Drumul lung al noptii catre zi

Drumul lung al noptii catre zi
Uncategorized

Despre Camelia Platt si fundatia condusa de ea nu stiam mai nimic. Decat ca, sufletista si cu o putere pe care nu ai banui-o la inceput, si-a investit toata sensibilitatea intr-un domeniu pe care putini l-ar fi ales.

N-a vrut nici sa castige foarte multi bani, n-a urmarit o pozitie extaordinara, n-a devenit om politic sau director de banca. Dar si-a urmat visul. A intrebat, a cautat solutii mai bune, a cerut, s-a zbatut, a avut idei, a inventat. A vrut si a reusit sa lumineze putin viitorul unor copii loviti cumplit de soarta.

Stiam si eu ca bezna aduce cu ea teama. Fiindca ne temem ingrozitor de ceea ce nu putem vedea. De sunete, de gesturi, de oameni, de forme, de atingeri, de intentii. Ne temem chiar si de lumina, pentru ca nu stim cum s-o judecam.

Cineva imi spunea odata, ca primul lucru pe care il simti atunci cand incerci sa stai o vreme cu ochii perfect inchisi va fi frica. Frica de nestiut. Apoi ca, incercand sa o invingi, vei incepe sa intelegi drama zguduitoare a multora dintre semenii nostri. Incrancenarea, tresaririle, lacrimile… Si puterea extraordinara din sufletele celor care ii ajuta.

Click pe fotografie pentru a vedea imaginea marita!

Centrul pentru nevazatori
Cand am intrat sa o intalnesc pe Camelia la Centrul Fundatiei "Light into Europe" si apoi, cand am cunoscut-o pe Alina, cea care face psihopedagogie speciala la facultate, fara sa vada, sau pe Oana, poeta sensibila si cuminte care si-a terminat volumul de poezii la fel, fara sa poata vedea, am avut senzatia ca am intrat intr-un fel de sala de clasa absolut normala. Un zumzet vag si vesel, rafturi, multe rafturi pline de carti, computere, mese incarcate de… culori, fetele urcand si coborand scarile, vorbind tare si razand, fara ajutorul nimanui, fara sa le conduca cineva. Nici nu-ti vine sa crezi ca cei care vin aici, la centrul fundatiei, nu vad ca singura lor cale de a cunoaste lumea este ascutirea celorlalte simturi: auzul, pipaitul, mirosul. Trebuie doar sa stai o vreme la o parte si sa-i observi bine. Ele – fetele, Alina si Oana, si toate celelalte – vor sti oricum ca esti acolo si vor sti si daca esti singur sau daca mai e cineva cu tine, iar daca le vorbesti, se opresc si asteapta. E ceva teribil in nemiscarea aceea a lor, un fel de neajutorare complicata, ca in fata unui inceput de sentinta. Le privesc si mai tarziu, citind si schimband pareri despre scoala si facultate, in vreme ce Camelia imi povesteste despre initiativele ei. Si ma mir cum deslusesc cu degetele punctele intepate din fata lor si cum fiecare "movilita" de punctisoare se transforma in gura lor in litere, cifre, in nume de oameni sau de tari, de teorii, de parti ale corpului, de legi… Privesc drept inainte, fix, ca si cum ar mai fi ceva in fata lor, un ecran nevazut, pe care vorbele deslusite de pe foaia din fata lor se insira cuminti ca la un cinematograf ciudat, unde ei nu vor merge niciodata. "Uite, Alina stie sa citeasca Braille foarte bine, dar sunt copii pe care acum ii invatam, si ele ne vor ajuta, vor deveni consilieri ai fundatiei. Braille e un lucru dificil si complicat, dar nu se poate altfel, fiindca este una dintre legaturile principale cu lumea ale unui nevazator. E modul in care vor invata si vor ajunge cat de sus posibil in societate", spune Camelia, iar Alina, care va fi instructor de Braille aici, la centru, este cea care completeaza: "De fapt, Braille e un sistem prin care poti scrie literele cu puncte asezate in diferite combinatii. Literele alfabetului si cifrele, fiindca se pot schimba intre ele. Cinci este si B sau opt este si G, C este cinci-unu ori E este sase-doi, iar modul de retinere este, si el, diferit pentru un nevazator si e orientat in spatiu: B e dreapta sus, D este dreapta sus-dreapta mijloc si asa mai departe".

Camelia Platt, presedinte al Fundatiei "Light Into Europe", care este prezenta in Romania din 1990.
"Din incasarile Balului Caledonian de anul trecut am putut oferi burse universitare pentru doi studenti orbi si pentru unul surd."

Sala de creatie
La etaj, in salile de creatie, in jurul Elenei, fata care o ajuta pe Alina sa mearga zilnic la facultate, sunt zeci de obiecte lucrate de mainile copiilor. Inchipuiri delicate, desene, haine, bucati de panza, capete de oameni, o stea de mare, un costum popular, un rinocer, o fetita… Forme din lut moale, lucrate cu mana, pe bucatele, apoi colorate cu culori speciale, fiecare nuanta mirosind in alt fel, pentru a fi recunoscute. Aici, Oana lucreaza rapid, preocupata, cateodata cu ochii deschisi, uneori larg, a mirare, alteori putin mijiti, ca oamenii care cauta sa zareasca mai bine, dar care stiu ca lumina zilei nu mai ajunge la ei. Ca si cum n-ar vrea sa-i scape nimic.

In Romania sunt oficial inregistrati 85.000 de nevazatori si 31.000 de surzi. Pentru acestia, educatia speciala se asigura in sapte scoli pentru nevazatori si in 15 scoli pentru surzi.

Scrierea cu puncte
Are un fel special de a plimba mainile pe obiectul din fata, apoi pe punctator, pe masa ori pe cariocile aromate, una dupa alta, pe rand, cu delicatete, cu degetele tremurand usor, ca o fluturare, ca o parere. Rade rar si doar pret de cateva clipe. Uneori insa zambeste. Tine ochii mijiti, ca majoritatea nevazatorilor, dar cand ii deschide par ca ii lumineaza obrajii. Rotunzi (ca niste nasturi) pe fata frumoasa, umbriti de gene lungi si lucioase, parca stropite cu roua. Cand se ridica sa vina spre noi, nu ezita nici o clipa, vine drept, hotarat, ca si cum ne-ar vedea bine. Doar ca tine mana intinsa in fata si se opreste brusc langa noi atunci cand spune: "Buna, eu sunt Oana. Va place centrul nostru?", iar noi zambim aproape fara sa vrem, auzindu-i curajul teribil din voce.

Toate activitatile fundatiei se indreapta catre ajutorul oferit tinerilor cu nevoi speciale din Romania.

Si uite – de fapt acum imi dau seama -, asa cum stau in jurul mesei ori cum am vazut-o mai devreme pe Alina la cursuri si la seminariile de la facultate, fetele nici nu par ca ar fi cu ceva diferite de alte tinere de varsta lor. Au doar anumite miscari deosebite ale capului si umerilor, caracteristice celor care nu vad. Tresariri rapide, aplecari si intoarceri scurte ale fetei facute spre directia din care vine lumina sau vocea si felul in care asculta, cu fruntea inaltata atent, ca si cum ar vrea sa auda mai bine orice semn al prezentei tale. Si mainile lor subtirele, delicate, care se misca fara astampar peste cubaritm, o grila cu patratele adanci, ca un fel de scrabble, apoi la cuburile cu puncte scoase in relief si inapoi, la punctatorul ascutit din dreapta, ajutandu-se cu stanga, sa urmaresca randul, sa desluseasca marginea foii, a mesei, a cartii groase din fata. "Stiti, in scrierea nevazatorilor literele nu se invata in ordinea dintr-o scoala normala (a, b, c, d), ci dupa numarul de puncte care inchipuie litera: a este singura care are un punct, apoi cele cu doua puncte, cu trei si asa mai departe, pana la sase. Unii nevazatori prind mai repede, altii mai greu, dar, daca te ocupi cu suflet de ei, ajung sa citeasca exact ca un om care vede, doar ca folosesc degetele.

La fel de rapid si de corect", spune si Oana, care, la anul, va incepe si ea, ajutata de fundatia Cameliei, facultatea.

"Eu? Ce-am simtit eu cand am intrat la primul meu curs la facultate? Eu, o nevazatoare oarecare locuind la camin, cineva, Alina Gherasim aterizata tocmai din Bacau in mijlocul Bucurestiului? Nu stiu sa explic prea bine.

Ar trebui ca si alti nevazatori sa fie o vreme in locul meu, sa poata simti ce am simtit eu, ca sa inteleaga tot ce am trait. Prima data – teama, o strangere de inima ingrozitoare: daca nu voi fi acceptata de colegi, de profesori? Dup’aia – curiozitate, incet-incet am simtit incredere, apoi speranta si la urma – fericirea, ca atunci cand ajungi la capatul unui drum. Cu greu, dar cu cate satisfactii sufletesti si cu cat curaj pentru viitor!", spune Alina cu o voce din ce in ce mai incarcata de emotie.

Alina Gherasim, studenta la Psihopedagogie speciala (Universitatea "Nicolae Titulescu")
"Mi-am dorit de cand am inceput scoala primara sa ajung sa termin o facultate."

Proiecte de viitor
Vorbind apoi cu Camelia despre proiectele si lucrurile extraordinare pe care le-a realizat pana acum aici, in Romania, descopar o lume. Un microcosmos de incercari, de sperante si de grija. Un loc unde incape si preocuparea pentru ca acesti copii sa urmeze studii superioare, nu sa ramana doar niste muncitori care sa faca toata viata perii sau cutii de carton ori sa fie maseuri, profesiile "traditionale" ale nevazatorilor, dar si cea de a gasi bani pentru a aduce computere cu sinteza vocala sau imprimante Braille. De a gandi solutii de educatie pentru acesti copii, solutii de a elimina izolarea sociala in care sunt aruncati si de a schimba mentalitatile celor care ii resping. De la gradinile senzoriale pentru cei care nu vad pana la parteneriatul cu Orange Romania, in care 100 de voluntari au dorit sa se familiarizeze cu limbajul gestual pentru a putea comunica mai bine cu neauzitorii; ori chiar centrul acesta, "Light into Europe", cu salile de creativitate si cu cartile groase cat un Larousse care umplu biblioteca Braille, cu zecile de tineri care vin aici ca sa-i invete pe altii asemeni lor limbajul semnelor, folosirea bastonului alb sau sa predea lectii de orientare spatiala, cele in care degetele lor invata distante si forme, invata sa-si gaseasca drumul in intuneric. Sa-si uite frica de bezna.

Unul dintre proiectele importante ale acestei fundatii este amenajarea unei "gradini senzoriale" pentru nevazatori.

Oana poate sa coloreze cu usurinta folosind culorile speciale, aromate.

Visuri cu ochii deschisi
"Vedeti", spune Alina cu o voce aproape linistitoare, de viitor psiholog, "eu nu vad din nastere, de acum 24 de ani, si nu stiu daca cineva care vede si apoi nu mai poate sa faca asta nu e cumva mult mai lovit sufleteste decat mine. Eu, cel putin, nu stiu cum este, nu am cu ce sa fac o comparatie. Pentru ei, cei asemenea Oanei, sa zicem, momentul in care inteleg ca devin orbi vine ca un sfarsit de lume. Atunci plangi si ii auzi pe ceilalti spunandu-ti ca esti handicapat. Si stii ca nu ii poti invinovati pentru asta. Dupa aceea insa, urmeaza intelegerea. Momentele in care devii constient ca nu trebuie sa te agati de scuzele pe care ti le ofera lipsa vederii, fiindca asta nu foloseste la nimic, si cele in care intelegi ca puterea este in tine. Dar, incet, afli si ca sunt oameni care te pot ajuta – invatatori, profesori, oameni ca si doamna Camelia, care isi sacrifica ore si zile si ani pentru ca tu sa intelegi ca poti trai si asa. Ca nu trebuie sa devii un rebut al societatii doar pentru ca nu vezi."

Acum, Oana ori Alina, ori toti ceilalti care vin aici la centru sunt oameni aflati pe un drum. Un drum spre cunoastere, spre deschidere, spre intelegere. Despre ei povestesc cu retinere, cu vorbe timide si numai atunci cand ii provoci cu intrebari.

Citesc mult si viseaza deseori cu ochii deschisi. Visuri simple, cuminti, aproape scolaresti: o facultate, o licenta, o slujba unde sa fie priviti si apreciati pentru ceea ce pot face si nu pentru ceea ce sunt sau pentru cum arata; poate un computer din acela special, pentru persoane ca ei; mai multa intelegere din partea celorlalti; carti, multe carti, o biblioteca uriasa; mana de ajutor pe care ar putea-o intinde si ei la randul lor; o plimbare seara in parc si linistea dragostei si a unui camin pe care sa-l simta aproape.

Plec catre seara din Centrul "Light into Europe" si deodata am senzatia ca, privind casele de pe strada, cerul, lumina apusului, obtin cumva o favoare pe care n-o merit. Ma gandesc, cutremurat, la copiii de care se ocupa fundatia Cameliei si care s-au nascut asa, in nopti care nu vor avea niciodata dimineti si care intra in lume ca intr-o prapastie nemarginita. Copii pentru care soarele nu are lumina si pentru care, cel mai adesea, noi nu suntem decat voci fara chipuri. Si imi dau seama ca nici nu stiu ce ar mai fi de spus.

Doar un singur lucru: haideti sa facem ceva pentru ei si pentru lumea lor fara soare!

Light into Europe
"Light into Europe" este o fundatie care, din 2004, s-a dedicat mai ales sprijinirii persoanelor nevazatoare si neauzitoare din Romania. Dintre realizarile acesteia:
– editarea de manuale scolare pentru neauzitori si nevazatori;
– prima biblioteca Braille in limba engleza;
– donatii de echipamente creative si rechizite speciale pentru educatia acestor persoane;
– Balul de caritate Caledonian si concursul de sah romano-britanic.

Proiectele fundatiei (aflate in derulare) cuprind:
– tiparirea istoriei surzilor;
– screening-uri oftalmologice in scolile pentru nevazatori;
– vizite in Marea Britanie;
– calculator si internet pentru surzi;
– burse universitare pentru studenti nevazatori si neauzitori.

Pentru orice amanunte suplimentare privind proiectele "Light into Europe" sau modalitatile de sponsorizare a deficientilor de vaz si auz, persoanele interesate pot contacta Fundatia la 224.46.08 sau pe adresa de e-mail: lightintoeurope@b.astral.ro.

Text: Adrian Ciltan; foto: Octav Nitu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din