Într-o țară europeană și creștină, există educatori și părinți care încă mai văd în copiii cu dizabilități pericole sociale

Copil cu dizabilitate

Copil cu dizabilitate

Într-o țară europeană, cum se pretinde România, se întâmplă des că mulți copii cu dizabilități sunt discriminați de profesori, colegi și părinții colectivului de elevi. Și că oamenii din jur nu iau atitudine, ba chiar consimt tacit la această realitate.

Speranța vine din partea societății civile și mă bucur să văd că femei din comunitatea laureatelor trofeului 'Femeia anului', evenimentul anual al revistei Avantaje, se implică în rezolvarea acestor situații greu de acceptat pentru o societate civilizată, profund creștină și, presupus, tolerantă.

Copiii cu dizabilităţi sunt discriminaţi în România

Copilul cu sindrom Down din Botoșani, copilul cu ADHD din Pitești.
Cine urmează în șirul umilinței?

  • Am citit cu stupoare articolul despre Andrei, copilul din Botoșani diagnosticat cu sindrom Down și umilit ani de zile în școala în care a fost nevoit să învețe. Umilit de colegi, de părinții acestora, de educatori. Fără ca nimeni să ia vreo măsură. Până când părinții copilului, exasperați, au venit în București să ceară ajutorul instituției în drept. Spre norocul lor, au ajuns la Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, a cărui președintă este Mădălina Turza.
  • Ea însăși, mamă a unei fetițe cu sindrom Down, se luptă de ani de zile cu instituțile de învățământ care nu acceptă integrarea acestor copii, cu lacunele sistemului legislativ, dar mai ales cu mentalitatea retrogradă a oamenilor care încă mai văd în copiii cu dizabilități pericole sociale.

Citeşte şi Drepturile unui copil cu ADHD

Femei care vor să schimbe lumea pentru binele copiilor cu dizabilități

Madalina Turza
Pentru profesionalismul remarcabil dovedit în organizarea campaniei naționale menite sa atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă copiii cu dizabilități în Romania, revista Avantaje i-a decernat Mădălinei Turza trofeul Femeia anului 2013 la categoria Inițiativă în Sprijinul Semenilor.

De atunci, Mădălina s-a implicat în zeci de procese intentate de părinți și aparținători ai acestor copii cu dizabilități, instituțiilor de învățământ sau persoanelor fizice care își bat joc, la propriu, de aceste ființe.

Cu cuvinte grele, cu insulte la adresa familiei, cu acțiuni de izolare a acestor copii, cu violență fizică chiar, cu atitudine ostilă de genul 'mi-e scârbă de voi!', 'voi nu sunteți oameni', 'ne distrugeți copiii', 'sunt un exemplu negativ'.

Ignoranța, combinată cu agresivitatea, naște adevărații monștri

Pare greu de crezut că aceste insulte sunt aduse de educatori, oameni despre care se presupune că sunt informați și la curent cu ceea ce se întâmplă în educația modernă, care ar trebui să știe, măcar în mare, care sunt nevoile copiilor cu dizabilități sau măcar să aibă curiozitatea de a afla mai mult pe această temă.

Mi se pare grav că tocmai educatorii, cei responsabili cu modelarea caracterului unui copil, nu doar cu îndoparea lui cu informații, proferează asemenea tratamente discriminatorii.

În secolul al XXI- lea, când poți tasta imediat pe Google 'sindrom Down', 'autism', 'ADHD', și poți găsi zeci de informații pe această temă, ei preferă să stea în zona de confort a ignoranței și să acționeze agresiv.

Deci nu pot acuza lipsa de informații, sunt peste tot, bunăvoință să ai și un pic de curiozitate… de educator. Dar ignoranța, se pare, e mult mai comodă, mai la îndemână, decât principiile de educator. Iar ignoranța, combinată cu agresivitatea, naște adevărați monștri.

E permis ca într-o comunitate profund creștină să discriminezi copiii cu dizabilități? Mai ales ca educator și părinte?

Ceea ce mi se pare cel mai greu de acceptat este faptul că aceste derapaje educaționale și morale se întâmplă și sunt permise într-o țară proclamată profund creștină și tolerantă.

Mă gândesc cu groază că aberantul caz al lui Andrei de la Botoșani se întâmplă în inima Moldovei, provincia cu atât de multe mânăstiri, biserici, pelerinaje, slujbe, parastase și pomeni de tot felul.

Mă gândesc la acei părinți sau educatori dintre care poate unii sunt oameni care se închină în fața bisericii, care merg la slujbe de Crăciun și de Înviere, care stau zeci de ore să se închine la moaștele sfinților, care fac pomeni și jertfe de tot felul, care aprind candela în casele lor, care dau acatiste la biserici pentru familiile lor.
Cum e posibil ca oameni care se declară profund creștini sau aparținând unei comunități creștine să aibă astfel de comportamente discriminatorii, mai ales la adresa unui copil și așa năpastuit de soartă?

Sau cum poți să asiști la astfel de derapaje morale și să nu iei niciun fel de atitudine creștină sau măcar civică? Cum poți tolera lipsa de umanitate, agresivitatea față de oamenii greu încercați de viață?

Unde sunt compasiunea, toleranța, înțelegerea, spiritul de întrajutorare atât de des invocate în discursul religios?

Mă revoltă gândul că aceiași părinți care aruncă grele cuvinte asupra unui copil cu dizabilități din clasa copilului lor își fac cruce în fiecare seară și se roagă pentru binele odraslei lor, fără nicio tresărire ori vreo mustrare de conștiință că ar fi umilit copilul năpăstuit al altui părinte.

Oficial, în școli se predă Religia, iar neoficial, discriminarea și ura

  • Mă revoltă că educatori care spun 'mi-e scârbă de tine', 'ești un monstru' activează în școli în care Religia este materie de studiu obligatorie, pentru care s-a făcut îndelung lobby.
  • Că sunt colegi de cancelarie cu profesorii de religie care nu iau nicio atitudine, deși cunosc situația. Care nu îndrăznesc să spună în public că e imoral comportamentul acestor profesori.

În ce țară trăim? Într-una duplicitară, evident, cu dublu limbaj:

  • unul care susține creștinismul tolerant, iar celălalt care acceptă tratamentele discriminatorii;
  • unul care spune sus și tare că cea mai de preț comoară sunt copiii, altul care spune, mai în șoaptă, 'da, dar nu și copiii altora și în niciun caz cei anormali care ne fac de rușine'.

Despre Mădălina Turza

Faptul că este mama unei fetițe cu sindrom Down o ajută să știe exact care sunt nevoile unui copil cu dizabilități și cele ale părinților acestor copii.

A pus bazele Coaliției 'O singură voce pentru dizabilitate' și a reușit performanța de a construi o campanie puternică de advocacy, care a culminat cu finalizarea demersului de redactare a proiectului de lege privind protecția și promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități.

Adică o viață mai bună pentru 80.000 de copii cu dizabilități și pentru părinții acestora, care doresc o schimbare de substanță în viața lor.

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

Citește și Generaţia DE CE NU? Mădălina Turza

Sursa foto: 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Educatie