DOSAR SPECIAL Locuri misterioase din România: Sfinxul și Babele, stâncile cu forme ciudate, în jurul cărora au loc fenomene inexplicabile

Sfinxul și Babele

Carpaţii sunt – poate – încrețitura de stâncă a Terrei cea mai încărcată de enigme. Văzuţi din Cosmos seamănă cu o mamă care-şi ţine în braţe copilul. În inima lanţului curbat de piatră, vârfurile învelite în nori, arată straniu şi de neînţeles. 

Între formele ciudate săpate în calcarurile Ciucaşului şi adâncimile Apusenilor cărora nu li s-a aflat niciodată capătul sau între stânca de pe vârful Omu, altarul ciclopic ridicat la 2000 de metri pe Vârful cu Dor şi misterioasa alcătuire a Sfinxului de pe platoul Babelor, s-au născut întrebările: de unde vin bubuiturile subterane sau hologramele din jurul Crucii de pe Caraiman, ce-i cu luminile care apar pe culmile Bucegilor, de ce apar curcubeele fără ploaie sau cutremurele la ore fixe?

Întrebări care n-au, deocamdată, răspunsuri. Toate manifestările inexplicabile ce nasc întrebări fără răspuns se înscriu în interioriul unei zone ce se spune că ar fi legată energetic prin măruntaiele munţilor.

Ea începe în Cheile Parângului, cele care ajung la numai 70 de centimetri lăţime chiar la intrarea în Polovragi – peştera fără capăt a marelui zeu dac Zamolxis – apoi străbate munţii cale de 10 kilometri până la Orăştie în marginea Sarmizegetusei şi se sfârşeşte sub ochiul Sfinxului, pe enigmaticul platou al Bucegilor.

Printre alţii, marii bionergeticieni Valeriu Popa şi Dan Seracu au crezut că misterul celei mai stranii zone din România ascunde „linii de putere geo-energetice' ce formează o reţea și se lasă „văzute' doar sub influența proceselor cosmice.

Ciudat este că în marginile zonei misterioase se află megaliţi antropomorfi: Omul, Babele şi Sfinxul, stânci ciudate cu forme de neînţeles, cărora nimeni nu le cunoaşte originea şi care sunt destinaţi să rămână un mister veşnic.

Enigma de la 2000 de metri

Cea mai misterioasă alcătuire din Carpaţi, Sfinxul din Bucegi, megalitul aflat la 2000 de metri înălţime, seamănă tulburător cu Sfinxul egiptean. Dintotdeauna oamenii s-au întrebat dacă nu există nimic care să dea un răspuns controversei: uriaşa formă de piatră este efectul eroziunii sau o lucrare realizată de mâna omului.

Nici o inscripţie, un document, nimic. Nici o informație care să indice provenienţa acestui monument megalitic. E destul de dificil să crezi că vântul şi ploile au putut săpa astfel o stâncă și ea să reprezinte un cap omenesc. Cu atât mai mult cu cât în jurul lui se află un spaţiu liber care te face să te gândeşti la un amplasament ales anume.

Şi apoi, dacă el a fost înălţat de oameni, cine erau aceştia şi când au cioplit capul de stâncă? S-a spus că Sfinxul ar fi o reprezentare a unui zeu primordial, poate a lui Saturn. Dar ce societate să fi fost aceea şi cât de pierdută în negura mileniilor, care să ridice la aceea înălţime imaginea unei zeităţi cu figură umană?

Sfinxul și Babele

Muntele cu două vârfuri

Mai există apoi „muntele sacru'- Omu, cel unde dacii așezau locuinţa zeului Zamolxis, iar Strabon, în Geografia' sa,
îl numeşte „Kogaion'. Disputa în jurul Kogaion-ului nu a fost nicicând tranşată, căci nu s-a lămurit niciodată dacă acesta este muntele sacru sau nu şi dacă aici era lăcașul marelui zeu adormit.

Dar pe vârful Omu există o stâncă complet izolată, care poate fi considerată „vârful aflat în vârf' şi care a şi fost socotită o vreme, drept „tronul lui Zamolxis' și în jurul căreia misterul pluteşte la fel de nepătruns.

Este acesta adevăratul Kogaion? În jurul acestui vârf apar la anumite intervale de timp conuri de lumină alb-lăptoasă care se rotesc, inele compacte de nori şi s-au înregistrat semnale radio, dar emise nu din aer, ci dinspre interiorul muntelui. Măsurătorile făcute aici au înregistrat un nivel energetic nemaiîntâlnit nicăieri, un câmp care amplifică dincolo de înţelegere, orice percepţie extrasenzorială.

Mormântul zeului ascuns

Dincolo de munţi de cealaltă parte a ţării, se află Polovragi-ul, misterioasa „peşteră fără capăt', cu lungimea galeriilor de peste 10 kilometri şi semne de locuire din paleolitic. Aici, în încrengătura de culoare al cărei capăt nu s-a aflat niciodată, se spune că şi-ar fi aflat sălașul Zamolxis cel dispărut, sau doar adormit, undeva în bezna subterană.

Iar dincolo de întunericul fără sfârşit al peşterii, zona misterioasă ce „închide' în ea Carpații, se închide între altarele megalitice ale uimitoarei alcătuiri de la Sarmizegetusa. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, împrejumit pe trei părţi de prăpăstii adânci, lângă cel mai izolat dintre cadranele solare dacice se află patru inscripţii într-o limbă pe care n-a descifrat-o nimeni şi care se zice că ar fi limba de la începutul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie.

Fenomene inexplicabile din zona megaliților

• Deasupra cetăţii de la Orăştie şi pe vârful Omu apar deseori curcubee neobişnuit de strălucitoare, în plin soare, fără să fi plouat cu săptămâni înainte.

• În fiecare an locuitorii de la poalele Caraimanului suferă de perioade de insomnie ce durează cam două săptămâni.

• Cei care trec noaptea pe lângă Polovragi, suferă trei-patru nopţi de o „euforie' inexplicabilă.

• În noaptea Anului Nou, în jurul Babelor se văd uneori scântei lungi de peste un metru.

• Între 1994 şi 1998 zona Bucegilor a fost mișcată de mici zguduituri' subterane, zilnice, produse fix la orele 20.00 şi la 3.00 noaptea.

• Măsurătorile radiestezice au confirmat aici niveluri uriaşe de energie care ar putea ucide orice fiinţă vie.

• Institutul de Fizică a Pământului a confirmat în Bucegi „manifestări, determinate de fracturi locale ale scoarţei'
dar n-au menționat nimic despre regularitatea lor.

• Atingerea Sfinxului la anumite ore şi în anumite zile, produce o încărcare electrică a corpului, iar oamenii care ating apoi obiecte sau fiinţe se „electrocutează' dureros.

• În jurul Crucii de pe Caraiman apar aureole ciudate și chiar holograme cu forme de neînţeles.

De mulţi ani încoace, cercetătorii afirmă că prima treaptă a evoluţiei vieții, mineralul, lumea de piatră născută la începuturile omenirii, este un „depozit' al informaţiilor imemoriale. Multe din alcătuirile de stâncă, ce păreau aruncate pe faţa pământului de mâinile unor giganţi, doar ca un mod de a măsura timpul sau de a urmări cerurile, s-au dovedit uriaşe depozite de informaţie energetică şi li s-au măsurat câmpuri cu puteri uluitoare asupra celor care puteau interfera cu ele.

Aşa a fost cu marile menhire de la Carnac care sunt considerate astăzi drept pietre vindecătoare. Este posibil ca aceasta să fie explicaţia căutată vreme de sute de ani, descifrarea semnelor închise în monumentele megalitice din România?

Răspunsurile sunt încă dincolo de noi.

Citeste si

DOSAR SPECIAL Locuri misterioase din România: Templul ursitelor, locul unde se împlinesc dorințele și poarta către alte lumi

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre