Drumul lung al noptii catre zi

Uncategorized

In Romania sunt oficial inregistrati 85.000 de nevazatori si 31.000 de surzi. Pentru acestia, educatia speciala se asigura in sapte scoli pentru nevazatori si in 15 scoli pentru surzi.

Scrierea cu puncte
Are un fel special de a plimba mainile pe obiectul din fata, apoi pe punctator, pe masa ori pe cariocile aromate, una dupa alta, pe rand, cu delicatete, cu degetele tremurand usor, ca o fluturare, ca o parere. Rade rar si doar pret de cateva clipe. Uneori insa zambeste. Tine ochii mijiti, ca majoritatea nevazatorilor, dar cand ii deschide par ca ii lumineaza obrajii. Rotunzi (ca niste nasturi) pe fata frumoasa, umbriti de gene lungi si lucioase, parca stropite cu roua. Cand se ridica sa vina spre noi, nu ezita nici o clipa, vine drept, hotarat, ca si cum ne-ar vedea bine. Doar ca tine mana intinsa in fata si se opreste brusc langa noi atunci cand spune: "Buna, eu sunt Oana. Va place centrul nostru?", iar noi zambim aproape fara sa vrem, auzindu-i curajul teribil din voce.

Toate activitatile fundatiei se indreapta catre ajutorul oferit tinerilor cu nevoi speciale din Romania.

Si uite – de fapt acum imi dau seama -, asa cum stau in jurul mesei ori cum am vazut-o mai devreme pe Alina la cursuri si la seminariile de la facultate, fetele nici nu par ca ar fi cu ceva diferite de alte tinere de varsta lor. Au doar anumite miscari deosebite ale capului si umerilor, caracteristice celor care nu vad. Tresariri rapide, aplecari si intoarceri scurte ale fetei facute spre directia din care vine lumina sau vocea si felul in care asculta, cu fruntea inaltata atent, ca si cum ar vrea sa auda mai bine orice semn al prezentei tale. Si mainile lor subtirele, delicate, care se misca fara astampar peste cubaritm, o grila cu patratele adanci, ca un fel de scrabble, apoi la cuburile cu puncte scoase in relief si inapoi, la punctatorul ascutit din dreapta, ajutandu-se cu stanga, sa urmaresca randul, sa desluseasca marginea foii, a mesei, a cartii groase din fata. "Stiti, in scrierea nevazatorilor literele nu se invata in ordinea dintr-o scoala normala (a, b, c, d), ci dupa numarul de puncte care inchipuie litera: a este singura care are un punct, apoi cele cu doua puncte, cu trei si asa mai departe, pana la sase. Unii nevazatori prind mai repede, altii mai greu, dar, daca te ocupi cu suflet de ei, ajung sa citeasca exact ca un om care vede, doar ca folosesc degetele.

La fel de rapid si de corect", spune si Oana, care, la anul, va incepe si ea, ajutata de fundatia Cameliei, facultatea.

"Eu? Ce-am simtit eu cand am intrat la primul meu curs la facultate? Eu, o nevazatoare oarecare locuind la camin, cineva, Alina Gherasim aterizata tocmai din Bacau in mijlocul Bucurestiului? Nu stiu sa explic prea bine.

Ar trebui ca si alti nevazatori sa fie o vreme in locul meu, sa poata simti ce am simtit eu, ca sa inteleaga tot ce am trait. Prima data – teama, o strangere de inima ingrozitoare: daca nu voi fi acceptata de colegi, de profesori? Dup’aia – curiozitate, incet-incet am simtit incredere, apoi speranta si la urma – fericirea, ca atunci cand ajungi la capatul unui drum. Cu greu, dar cu cate satisfactii sufletesti si cu cat curaj pentru viitor!", spune Alina cu o voce din ce in ce mai incarcata de emotie.

Alina Gherasim, studenta la Psihopedagogie speciala (Universitatea "Nicolae Titulescu")
"Mi-am dorit de cand am inceput scoala primara sa ajung sa termin o facultate."

Proiecte de viitor
Vorbind apoi cu Camelia despre proiectele si lucrurile extraordinare pe care le-a realizat pana acum aici, in Romania, descopar o lume. Un microcosmos de incercari, de sperante si de grija. Un loc unde incape si preocuparea pentru ca acesti copii sa urmeze studii superioare, nu sa ramana doar niste muncitori care sa faca toata viata perii sau cutii de carton ori sa fie maseuri, profesiile "traditionale" ale nevazatorilor, dar si cea de a gasi bani pentru a aduce computere cu sinteza vocala sau imprimante Braille. De a gandi solutii de educatie pentru acesti copii, solutii de a elimina izolarea sociala in care sunt aruncati si de a schimba mentalitatile celor care ii resping. De la gradinile senzoriale pentru cei care nu vad pana la parteneriatul cu Orange Romania, in care 100 de voluntari au dorit sa se familiarizeze cu limbajul gestual pentru a putea comunica mai bine cu neauzitorii; ori chiar centrul acesta, "Light into Europe", cu salile de creativitate si cu cartile groase cat un Larousse care umplu biblioteca Braille, cu zecile de tineri care vin aici ca sa-i invete pe altii asemeni lor limbajul semnelor, folosirea bastonului alb sau sa predea lectii de orientare spatiala, cele in care degetele lor invata distante si forme, invata sa-si gaseasca drumul in intuneric. Sa-si uite frica de bezna.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Huff
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din