoarea cascadelor de apă cu parfumul pădurii primăvara, și tot acum Calvin Klein continuă magia prospețimii lansând CK One, primul parfum unisex din lume. Tot printre parfumurile intrate în legendă se numără și Angel al lui Thierry Mugler cel care aduce în prim plan un stil absolut distinct cu aromele gourmet- ademenitoarele „gustări parfumate' fără calorii- ce combinau paciulii cu note parfumate de praline și ciocolată.
În lumea modernă, fie că vorbim despre aromele pe care le utilizăm pentru a ne parfuma corpul sau de cele folosite pentru a înmiresma spațiile în care ne petrecem timpul, obiceiul de a ne bucura de aromele preferate, ori de câte ori simțim nevoia, a devenit unul extrem de prezent. Tocmai pentru că dintotdeauna parfumurile au avut capacitatea de a aduce un plus în viețile noastre, de a le îmbunătăți nu numai din punct de vedere senzorial.

Cum scăpam de bărbia dublă? Sfaturile specialistului

Citește și următorul articol:

Miracle, o fetiță de 10 ani, și-a ajutat mama să aducă pe lume un copil: „A ieșit copilul, nu prea am putut să o apuc'

Câștigători America Express 2023. Vezi cine a pus mâna pe marele trofeu! NU Bordea și Cortea…