Florina Ilis, scriitoarea din Top 100

Florina Ilis, scriitoarea din Top 100
Uncategorized

Pe locul 67 in TOP 100 al romancelor de succes alcatuit de revista Capital se gaseste si o scriitoare. Ea povesteste pentru revista noastra despre felul cum a ajuns acolo, desi nu a cautat celebritatea si nici sa-si faca din scris o cariera…

Florina Ilis (n. 1968) sta foarte bine la punctajul carierei si la cel al reusitelor pe 2005, si mai putin stralucit la capitolul "situatie financiara". Nici la "notorietate" nu se poate bate cu vedetele tv sau cu femeile de afaceri de pe primele locuri. Dar nici nu pare sa o preocupe asta…

Sunteti singura scriitoare din Top 100 de femei de succes pe 2005. Ati crezut mereu in steaua dv. literara?
Pentru mine, scrisul nu este o cariera, este o credinta. Nu m-am gandit sa-mi fac o cariera din scris, mai ales stiind foarte bine situatia scriitorilor in Romania si in Europa. Scriind, n-am cautat celebritatea sau faima. Ma intereseaza sa pot sa scriu si sa am linistea interioara sa spun ceea ce gandesc si ceea ce simt fata de lume. Pe de alta parte, in Romania, mai ales conditia scriitorului este precara, scrisul nu e o profesie dupa care sa alerge tinerii, fiindca ea nu aduce nici faima, nici notorietate imediata, nici multi bani si chiar aveam sentimentul ca ma vor descoperi ca scriitoare cand nu voi mai exista. Pentru mine conteaza doar scrisul.

Este greu sa te afirmi ca femeie in Romania de azi?
M-a surprins sa figurez in acest top, fiindca singurul in care imi doream sa ajung era cel facut de criticii literari, cum a fost cel al revistei 22 de anul trecut, unde am fost pe primul loc si am fost foarte bucuroasa, fiindca aici intram in ecuatia valorii. Dar cred ca tocmai acest Top 100 dovedeste ca este posibila afirmarea ca femeie. In scris insa nu conteaza sexul, conteaza valoarea.

Sunteti o scriitoare matinala sau pierdeti noptile? Sau veniti acasa de la Biblioteca Central Universitara din Cluj, unde lucrati, si va asezati de indata la scris?
Eu scriu cand am timp liber, adica sambata si duminica dimineata, dar lucrul pentru scris se petrece tot timpul in interior. Cand ma asez la calculator, lucrurile merg destul de simplu, fiindca scriu usor.

Nu cunoasteti asa-numitul "chin al creatiei", care face parte din mitologiile literaturii…
Am scris intotdeauna usor fiindca pentru mine scrisul este o bucurie. Asta nu inseamna ca nu revin asupra textului: sunt o perfectionista si caut mereu fraza cea mai buna, schimb cuvintele pana il gasesc pe cel mai potrivit. Dar cand ma apuc de un roman, constructia lui exista deja in mintea mea si scrierea lui vine cumva de la sine.

Ati spus ca ati inceput sa invatati literele grafiindu-le pe verticala. Ati scris si poezii, cum ati virat spre roman?
Am scris poezii rimate in copilarie, dar am simtit ca drumul meu nu e acolo, pentru ca la 16 ani aveam deja un roman, scris intr-un an, printre treburile scolare. Am scris si teatru, am cateva piese pe care sper sa le pot publica in curand, doua dintre ele au fost remarcate la concursul UNITER, sper sa le vad si pe scena.

Romanele pe care le scriu sunt chiar lumea romaneasca pe care o traversam, romanul mi-a dat posibilitatea s-o descriu in toata complexitatea si complicatia ei. Romanul cel mai recent aparut la Cartea Romaneasca, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit, l-am scris ca urmare a unei experiente pe care am trait-o in Japonia, unde am stat sase luni cu o bursa. Exista un contact permanent cu lumea, pe care eu il pastrez.

Cartea ati lansat-o odata cu vernisajul expozitiei de caligrafie japoneza Metamorfozele liniei a Rodicai Frentiu. Ea v-a fost ghid in lumea exotica a Japoniei?
Ea preda limba japoneza la Universitatea din Cluj, dar n-am fost impreuna acolo. Ideea cartii nu are o decat legatura accidentala cu caligrafia japoneza: una dintre lucrarile Rodicai Frentiu se numeste asa, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit. Noi ne cunoastem de foarte multi ani si impartasim aceleasi valori care, poate, nu mai sunt la moda. Ne-am intalnit spiritual si in fascinatia artei japoneze, Rodica e cea care mi-a citit toate manuscrisele, deci ii datorez foarte mult.

Ce este "demodat" in valorile pe care le impartasiti?
Din pacate, cred ca valorile spirituale s-au cam demodat, ma refer inclusiv la carte, la scris, la cultura in general, la mersul la biblioteca, dar nu numai pentru a copia ceva dintr-o carte, ci pur si simplu pentru a te forma. S-a demodat ideea de biblioteca. S-au demodat si unele valori morale, cum ar fi respectul, politetea, punctualitatea.

Dupa 1989 au aparut si la noi carti la care nici nu visam… Regretul dv. nu vine in contradictie cu premiile pe care romanul Cruciada copiilor le-a luat?
E firesc ca ele au aparut dupa ani de interdictie, dar ele trebuie sa fie si citite, iar cititorii care vin spre ele sunt tot mai putini, o atesta si sondajele. Oamenii fac poate lucruri mai interesante decat cititul (…), viata ofera azi mult mai multe posibilitati de a te exprima decat inainte de 1989.

Sunteti tentata sa va expuneti cartile discutiilor pe internet sau vi se pare superficiala o astfel de abordare?
Eu insami am crescut cu internetul, cel de-al doilea roman, Chemarea lui Matei, vorbeste chiar despre universul virtual, despre internet etc. Am inceput sa scriu dupa ’90 – asadar, aveam computer si am scris direct pe calculator.

Nu condamn acest mod de manifestare, il gasesc chiar benefic ca modalitate de a comunica si de a-ti impartasi ideile.
Am o retinere privind superficialitatea analizelor care vin pe aceasta cale, superficialitate care domina si comunicarea directa – la televiziune, de exemplu.

Nu vreti sa fie cunoscute cartile dv., nu vreti ca despre ele sa se vorbeasca pe canalele cele mai frecventate de public, de cititorul potential?
Cruciada copiilor s-a citit si fara ca eu sa apar la televizor. Avantajul urias a fost ca romanul a aparut cand Editura Cartea Romaneasca se relansa sub patronajul Polirom. (…) Cruciada a fost remarcata si lumea a inceput sa se intereseze, sa o cumpere si sa o citeasca. A fost propusa "Cartea Anului" la premiile revistei Romania literara, a luat premiul revistei Cuvantul si altul la Radio Romania Cultural.

Si acum se traduce…
Da, e pe lista celor douazeci de titluri propuse de Institutul Cultural Roman pentru a fi tradusa la edituri din strainatate.

Acest succes vine dupa ce, cand erati eleva, ati preferat sa tainuiti in fata profesorilor "delictul" de a scrie…
Scriam poezii, compuneri frumoase si, ca orice elev, asteptam nota maxima la romana. Sigur, nu se intampla asa din diverse motive si aveam sentimentul ca nu scriu in tonul sau in directia comentariilor pe care elevii erau obligati sa le invete pe de rost ca sa treaca la examenele de treapta.

"S-a demodat ideea de biblioteca. S-au demodat si unele valori morale, cum ar fi respectul, politetea si punctualitatea."

Si atunci aveam o anume stinghereala. (…) Dorinta mea de a scrie na pierit nici o secunda, indiferent de esecuri. La liceu, am aratat romanul scris la 16 ani unui profesor de romana, care a fost surprins. (…) Mi-a spus ca romanul e bun, dar ca finalul ma depaseste. Era un final deschis, neobisnuit, mai ales pentru varsta aceea. Asta a constituit pentru mine o incurajare pentru a ma inscrie la Facultatea de Litere din Cluj.

Cine v-a invatat sa povestiti? Ati vorbit cu alta ocazie despre bunica, ea v-a invatat?
Am pomenit-o fiindca este o povestitoare extraordinara. (…) Eu am provocat-o sa povesteasca lucruri despre care nu se vorbea in vremea dictaturii, si asa am aflat cum li s-a luat pamantul si altele. (…) Ceea ce imi placea era ca bunica facea versuri ad hoc, distihuri sau cateva rime, care ma incanta si azi.

Bunica stie ca sunteti scriitoare, familia va aproba?
Da, bunica este foarte mandra ca nepoata ei e scriitoare, iar parintii m-au sustinut intotdeauna, nu mi-au cerut nimic, nici sa invat mai mult, nici sa invat mai putin, au crezut in mine. Si sora mea povesteste de mine in Australia, am deja cititori acolo, in comunitatea de romani. Unii imi scriu.

Cea mai buna in 2005
Retinuta, cu aerul interiorizat al intelectualilor traitori in spatiul bibliotecii (lucreaza la Biblioteca Central Universitara din Cluj), Florina Ilis a reusit sa ia anul trecut caimacul premiilor literare si a fost primita in Uniunea Scriitorilor. Cruciada Copiilor a fost declarata "Cartea Anului 2005", iar autoarea ei a luat anul acesta Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor.

A scris poezie si primul roman l-a scris la 16 ani. A perseverat – in credinta ca romamanul o exprima cel mai bine – cu Coborarea de pe cruce (2001) si Chemarea lui Matei (2002), iar in 2006 a lansat al patrulea roman, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit, marcat de o calatorie in Japonia si de prietenia Rodicai Frentiu, profesoara de japoneza la universitatea clujeana.

Brindusa Armanca; Foto: arhiva personala a scriitoarei

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din