Ielele, zanele rele. Sanzienele, zanele bune

Ielele, zanele rele. Sanzienele, zanele bune

Noaptea Focului Viu
Povestile Sanzienelor

La 50 de zile dupa Pasti, in cea mai scurta noapte a anului, in Romania are loc una din cele vechi si mai misterioase sarbatori: timpul venirii zanelor. E singura noapte din an in care binele si raul se impaca iar timpul isi incetineste curgerea. E Noaptea Focului Viu, cand relele Rusalce si surorile lor, bunele Sanziene, danseaza impreuna in locuri nestiute, la adapost de ochii muritorilor. Este noaptea magica a nebuniei si a misterului: Noaptea Ielelor.

Povestea Ielelor, fecioarele de nezarit, e coborata din vremuri pagane. Ele sunt fiicele pe veci pierdute ale lui Rusalim imparat si de aceea li se mai spune si Rusalii. Mult mai tarziu mitul lor, al femeilor neasemuit de frumoase a fost suprapus peste sarbatoarea crestina a Cincizecimii (Pasca rosata sau Domenica rosarum) si a devenit Duminica Rusaliilor, cand casele sunt impodobite cu ramuri verzi.

Una dintre calitatile zanelor Iele este dansul deosebit de frumos, hipnotic, fascinant, care arde iarba din locul unde are loc. Ele danseaza in aer sau pe pamant, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sunt zarite de ochi de om muritor sau daca cineva calca in cercul parjolit in care au dansat, acesta se imbolnaveste de moarte, isi pierde mintile si se spune ca este „luat de Iele'.

La mijlocul perioadei de trei zile a Rusaliilor, coboarau pe pamant si surorile Ielelor, Sanzienele, zanele renasterii vietii iar ca semn al venirii lor infloresc florile galbene ce le poarta numele. Oamenii cred ca, in noaptea Sanzienelor, zanele despletite umbla pe pamant sau plutesc prin aer si impart rod holdelor si femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si vindeca bolile rele.

Se zice insa, ca ar fi de ajuns ca oamenii sa le nesocoteasca ziua pentru ca toate faptele lor bune sa se transfome radical si sa infrateasca cu inraitele Iele sau Rusalii. Pedeapsa Sanzienelor pentru femeile care nu tin sarbatoarea este pocirea gurii iar barbatilor care incearca sa le vada, care rad de ele sau au jurat stramb, le iau mintile, caci se stie ca Sanzienele sunt mari iubitoare de dreptate.

De vazut nu le-au vazut decat foarte putini oameni si intotdeauna de departe, caci apropierea de ele inseamna, deseori, moartea. Legendele care invaluie existenta lor sunt nenumarate si rar, foarte rar, cei care au avut norocul sa fie iertati de zane au povestit despre dansul lor fantastic de la miezul celei mai scurte nopti.

O parte din vorbele ce se spun, le-am aflat intr-o seara chiar inaintea Rusaliilor, la un pahar tarziu si infricosat, petrecut pe la marginea Feleacului, acolo unde incepe nemarginirea padurii Baciu. Nea Sorin, cel care mi le povestea, era in felul lui un neincrezator.

Noaptea Focului Viu

„Ielele? Se zice ca sunt femei-fecioare, nemuritoare si asa frumoase ca pot fermeca orice barbat. Nu le poti sti locul niciodata. Unii le-au vazut in padure ori in pesteri, pe stanci, in aer, in locuri parasite, la raspantii de drum sau pe maluri de apa. Si mereu noaptea, la lumina lunii. Danseaza ca nebunele, invartite in hora, invelite in valuri albe ca stafiile, ori goale de tot ca sa ia mintile cui le vede'.

Spune ca locul pe care au dansat ele in padure, ramane ars ca de foc, dar un foc rece care nu innegreste si lasa numai crengile copacilor uscate ca in miezul iernii. Pe locul parjolit nu mai creste iarba multa vreme iar atunci cand rasare din nou, culoarea ei este verde-intunecata, nu e pascuta de nici un animal, iar locul batatorit se umple de ciupercile carora li se zice „lingura zanei'.

„Asa se si recunoaste urma Ielelor, cercurile nebune, unde daca pasesti nu mai esti om niciodata, fiindca puterea lor nu are margine si duhul ramane pe locul dansului lor'.

Ielele vin in cete de cate sapte sau de cate trei si povestile spune ca, atunci cand apar doar trei, ele sunt de fapt fiicele imparatului Alexandru Macedon si le dau si nume: Marina, Caterina si Zalina. „Noaptea, dupa ce obosesc, beau apa din fantani si ochiuri de lac singuratice, cel mai des de sub nuci si sub paltini, iar cine nu recunoaste semnele trecerii zanelor si bea dupa ele, ramane pocit pe viata ori innebuneste'.

In noaptea Ielelor nu trebuie lasat afara din casa nici un vas cu apa descoperit, caci cine uita si bea apoi din ele e lovit de uitare sau isi pierde glasul. In mod normal ele sunt invizibile doar ca in noptile de Sanziene, capata trup viu si se razbuna cumplit daca sunt provocate, daca li se imita gesturile, sunt ofensate sau vazute in timpul dansului. Se spune ca uneori in noaptea cand ele apar sunt mai putin rele si ca au fost si barbati pe care zanele i-au invitat in hora lor, dar ca cei ce le-au refuzat au pierit fara urma.

Noaptea Focului Viu

Au vesminte largi, vaporoase, de matase ori de in alb-straveziu, aproape transparent, prin care li se zaresc sanii. Incet-incet constat ca sunt extraordinar de multe lucruri nestiute inca despre puterile zanelor-Iele. Lucruri vechi de cand lumea, pe care le luam deseori ca pe niste istorii grozave depanate la gura sobei.

Asa aflu despre cantecul noptii de rusalii, cantecul lor hipnotic, fascinant, asa ca al sirenelor. Un fel de vaier lung, mai totdeauna trist, modulat de o voce ampla, fara inflexiuni. Cine le aude, din intamplare cantecul fara vorbe, fie el barbat sau femeie, se zice ca ramane mut. Atunci cand se aude cantecul Ielelor se zice ca se zaresc in jur si un fel de luminite aprinse, galbene ca sclipirile de lumanare, care sunt semn ca s-au deschis micutele flori de sanziene, in petalele carora se prefac adesea zanele, pana la anul ce vine.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cante cantecele Ielelor, au disparut de oriunde erau, din drum, de acasa, din pat in puterea noptii si au ramas pierduti pe vecie. Uneori, in preajma lor, cale de cateva zeci de metri, se face brusc frig, in ciuda caldurii de iunie, un frig crancen de miez de iarna care insa, tine numai cateva minute. Ca un soi de avertisment pentru cei ce cuteaza sa stea in preajma.

„Daca simti muscatura rece a gerului si rezisti sa nu cumva sa cauti sa le zaresti fata si mai cu seama ochii. Ochii Ielelor sunt verzi si ard ca si cum ar fi aprinsi de o lumina dinauntru. Si lumina lor te impietreste. Sticlesc neomeneste a picuri de roua sau a venin greu si a blestem nerostit. Daca-i vezi, de-acolo-ncolo e totuna, caci se zice ca-i prea tarziu pentru orice muritor.', mai spune batranul si parca mi s-a parut sau vocea i-a devenit mai joasa, ca invelita in putina teama sau intr-un respect straniu.

Si se mai spune ceva. Ca odata, tare demult, a fost un barbat de o frumusete cum nu se poate inchipui si zanele-fecioare s-au indragostit de el si l-au lasat sa plece. A fost singurul muritor care le-a aflat tainele si singurul care le-a stiut vreodata numele adevarate. …Ruxandra, Ana, Magdalena, Tiranda, Bugiana, Lacargia…. Cele 99 de nume ale zanelor, cele pe care, de atunci, nimeni nu le-a mai stiut niciodata pe toate. Numele pe care muritorii nu le pot rosti intamplator caci sunt invocatii teribil de periculoase si doar cateva vrajitoare din toata lumea cunosc noua dintre acestea, pe care le folosesc in vrajile lor.

Legenda venirii Ielelor si a dansului din noaptea de Sanziene, e atat de veche incat nimeni nu-i mai desluseste inceputurile. Nimeni nu mai stie cat adevar si cata fabulatie, nascuta din teama, se ascunde in vorbele transmise de veacuri, din om in om. In urma povestii au ramas doar ritualurile savarsite an dupa an, in clipele sostitiului de vara, pentru imbunarea fantasmelor noptii. Ca o osanda de sus din cer sau ca un raspuns la o osanda nestiuta de muritori. Ori ca o ultima victorie a luminii inainte ca ziua sa se scurteze si soarele sa se stinga, a toamna, pe cer.

Remedii: pelinul si „Calusul'

Exista si alte sarbatori dedicate imbunarii Ielelor: cele noua joi de dupa Pasti, Balciul Rusaliilor, Marina, Sfantul Foca, care trebuiesc respectate obligatoriu. Pedepsele date de Iele pentru cei care ce nu tin aceste zile: oameni si vite mor in mod misterios, cade grindina sau se produc inundatii catastrofale, se usuca pomii, casele iau foc, vinovatii sunt paralizati, ridicati in vartejuri de pe pamant, sau prinsi de zane intr-un dans demential care ii duce la nebunie.

Remediile populare impotriva actiunii Ielelor: pelin si usturoi care se poarta la brau sau la piept sau jocul „Calusarilor' jucat langa trupul unui bolnav „de Iele'. Tot pentru a evita razbunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in stalpul portii sau se practica in anumite zone (Timoc) „caderea Rusaliilor', un dans frenetic cu prabusiri intr-o tarnsa hipnotica.

Sanziene

Sanzienele plantele-zane

Sanzienele, surorile Ielelor, sunt socotite zane ale campului care dau puteri deosebite plantelor astfel ca, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, ele devin „de leac'. Nu intamplator, dupa data aceasta, toate plantele dau indarat', adica nu mai cresc deloc. Florile de sanziene sunt mici inflorescente galbene, cu miros dulceag, asemanator celui de fan proaspat cosit. Cresc prin poienile de munte dar si pe campuri sau intre lanurile de grau.

Exista si o varietate de sanziana alba cu flori mai mici si parfum mai slab dar care cresc pana toamna. In schimb sanzienele galbene nu traiesc decat in preajma solstitiului de vara, de aceea se si crede ca dupa 24 iunie zanele se transforma in plantele sanziene, ca sa nu mai fie vazute. Florile isi pastreaza toata puterea numai cat canta cucul, adica pana la Sanziene. De acum inainte florile isi pierd fortele iar cucul nu mai canta si se spune ca devine uliu.

Puterile florilor de sanziene

  • Florile sfintite la biserica in ziua de Sanziene, pot imprastia tunetele si fulgerele.
  • Aruncate in foc, vindeca bolile fara leac.
  • Trei fire puse pe un carbune incins linistesc sugarii care plang mult si nu dorm noaptea.

Ritualuri magice

Scaldatul fetelor in roua.
In zorii zilei de rusalii, o batrana strange roua sanzienelor din locuri necalcate, intr-o panza noua, alba, apoi o stoarce intr-o oala nefolosita. Pe tot drumul femeia nu vorbesste deloc si nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Spalatul pe fata cu roua stransa astfel intoarce inimile iubitilor una catre alta.

Cununile vestilor
In ajunul sarbatorii, se impeletesc cununi de sanziene si se arunca pe casa. Daca una din ele cade jos, cel caruia ii e menita nu va mai apuca urmatoarele Sanziene. In alte zone copiii asaza seara cununile la portile caselor iar cel a carui sanziana va fi vestejita a doua zi, va muri inaintea celorlalti.

Focul Sanzienelor

Se aprind faclii pe dealuri si la margini de ape care se ard invartindu-se, pana ce aproape se termina, apoi se pun jos si se sare peste foc pentru ca flacarile sa purifice, sa arda toate bolile si relele, iar omul sa ramana curat.

Adrian Ciltan
Foto: Dan Borzan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse