DOSAR SPECIAL: Povestea coifurilor de aur gravate cu semne magice nedescifrate încă

DOSAR SPECIAL: Povestea coifurilor de aur gravate cu semne magice nedescifrate încă

O poveste cu un tezaur ciuntit care ar putea dezvălui realitatea unui neam uitat, îmbrăcat în sclipirile aurului, migălitori ai unei arte comparabilă cu cea a Egiptului faraonic: fabuloasa civilizaţie tracă.

Legendele spun că acolo, la începuturile istoriei, regii traci, stăpânitorii Lânii de aur, domnitori şi peste lumea dunăreană, erau uniţi între ei de un jurământ tainic de ajutor şi că de fapt, triburile tracice de pe teritoriul României de azi, erau unite prin înfrăţirea regală a conducătorilor, cu mult înainte de marele Burebista. Semnul de recunoaştere al celor aleşi, al iniţiaţilor în taina Legământului Trac' erau coifurile de aur sau de argint masiv pe care le purtau, gravate cu semne numai de ei înţelese şi ştiute. Să fie aici doar poveste sau să existe oare, ca şi în cazul uluitoarei poveşti a Troiei lui Schillemann, un sâmbure de adevăr? Marii regi traci să fi fost uniţi şi de legături de sânge? Iar coifurile din aur cu însemne tainice să fi fost semnul primei regalităţi din arcul carpato-danubiano-pontic? Sunt teorii şi întrebări care nu există în nici un manual de istorie şi cărora un mare arhelog român le-a căutat până în ultima clipă a vieţii, răspunsurile.

Cinci kilograme de aur pur
Puţini ştiu însă că dovezile există. În România au fost aduse la lumină câteva tezaure ce conţin, poate, un răspuns. Aici, au fost descoperite pe rând, nu mai puţin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint care conţin, absolut straniu, aceleaşi motive și aceleaşi însemne încrustate pe ele, ca şi cum ar fi fost făurite de aceeaşi mână, deşi acest lucru este imposibil. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu, apoi cel din mormântul de la Coţofeneşti, încă unul descoperit la Cucuteni, lângă Iaşi şi încă două: cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormânt regal şi ultimul, cel mai enigmatic dintre toate, coiful găsit nu se ştie exact cum, pe malul Dunării, lângă Porţile de Fier şi care apoi, a şi dispărut misterios din ţară, pentru a reapare tocmai peste Atlantic, într-unul din cele mai mari muzee ale lumii. Mulți i-au spus speculație dar teoria l-a captivat pe unul dintre marii arhelogi români, profesorul Vasile Boroneanţ, fost director al Muzeului de Istorie al Bucureştilor. El a fost cel care, căutând demonstrația, a reușit să aducă la lumină tezaurul din aur de la Hinova iar elevul său, Emil Moscalu, aventurierul arheologiei româneşti' a dezgropat coifurile din mormintele de la Peretu şi Agighiol şi poate încă alte două artefacte dispărute și a urmărit primul teoria Legământului Trac'.

Coifurile cu ochi fantastici
Coiful descoperit la Peretu este inconfun­dabil. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, împodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe apărătorile obrajilor şi pe partea din spate iar fruntea lată, încadrată de doi ochi mari, fascinanţi şi încruntaţi a neînduplecare. Simboluri a căror semnificaţie nu a putut fi descifrată. Dar, straniu, aceeaşi privire hipnotică a ochilor supradimensionaţi se repetă identic pe coiful de la Coţofeneşti, din Prahova. Un kilogram de aur pur, de 24 de carate, parcă lucrat de aceeaşi mână şi folosind aceleaşi simboluri. Un al treilea coif este tot din aur are, ca şi celelalte, tăieturi identice în zona urechilor, aceleaşi reprezentări de animale fantastice şi, cu toate că îi lipseşte partea din faţă se ghicesc acolo aceiași ochi fabuloşi, fascinanţi, care pare că te ţintuiesc locului. Este coiful descoperit la Cucuteni, lângă Iași. Este clar că toate acestea nu erau coifuri de luptă ci de paradă, căci aurul sau argintul sunt prea moi ca să te apere, iar cei îngropaţi erau regi, căci au fost îngropaţi cu onoruri ca nişte eroi.

Din Șimian la Metropolitan
Trei dintre cele cinci coifuri au fost descoperite întâmplător de ţărani: cele din Iaşi, din Prahova și Teleorman. Dar și despre ele sunt voci care spun că au fost copiate și înlocuite în taină originalele pierind fără urmă. La Peretu, Emil Moscalu, arheologul fără odihnă', a dezgropat un mormânt traco-getic, vechi de aproximativ 2500 de ani care avea două camere funerare. Într-una se afla scheletul unui nobil trac de rang înalt iar, surprinzător, în cealaltă cameră, Moscalu a descoperit că războinicul nu fusese dus singur pe ultimul său drum. Îl însoţeau doi cai şi doi câini precum şi mai mult de 50 de obiecte din argint placat cu aur printre care şi marele coif. Înmormântare ciudată, cu influenţe egiptene, nemaiîntâlnită până atunci în zona românească. La fel, a descoperit acelaşi mod straniu de înmormântare şi la coiful pe care l-a adus la lumină prin 1930, la Agighiol, în Tulcea. Regele trac de la gurile Dunării a fost îngropat având alături coiful sacru, semn al legăturii cu cei de neamul său pe care a dus-o în moarte, dar şi caii, carul de luptă şi soţia. Cel mai puţin se ştie despre coiful de aur descoperit lângă Cazanele Dunării prin 1913. Se zice doar că un marinar naufragiat l-ar fi găsit, după retragrea apelor pe undeva prin zona insulei Şimian. Apoi coiful a dispărut la fel de misterios, în mod sigur scos din ţară cu un vas de cursă pe Dunăre şi abia jumătate de secol mai târziu a fost publicată prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena în colecţia Trau şi acum se află în galeriile Muzeului Metropolitan din New York. Iar despre trei dintre coifurile rămase în țară, care n-au fost niciodată datate, sunt voci, care spun că au fost copiate și înlocuite în taină, originalele pierind fără urmă.

Căutătorul de tezaure
Emil Moscalu, îmi explica profesorul Boroneanţ cu câteva luni înainte de a părăsi această lume, a urmărit o teorie a unei legături clare între conducătorii traci, a unei uniuni tribale, plecând de la legendele Legământului Regilor Traci. Soarta lui Moscalu, arheologul atins de febra descifrării Legământului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parcă desprins din poveştile despre blestemul faraonilor. După o carieră strălucită, după ce a căutat zadarnic secretul „aurului prinţului Obrenovici', a plecat undeva pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea că apar noaptea flăcări ale tezaurelor îngropate. După luni de muncă tot ce a descoperit a fost doar un schelet cu oase roşii ca sângele însă, câteva săptămâni mai târziu şi-a pierdut minţile. Devenise obsedat de hoţi şi purta tot timpul cu el un rucsac în care se spune că ascundea alte două coifuri din tezaure descoperite de el. Rucsacul misterios i-a dispărut într-un incendiu izbucnit fără explicaţie şi nimeni n-a aflat niciodată ce conţinea acesta, iar celebrul arheolog şi-a sfârşit viaţa în spitalul de psihiatrie, cu minţile arse de fantasme nebune, fără să-şi mai fi revenit vreodată…

Foto: wikipedia

Citeste și:

DOSAR SPECIAL: Aurul dacic descoperit la Sarmizegetusa și scos din țară cu ajutorul mafiei sârbe este căutat de Interpol și FBI

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre