Dr. Ilia Jipa, sculptorița de zâmbete

29.04.2025, 09:37 .

Aș fi putut să spun că dr. Ilia Teodora Jipa este un specialist pasionat, care aduce o viziune revoluționară asupra sănătății dento-oro-faciale. Dar e mult prea puțin… Doamna doctor Jipa este un avid căutător de soluții medicale în zona prevenției, a abordării holistice, străduindu-se cu efort și abnegație să ne arate impactul obiceiurilor de viață asupra sănătății dentare și craniofaciale. Dacă ești părinte de copil mic e greu să nu-i iei în seamă sfaturile. Atenția ei deosebită la detaliile feței copiilor, zbaterea ei permanentă de a educa părinții să recunoască semnele timpurii ale unor viitoare deficiențe în zona dento-facială, dedicarea față de prevenție și înțelegerea profundă a interacțiunii dintre corp și sănătatea dentară, trădează, dincolo de halatul alb al unui profesionist desăvârșit, un om cu suflet mare, care a pornit pe un drum profesional aproape nebătătorit din dorința de a ajuta, de a îndrepta, de a deschide ochii oamenilor asupra unor adevăruri esențiale.

Munca doamnei doctor Jipa transcende stomatologia convențională și oferă mult mai mult decât tratamente, oferă speranță, cunoaștere și îndrumare, arătându-ne că fiecare detaliu contează, că fiecare copil merită să crească fără povara unor afecțiuni ce pot fi prevenite. Dr. Jipa reprezintă nu doar excelența profesională, ci și un exemplu rar de dedicare umană, într-un domeniu ce încearcă de ceva ani să îmbine tehnologia cu umanitatea.

Clinica dumneavoastră amintește mai degrabă de un spa, de wellness decât de un cabinet stomatologic tradițional. Care este inspirația din spatele acestei atmosfere elegante și relaxante?
Da, abordarea noastră se concentrează pe wellbeing, privindu-l pe pacient în ansamblu, nu doar din perspectiva stomatologică. Deși sunt instruită să tratez sau să îndrept dinți, alături de echipa mea, am dezvoltat o viziune holistică asupra organismului. De exemplu, ne uităm mai întâi la respirație, considerând că sănătatea dentară este strâns legată de buna funcționare a întregului corp. În calitate de ortodont, în ultima perioadă m-am concentrat pe zona airway', adică pe aspectele legate de respirație.
Am observat că dinții strâmbi reprezintă deseori o consecință a unor dezechilibre sau deficiențe care au apărut în copilărie. De aceea, ne propunem să abordăm lucrurile diferit. Ne concentrăm pe interacțiunea dintre gură și corp, respectiv dintre dinți și corp, astfel încât să nu ne limităm la tratarea efectelor, ci să înțelegem cauzele. În general, stomatologia tratează rezultatele vizibile, fără a analiza profund cauzele care duc la aceste probleme. Generațiile mai tinere se confruntă cu provocări pe care generația noastră, generația Y, nu le-a avut. Noi am crescut cu acces la aer curat, mult timp petrecut în aer liber, joacă și un stil de viață mai sănătos. Aceste diferențe în stilul de viață au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării noastre, comparativ cu noile generații. Lucrând cu dinți strâmbi, am realizat că intervențiile noastre tratează de cele mai multe ori doar consecințele unor probleme apărute mult mai devreme. De aici a apărut dorința mea de a dezvolta zona de prevenție și de a schimba abordarea. Sigur, tratamentele sunt necesare, dar am integrat și alte aspecte esențiale, precum kinetoterapia și optimizarea respirației, în planurile noastre de tratament. Probabil această perspectivă holistică este motivul pentru care imaginea clinicii noastre este percepută diferit.

Deci vă adresați părinților?
Ne adresăm și părinților, pentru că prevenția începe înainte de momentul când cei mici ajung în cabinet. Și să știți că românii sunt din ce în ce mai receptivi. 90% dintre ei mă întreabă, dar eu de ce n-am știut chestia asta până acum?'

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Fiica lui Mihai și a Iuliei Albu, apariție spectaculoasă la cununia tatălui. Ce a spus Mikaela despre acest moment

Ce probleme au copiii noștri?
Oasele noastre faciale scad în volum comparativ cu ale strămoșilor noștri. Copiii noștri se dezvoltă diferit. Au probleme de respirație. Nu mai mestecă suficient de mult. Dacă mă întrebați de ce și de unde, răspunsul va fi extrem de complex și, în mare parte, are legătură cu industrializarea societății noastre și cu alimentația procesată.
Primul lucru la care mă uit în momentul în care intră un copil în cabinet este modul în care respiră: pe gură sau pe nas. Peste 60% din copilașii pe care îi văd respiră pe gură. Ce înseamnă asta? Nu se mai oxigenează corect, atât ziua, cât și noaptea. Mulți se sufocă în somn. Majoritatea sforăie, bruxează, au un somn agitat, fragmentat și câteodată, au apnee în somn, adică acele pauze în respirație care întrerup oxigenarea creierului în mod repetat.
În cabinet, la noi, intră foarte mulți copii care iau medicamente, pentru că sunt răciți în permanență. Mai tot timpul au nasul înfundat, sforăie, respiră pe gură. Vreau să vă uitați puțin la copiii din spațiile de joacă, din grădinițe, școli, în metrou: mulți stau cu gura deschisă și acest lucru pare o normalitate. Însă acest obicei este anormal. Pentru un copil în creștere, înseamnă modificări faciale, modificări ale posturii, deficit de atenție și multe alte lucruri care au consecințe pe termen lung și la nivelul sănătății generale.
Și atunci, zona aceasta de prevenție, pe care mi-o doresc eu să o aducem ca awareness și pentru părinți, dar și pentru colegii mei stomatologi, este să depășim acest șirag de dinți pe care știm să-i tratăm și să ne uităm puțin la ei ca la niște consecințe ale unor lucruri care se întâmplă în mod incorect. De exemplu, cariile multiple se asociază de cele mai multe ori, cu partea de igienă deficitară a dinților, știindu-se că și obiceiul de respirație orală este un factor predispozant către ele.

De ce atâtea aparate dentare, comparativ cu înainte?
Pentru că dezvoltarea oaselor faciale ale generațiilor tinere este total diferită de cea a generațiilor anterioare. Este deficitară. De ce își scot toți molarii de minte? Pentru că nu mai încap în gură. O să mă întrebați dacă este la modă aparatul dentar sau de fapt, a devenit o necesitate la peste 50% dintre copiii generațiilor noi… Da, din start avem gura și structura facială modificate. Dar modul în care respirăm, ceea ce mâncăm și felul în care mestecăm nu ne mai solicită mușchii și nici nu mai folosim corect funcțiile cu care ne-am născut, pentru a se dezvolta într-un ritm normal.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Charlotte, copia fidelă a Mădălinei Ghenea! Imagini rare cu fiica actriței și a lui Matei Stratan

Pasiunea pentru zona asta de dezvoltare dento-facială a copiilor, pentru dezvoltarea și evoluția omului în timp, transcende medicina. Este o pasiune. De unde a venit?
Eu am crescut într-un astfel de mediu, am văzut empatie, respect pentru pacient și compasiune. Mama mea este medic chirurg ORL, am crescut, practic, în spital, alături de ea. Asta mi-a deschis orizontul către legăturile esențiale, dar în același timp ignorate dintre toate organele și mecanismele legate de respirație. Nici nu ne gândim când respirăm, deși este cea mai importantă funcție a noastră. Corpul nostru luptă, compensează și face orice modificare îi este necesară pentru următoarea gură de aer.
Când am devenit și eu mamă și am avut probleme de sănătate cu copilul meu, cu semne clare de modificări faciale datorate unei respirații deficitare, am început să caut și să văd cum pot să-l ajut din copilărie, fără aparate dentare, să-și armonizeze structura facială care se modificase deja din cauza respirației.

Cum v-ați dat seama că ceva era modificat la copil?
Gura întredeschisă, nas înfundat, cearcăne, mandibulă mai în spate decât normal, preferință pentru anumite tipuri de alimente (în marea lor majoritate moi), deficit de atenție. De aceea, astăzi vreau să îi fac pe părinți să vadă semnalele de alarmă care pot apărea. Oricum, consider că mama oricărui copil este cel mai interdisciplinar medic: ea vede totul în ansamblu, dar trebuie să facă și legături.

Cum arată un copil care respiră pe gură și care va dezvolta mai târziu modificări faciale?
Are o față alungită, cu gura întredeschisă, buze uscate, cu dinții sau cu limba uneori la vedere. De multe ori are cearcăne pentru că nu se odihnește bine, poate să scrâșnească din dinți în timpul somnului sau sforăie sau se foiește foarte mult în pat. Nu e odihnit, are o paloare facială, dinți înghesuiți sau dinți de lapte care nu au spații între ei. Eu, ca ortodont, când văd un copil cu dinții strâmbi și îl văd cu gura deschisă, știu că trebuie să ajungă și la un medic specialist ORL.

Părinții români sunt receptivi la aceste noi abordări?
Sunt receptivi pentru că nici măcar nu s-au gândit că există o astfel de abordare și nu au știut că se poate face ceva. Și nu trebuie neapărat să acționăm într-un anumit sens, să tratăm. Putem să oferim mici sfaturi absolut firești pentru a putea îmbunătăți sau opri în evoluție toată modificarea asta de oase faciale.

Ce sfat dați unui părinte al cărui copil respiră pe gură?
De ce respiră pe gură, în primul rând? Haideți să identificăm. Avem nevoie de medicul ORL-ist, să ne spună dacă există vreo obstrucție la nivelul nasului. Iar dacă nasul este curat, atunci intervenim noi și îl învățăm cum să închidă gura. Copilul are tot ce-i trebuie ca să crească sănătos, dacă îi asigurăm condițiile minimale și îl ghidăm puțin pe această cale. Trebuie să le formăm deprinderi sănătoase. Prin anumite exerciții sau prin anumite tehnici, pur și simplu îi învățăm să respire pe nas și să-și poziționeze limba corect. Astfel, corectăm natural și delicat evoluția negativă, cu ajutorul mușchilor și funcțiilor lor.

Care este vârsta când nu se mai poate face nimic?
Cred că întotdeauna se poate face ceva, doar că perioada potrivită în care putem să acționăm cel mai ușor și eficient este 0-6 ani, când 80% din oasele faciale sunt deja dezvoltate. După 12 ani, când se aplică, de regulă, aparatele dentare, peste 90% din creșterea facială este aproape completă.

Există, trebuie să recunoaștem, un trend cu aparatele dentare și la adulți. Cum a pornit?
Toți adulții vor dinți frumoși, ceea ce nu e un lucru rău. Mulți însă își doresc dinții alb faianță' aplicați, care pot ascunde alte probleme, asta e deja un lucru mai puțin benefic. Acel alb de faianță este, într-adevăr, un trend care nu a fost promovat cu suficientă grijă de către specialiști. Cu toții ne dorim un aspect plăcut, iar dinții drepți sunt, din start, asociați cu o imagine estetică. Totuși, cunosc multe persoane cu dinți nu neapărat aliniați perfect, dar care au un farmec deosebit și sunt foarte plăcute privirii, chiar fără acele zâmbete ca în reclame. Depinde de fiecare persoană. Însă, când pacientul vine în cabinet, specialistul are datoria de a-i oferi ce își dorește, explicându-i însă și avantajele, și dezavantajele.

Ne putem îndrepta dinții după 40 de ani?
Ne putem îndrepta dinții, dar va fi o chestie mecanică. Pe o structură deja stabilă și de multe ori compensată. Și cu mai mult efort de ambele părți. Pentru că în medicina multidisciplinară, acolo unde trebuie să se repare anumite lucruri înseamnă să nu faci compromisuri. Și atunci sunt foarte mulți adulți care trebuie să treacă printr-un tratament ortodontic și trebuie să accepte asta. Pentru că la un adult care a avut anumite modificări dentare, corpul compensează imediat.

Ce înseamnă?
Înseamnă că dacă au fost anumite lipsuri în gură sau anumite mușcături deficitare, greșite, corpul lui s-a adaptat și a găsit o formă de funcționalitate. Ca la respirație, corpul face orice să supraviețuiască într-un fel sau altul. Și atunci tu, dacă vrei să faci o lucrare ideală pe termen lung, trebuie să te uiți un pic la toate zonele adiacente și să-i și oferi posibilitatea pacientului să aleagă. Eu ca specialist îmi doresc ca lucrarea să fie făcută pe o fundație sau o structură solidă și corectă. Ortodonția fix asta face: realiniază sau repoziționează dinții rezultând niște mușcături stabile, astfel încât ulterior stomatologia să vină și să repare, să acopere, să umple locuri.

Ați spus un lucru de aur: organismul compensează și își găsește o portiță prin care să funcționeze… Chestiunea este că în momentul în care se intervine, după 40 de ani, se poate strica' armonia pe care și-a găsit-o corpul, trupul, scheletul? Se poate modifica fața, se poate modifica maxilarul? Omul poate căpăta o nouă expresie. O expresie străină, nu-i așa?
Adevărat. Da, nu e un mit că după 40 de ani organismul și-a găsit o cale să funcționeze. Și sunt puțini cei care au mușcătura corectă, care au o armonie a feței fără cusur. Fețele noastre nu sunt în armonie perfectă. Fețele noastre au o mică sau mare asimetrie. Aceste asimetrii ne fac unici. Și noi, dacă vrem simetrie și venim la un specialist, acesta folosește anumite programe 3D, în care totul este simetric, dar la nivel de prototip.

Când rezultatul este gata, ne mai recunoaștem?
Din punctul de vedere al ortodonției partea de modificări la pacientul adult trebuie să vină în concordanță cu structura corpului. Discuția pe care trebuie să o ai cu pacientul trebuie să fie dincolo de idealul pe care acesta îl vede în pozele de pe social media, ci pornind de la ce avem. De asta zic, noi putem să ne modificăm în perioada de copilărie structura în adevăratul sens al cuvântului. Când ajungem la vârsta adultă și avem deja structura finalizată, acolo poți să faci modificări doar în concordanță cu ceea ce ai deja. Nu mai poți să faci modificări majore. Noi nu suntem chirurgi. Noi lucrăm pe niște dinți și pe o structură deja formată, nu mai putem modifica oasele. Acestea se pot ghida în perioada de creștere. De aceea este importantă partea de prevenție pentru că poți să identifici și acolo să acționezi. Nu în cabinet, ci acasă, prin modul cum respiri, înghiți, mănânci, cum îți folosești mușchii și să nu acceptăm lucruri care ni se par normale. Să intervii la timp. Dacă stai, dormi și mănânci cu gura deschisă e o problemă nu o normalitate. De aceea îmi place mult partea de prevenție. Pentru că mai poți face ceva în mod natural, delicat, ușor.

Ce garanție are un pacient adult că, după ce face tratamentul ortodontic de aliniere a dinților și după ce obține dinții pe care și i-a dorit, lucrurile nu se modifică în timp, revenind la forma inițială?
Aici revenim la ce am discutat. Noi suntem o formă și o funcție. În momentul în care funcțiile nu sunt corecte cum ar fi firesc, dezvoltarea oaselor maxilare este diferită și astfel faci anumite compromisuri mai târziu, printr-un tratament ortodontic la adult. Trebuie să înțelegem că, dacă structura sau forma este deja finalizată ca și creștere, trebuie să-ți asumi menținerea rezultatelor. Deci ești strict responsabil pentru ce se întâmplă după ce ai ieșit din cabinetul stomatologic. În cazul adulților, evident că lucrurile vor trebui ținute sub control. Da, există un risc. Trebuie să avem în vedere că noi ne luptăm cu corpul uman, care este mult mai deștept decât noi. Și atunci el va lupta împotriva noastră, în sensul că ceea ce facem noi poate nu este firesc pentru el. El era într-o stare de oarecum compensare. În momentul în care faci niște modificări, trebuie să știi că, la sfârșit, va trebui să ai grijă să menții pe termen lung modificarea pe care ai făcut-o. Există metode de menținere, fie cu gutiere transparente, aparate mobilizabile ori cu sau fără fire lipite în spatele dinților. Dacă ai luat decizia să-ți aliniezi dinții, decizia e pe termen lung. Nu se încheie în momentul în care s-a terminat tratamentul și ne-am luat la revedere de la ortodont, mulțumindu-i pentru efort. Este o legătură pe termen lung. Ideal ar fi ca vizitele la stomatolog să fie cam de două ori pe an. Este ca o relație de familie: te însoțește de-a lungul vieții, mergi mână-n mână cu el prin viață.

Ni se schimbă scheletul, spuneați la început. De la ce?
Modul de viață modern ne-a schimbat scheletul. Din punct de vedere al dezvoltării cranio-faciale, ceea ce se întâmplă în momentul de față nu sună foarte bine și lucrurile nu vor arăta bine în viitor dacă nu se face ceva. Ignoranța nu poate decât să ne ducă către dizarmonie facială, modificări, compensări, care vor fi, bineînțeles, tratate prin chirurgie estetică sau ortognată. Trebuie să se știe că zona cranio-facială poate fi stimulată și ajutată în perioada de creștere. După ce a crescut, nu mai putem decât să o ajustăm prin chirurgie.

Ce vârstă avea cel mai tânăr pacient de-al dumneavoastră?
Cel mai mic pacient care a venit în cabinet avea 6 luni, și asta pentru că părinții și-au dat seama că e bine să ceară sfatul unui specialist. Unii părinți încep să realizeze că e important să vină cu cel mic la dentist. Este ceva ce ține de educație. Nu știu de ce ne naștem cu frica asta de stomatolog…

Dați un sfat mămicilor care au copii cu bruxism, care sforăie, se foiesc mult în pat…
Aceste lucruri nu trebuie acceptate ca fiind normale și că vor trece de la sine. Ele sunt reale tulburări ale somnului, care fragmentează exact perioada în care noi trebuie să ne refacem. Este o perioadă extrem de importantă, mai ales la copiii în creștere, iar lucrurile nu pot fi lăsate așa. Bruxismul, în general, se tratează prin aplicarea unei gutiere care protejează smalțul, dar nu rezolvă cauza lui. Bruxismul, în realitate, este rezultatul unui semnal trimis de către creier oaselor maxilare să se miște. De ce? Când dormim, există mai multe etape ale somnului. În timpul somnului profund, toți mușchii și căile respiratorii (care arată ca niște „tuburi') intră într-o stare binemeritată de relaxare profundă. Este momentul când noi ne refacem, pentru a o putea lua de la capăt a doua zi. Și cu toții știm cum ne simțim după o noapte în care nu ne-am odihnit bine. Dacă poziția oaselor maxilare nu este corectă, dacă toate „tuburile' noastre nu sunt libere și mușchii nu sunt suficient de tonifiați, aceștia alunecă în spate, spre gât. Creierul simte o senzație de sufocare și atunci trimite semnale corpului sau oaselor maxilare să se miște, oprindu-le astfel să intre în acel somn profund binemeritat. Sforăitul este o formă de sufocare în somn. Apneea în somn înseamnă întreruperea oxigenului către creier.

Și o concluzie…
Respirația orală, sforăitul, poziția incorectă a limbii, bruxismul, dezvoltarea insuficientă a oaselor maxilare și faciale, dezechilibrele mușchilor feței și ale funcțiilor precum respirația, masticația nu sunt doar detalii minore – ele modelează fețele noastre și, atunci când nu sunt gestionate corespunzător, afectează nu doar armonia facială și sănătatea dentară, ci au implicații mai profunde, precum calitatea somnului, nivelul de concentrare sau dezvoltarea neurocognitivă a copilului în creștere. Din păcate, multe dintre aceste probleme rămân nediagnosticate, fiind confundate cu „obiceiuri proaste' sau „particularități de creștere' care vor dispărea natural odată cu trecerea timpului. Copiii noștri cresc într-un parteneriat între părinți și medici, însă rolul părinților îl depășește, uneori, pe cel al medicilor, dacă informația ajunge la ei la timp și, bineînțeles, dacă este corectă și corect aplicată. Nu ignorați semnalele de alarmă până nu este prea târziu. Hai să facem împreună cea mai bună echipă și să creștem cei mai sănătoși copii, prin prevenție.

Herzlichen Dank, Anna Katharina Scheidereiter, CSR Manager, Kaufland România și Republica Moldova

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro