Defectul meu e gelozia

Defectul meu e gelozia

GelozieDesele deplasari in interes de serviciu, conversatiile telefonice la ore tarzii sau intalnirile de afaceri suspecte. Iata cateva dintre motivele care te-ar putea determina sa-ti pierzi increderea in partenerul tau. Din dorinta de a te convinge ca indoielile tale sunt intemeiate, vei incepe sa-i verifici mesajele si ape­lu­rile telefonice si programul de lucru, ba chiar sa-i reprosezi lucruri care pana atunci nu te-au deranjat. Ti se pare cunoscut acest scenariu?

Gelozia ne afecteaza pe toti, chiar daca putine persoane au curajul sa recunoasca faptul ca acest „monstru cu ochii verzi“ (asa cum numea Shakespeare gelozia) isi face simtita prezenta in propriile relatii. De regula, gelosul este cel a carui relatie de durata a fost „violata“, drept urmare acesta incepe sa se simta amenintat, frustrat, inselat sau manevrat.

Exista si cazuri in care noul partener este invidios pe drepturile pretinse de partenerul de lunga durata, este furios si trist pentru ca trebuie fie sa renunte, fie sa lupte, sa astepte ori sa se ascunda.

Partenerul de lunga durata devine, daca nu chiar dusmanul sau, atunci, in orice caz, un rival, cineva care-i sta in cale. Crutata de gelozie pare sa fie doar persoana care se afla intre cei doi „concurenti“.

Dar si ea este apasata, desigur, de conflictele care depasesc adesea nivelul unui amuzament, de o puternica presiune provocata de ingrijorare, neliniste, adesea de sentimente de vinovatie. In afara triunghiului, gelozia este deseori manifestata de persoana curtata, atunci cand partenera, care parea mult mai putin atragatoare decat noua iubire, devine la randul ei mai independenta si incearca sa acorde atentie altor barbati.

Primele semne
In comparatie cu alte sentimente puternice si negative precum tristetea, teama, invidia sau ura, gelozia se caracterizeaza prin ambivalenta ei ucigatoare, sfasierea dintre dragoste si ura, care se rasfrange – si acest lucru este decisiv – numai asupra celor mai importante si apropiate persoane.

Ura deformeaza privirea clara si se difuzeaza asupra altor persoane apropiate, fie in accese de nervozitate si agresiune, fie intr-un acces de devotament devorator (de pilda, asupra copiilor, care devin astfel furnizori de consolare sau aliati). Propria persoana pare sa fie lipsita de farmec, consumata de depresii, in schimb, sub aspect moral, este exagerat de virtuoasa.

Eforturile facute inainte cu voiosie si considerate ca necesare pentru binele comun se transforma in impovarari inacceptabile: „Eu fac totul pentru noi, pentru copii… si tu?“ Tot ce se realiza cu placere nu mai poate fi incadrat in contexte in care sa poata produce o bucurie. Lucrurile se realizeaza mecanic, dispozitia ramane tensionata, iar gandurile alearga neincetat in alta parte, acolo unde, poate, sotia sau prietena sta stralucind de fericire in fata acestui ingrozitor altul, acolo unde sotul sau prietenul nu risipeste nici macar un singur gand pentru nefericita sa partenera de o viata.

Asemanarea dintre comportamentul celor care sufera de gelozie si cel al toxicomanilor este frapanta. Toxicomanii au si ei nevoie de provizii din exterior, pentru a se simti „in ordine“, multi vorbesc despre substante (tablete, alcool, cocaina) pe un ton afectuos, ca si cum ar vorbi despre o persoana de care nu se pot lipsi.

Nocivitatea drogurilor este negata indelung si, odata intrata in constiinta, constatam acelasi amestec de suferinta si imposibilitatea de a inceta, ca si in cazul geloziei. Asa cum, in fond, dependenta de droguri ascunde o alta, tot asa se intampla si cu persoanele geloase: dincolo de acest sentiment se ascunde dependenta de o persoana, de a carei iubire nu se poate lipsi.

In sedintele de consiliere gelosii se dovedesc a fi, adesea, foarte vorbareti, se repeta si nici vorba sa scape de suferintele lor. Vor sa fie indreptatiti si sa fie mereu ascultati in tortura lor. Gelozia devine astfel preocuparea principala, ea devoreaza cu lacomie nu numai ceea ce ii trebuie pentru a perpetua, ci inghite toate celelalte lucruri care au avut o valoare in viata celor afectati de ea, precum si propria imagine despre sine.

Persoana geloasa isi cunoaste partenerul si „intrevede“ ceea ce, dupa parerea sa, altii ar interpreta fals: daca sotia prepara felul de mancare favorit, este numai pentru a abate atentia de la o escapada sentimentala; daca ea spune ca niciodata n-ar fi vrut sa se casatoreasca cu alt barbat pentru ca celalalt candidat ar fi avut cutare sau cutare defect, sotul gelos este convins ca nu este adevarat.
 

Vazuta din afara, de catre prieteni, partener sau chiar de catre consilier, gelozia nu este niciodata un sentiment „frumos“. Reactiile privitoare la gelozie variaza de la mila pana la lipsa de intelegere sau oroare pentru ca, preocupat in cea mai mare masura de cauza sa, gelosului nu-i mai ramane multa energie pentru alte persoane, nici macar pentru grijile sau bucuriile proprii.

Scaderea sentimentului de pretuire de sine ii apare partenerului ca indispozitie, pesimism – stari cu un efect depresiv, greu de suportat vreme indelungata. In cazul in care depresia se transforma in reprosuri vii, in furie, e clar ca situatia nu se va schimba in bine. Ce femeie ar ramane cu placere langa un barbat care o bate pentru ca este gelos? Ce barbat ar ramane cu drag langa o femeie care ii da cu farfuria in cap?

Posibile explicatii
Psihoterapeuta Hildegard Baumgart, au­­­toa­­rea lucrarii „Forme ale geloziei. Experiente si incercari de solutionare in triunghiul relational“, scoate in evidenta faptul ca gelosii isi doresc ca partenerii lor sa fie succesori puternici ai parintelui care satisface toate dorintele copilului. Daca ei nu implinesc aceste asteptari, se petrece ceva complet opus – gelosul incearca sa adopte pozitia mamei care nu-i lasa copilului nici o raspundere, pentru ca este prea prost, prea ne­­in­de­ma­natic, prea lipsit de experienta.

La mijloc, acolo unde ar trebui sa existe comuniunea egala in drepturi, mereu restabilizata, a adultilor, cu nevoile lor de schim­bare, nu exista nimic. Gelozia nu poate fi solutionata fara deli­mi­tare, fara semnul despartirii. Asadar, fara schimbare, ea nu ince­tea­za. Nu doar in partener si in rival trebuie sa se petreaca ceva, ci si in persoana care este geloasa. Adesea se asteapta ca sfarsitul relatiei din afara sa lichideze, automat, gelozia persoanei lezate. Dar lucrurile nu stau asa mereu.

Tendinta geloziei de rigidizare, de raz­bu­na­re este adesea ne­­induplecata si ireversibila; aceasta poate avea efec­tul unei imagini negative a fidelitatii, ca fiind „sora vitrega“ a iu­­bi­­­rii indurate (pe aceasta se si bazeaza). Cu cat sa­­cri­ficiile psihice ale persoanei geloase sunt mai mari, cu atat mai profunde sunt (auto)ranirile mascate astfel, cu atat mai agresiva va parea solutia, uneori chiar in pofida unor eforturi constiente de generozitate.

Scapa de gelozie!
Gelozia poate fi considerata o dovada de dragoste atunci cand se manifesta in conditii normale, spun unii. Lucrurile se complica in momentul in care gelozia, intemeiata sau nu, ajunge sa ii afecteze pe cei din jur.

  •  primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa incepi sa comunici. In loc sa creezi tot felul de scenarii imaginare, vorbeste cu partenerul tau si clarifica-ti indoielile;
     
  •  nu te mai gandi mereu la ceea ce face, unde se duce sau cu cine se intalneste; mai bine bucura-te de prezenta lui si incercati sa va simtiti cat mai bine impreuna. Cred ca ar prefera sa aiba alaturi de el o persoana care sa-i acorde incredere si care sa nu-i puna la indoiala, fara un motiv clar, tot ceea ce face;
     
  •  inainte de a incepe sa-i arunci partenerului tau tot felul de reprosuri, gandeste-te daca ceea ce simti tu este cu adevarat iubire. In cazul in care este vorba, mai degraba, despre posesivitate sau o permanenta nevoie de a-l tine sub control, inseamna ca ceva nu este in regula;
     
  •  daca simti ca nu mai poti face fata presiunii, cel mai bine ar fi sa apelezi la un consilier de cuplu, care te va ajuta sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Articolul are la baza extrase din cartea „Forme ale geloziei. Experiente si incercari de solutionare in triunghiul relational“, semnata de Hildegard Baumgart, psihoterapeuta de cuplu in München. Autoarea si-a bazat expunerea pe cazurile de psihoterapie si consiliere pe care le-a intalnit in cariera sa, iar rezultatul s-a dovedit a fi un succes, cartea aflandu-se acum la cea de-a patra editie.

 

Catalina Ioancea; foto: Shutterstock.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Dragoste & Sex