Ultimii zece ani ai mileniului doi au fost si primii ai libertatii relative instaurate in Romania dupa caderea comunismului. Sunt ani marcati de convulsii sociale, ani cu mineriade – incepand din 90, si pana in 99, cu dughenizarea oraselor si startul de-dughenizarii, cu haite de caini care au infricosat cetatenii capitalei, dar in acelasi timp cu hingheri blamati ca isi fac meseria si seria paradoxurilor continua la nesfarsit.
In acest timp, in special in momentele dure ale tranzitiei, studentii au reprezentat o forta capabila sa zguduie nu doar structurile universitare, dar si pe cele ale statului in curs de reformulare. Studentii de la Arte' din Bucurestiul acelor ani au pasit intr-o lume unde activitatile specifice calificarii lor reprezentau probleme secundare.
Expozitia si catalogul 10 pentru deceniul X aduc in discutie perioada de creatie mentionata, prin invitarea a zece artisti – absolventi ai acelor ani.
De asemenea, nu s-au asociat, atunci ori acum, si au urmat rute paralele, uneori chiar divergente. Fiecare si-a construit propriul nume, independent de generatia din care facea parte sau de anii pe care ii traversa. Aceasta pentru ca ceea ce ii desparte pare a fi mai important decat ceea ce-i uneste. Cei care au terminat in primii ani ai deceniului, intrasera la facultate in regimul anterior, cand, dupa moda' vremii, se asteptau in cazuri fericite doi – trei ani, in cazuri de perseverenta in jur de zece (cam de atata timp era nevoie pentru un candidat fara relatii ori noroc sa intre sau sa renunte). Dupa momentul 89, suplimentarile masive de locuri, schimbarea corpului profesoral si a sistemului de admitere au condus la scaderea mediei de varsta a studentilor. Diferentele intre acestia se regasesc chiar si in textele diplomelor de absolvire, deoarece Institutul Nicolae Grigorescu s-a transformat initial in Academia de Arte si apoi in Universitatea Nationala de Arte.
Pe scurt, avem de-a face cu niste ani eclectici, in care brusca libertate, entuziasmul schimbarilor si alinierii, deschiderea nelimitata, patrunderea elementelor consumiste, au accentuat specificul individual. Artistii deceniului zece, ne referim in special la cei invitati de noi, au ca numitor comun perioada, scoala si diferentele de viziune, orientare, strategie. Printr-o suma de imagini, timpurii sau recente (ne-am rezumat la pictura), acestia propun o intreaga serie de intrebari spre meditatie.
Francisc Chiuariu, Constantin Cioc, Suzana Dan, Raluca Ilaria Demetrescu, Florian Lucan, Tudor Marinescu, Florin Mocanu, Cosmin Petru Paulescu, Octav Popescu-Pilat si Roman Tolici ne dezvaluie prin lexicul lor de semne vizuale o parte din spiritul unui deceniu extrem de interesant, dificil de abordat datorita diversitatii dar, credem noi, demn de luat in consideratie. Cifra zece, cea a anilor si absolventilor, poate fi interpretata doar in acest context si ca o nota de excelenta pentru o perioada de creatie cu nimic mai prejos decat cele care deocamdata se bucura de o literatura de specialitate mai larga.
Printr-o serie de interviuri – puzzle, artistii ne dezvaluie si prin cuvinte (in catalog) cum au vazut atunci, respectiv, cum vad acum perioada.