Cum comunici cu copiii – acasa si la scoala

Cum comunici cu copiii – acasa si la scoala

Comunicare parinti - copiiInvata sa-i intelegi
Exista o legatura directa intre ceea ce simt copiii si felul in care se comporta: atunci cand ceea ce simt e corect, se poarta corect. Deci ii poti ajuta sa se comporte corespunzator, acceptandu-le sentimentele!
Nu le nega sentimentele. Atunci cand sentimentele copilului sunt negate, acesta se poate descuraja repede.
Tradu sentimentele in cuvinte. Daca sentimentele negative ale copilului sunt identificate si acceptate, acesta se simte incurajat sa continue sa-si dea silinta.
Nu critica si nu da sfaturi. Desi parintele sau profesorul este bine intentionat, atunci cand elevul e bombardat cu critici si sfaturi, nu ii este deloc usor sa se gandeasca la problema lui sau sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce a facut.
Accepta sentimentele printr-un cuvant sau sunet. Reactionand la supararea unui copil cu o atitudine grijulie, punctata de incuviintari din cap sau de "mormaieli" ce vadesc intelegere, ii lasam libertatea de a se concentra asupra problemei lui si de a o rezolva, poate, singur.


Cum ii faci sa coopereze

Cuvantul "cooperare" inseamna "a lucra impreuna pentru un scop comun"; totusi, unii dintre copii se comporta de parca scopul lor e sa scape cat mai repede de sarcinile primite de la parinti sau profesori. Din cauza faptului ca multi dintre copii sunt neglijati de parinti, profesorii trebuie sa-i ajute in gestionarea capacitatilor lor de a invata si sa dezvaluie o parte din bagajul emotional cu care vin la scoala. De aceea rolul profesorilor trebuie sa se schimbe, astfel incat sa includa multe din atributiile specifice unui parinte.

Descrie problema. Copiii sunt mai dispusi sa se poarte responsabil atunci cand profesorii sau parintii descriu problema, in loc sa ii acuze sau sa dea ordine.
Informeaza-i cu calm. Atunci cand profesorii dau informatii fara sa insulte, e mult mai probabil ca elevii sa-si schimbe comportamentul in bine.
Ofera o varianta. Amenintarile si ordinele ii pot face pe copii sa se simta neajutorati sau indaratnici. Variantele propuse le ofera posibilitatea de a alege.
Exprima-te printr-un cuvant sau un gest. Copiilor nu le place sa li se faca morala sau sa asculte lungi explicatii. Un singur cuvant sau gest ii incurajeaza sa se gandeasca la problema si sa isi dea seama ce trebuie facut.
Scrie-le un mesaj. Adesea, copiii nu au urechi pentru vorbele adultilor, ei reactionand mai bine la un mesaj scris.

Parteneriatul parinte-profesor
Parintii si profesorii trebuie sa formeze o echipa, sa se implicare deopotriva in dezvoltarea copiilor. Atat parintii cat si profesorii au nevoie de apreciere, informatii si intelegere unii din partea celorlalti. Si unora, si celorlalti trebuie sa li se recunoasca eforturile, sa lucreze impreuna, sa se sprijine reciproc si sa caute ce e mai bun in fiecare.

In cadrul sedintei cu parintii:

  • in loc sa incepeti cu ceva rau, descrieti un comportament bun sau o activitate reusita;
  • in loc sa subliniati ce n-a facut copilul, descrieti ce trebuie sa faca;
  • in loc sa faceti presupuneri nefondate, impartasiti informatii pertinente;
  • in loc sa va dati unul altuia sfaturi, descrieti ce metode au functionat acasa sau la scoala;
  • in loc sa va dati batuti in privinta copilului, elaborati un plan impreuna;
  • in loc sa incheiati sedinta pe un ton negativ, incheiati cu un enunt pozitiv, care sa-i poata fi repetat copilului;
  • in loc sa uitati ca aveati ceva de spus dupa sedinta, faceti-va din timp un plan de discutie.
  •  

In majoritatea cazurilor, experienta de parinte se rezuma doar la 1-2 copii. In schimb, profesorii au de-a face cu sute de copii de-a lungul carierei. Parintii, chiar daca nu au atat de multa experienta, nu trebuie desconsiderati de profesori; ideal ar fi ca educatia primita acasa sa se completeze cu cea de la scoala.

Parerea profesorului despre copil are o mare greutate in fata parintilor. De aceea, atunci cand un profesor iti spune ca odrasla ta este iesita din comun intr-un anumit fel – in bine sau in rau – trebuie sa il iei in serios.

Disciplineaza-l inteligent
Pedepsele ii fac pe copii ostili si nu impiedica o viitoare conduita gresita. Efectul sanctiunii este de a-l face pe faptas sa fie mai prudent pe viitor in savarsirea poznei, mai abil in disimularea urmelor sale si mai ingenios atunci cand nu vrea sa fie prins. Odata pedepsit, copilul ajunge sa fie mai prudent, dar nicidecum mai onest sau mai responsabil.

Pedeapsa corporala ii invata pe copii ca violenta constituie o modalitate de a rezolva problemele. Cercetarile demonstreaza ca acest mesaj este transmis deopotriva celor care pricinuiesc durerea fizica, celor care o suporta, precum si celor care asista la scena respectiva. Pedepsele precum bataia, jignirile, privarea de anumite activitati care ii fac placere, umilirea in public sunt metode depasite si ineficiente de disciplinare.

In loc sa il ameninti cu pedeapsa:

  • Indica o solutie utila.
  • Exprima o dezaprobare ferma.
  • Spune ce pretentii ai.
  • Arata cum se pot face imbunatatiri.
  • Ofera optiuni.
  • Lasa-l sa simta consecintele purtarii lui.

Rezolvati problemele impreuna
Atunci cand parintii si copiii analizeaza problemele impreuna, gasind solutii potrivite, este mult mai probabil ca acei copii sa incerce sa aplice aceste solutii. Nu incerca sa aplici metoda rezolvarii problemelor cand esti repezit, agitat sau obosit. Pentru a solutiona cu bine o problema dificila, trebuie sa ai timp, sa fii calm si cu mintea limpede.

Asculta ce are de spus copilul – este un pas foarte important. Copiii nu au chef sa coopereze pentru gasirea unor solutii, daca nu le arati mai intai ca tii cont de sentimentele lor.
Fii concis atunci cand iti exprimi sentimentele. Copiii au capacitatea de a asculta cu atentie declaratiile scurte despre ceea ce simt parintii, dar isi astupa urechile de indata ce acestia incep sa peroreze despre necazurile, sentimentele sau resentimentele lor.
Abtine-te sa le evaluezi sugestiile. Daca vrei sa le dezvolti creativitatea, trebuie sa accepti orice idee, oricat de trasnita.
Elaborati un plan pentru a concretiza decizia finala. Cele mai bune intentii se pot duce pe apa sambetei, daca nu stabiliti de comun acord o metoda pentru a pune solutia in practica, hotarand responsabilitatea fiecaruia.
Nu dati inapoi daca planul esueaza. E simplu sa-i certi pe copii ca nu s-au tinut de planul facut chiar de ei, dar nu faci altceva decat sa-i indepartezi. Stati de vorba pentru a remedia situatia.

Critica-l fara sa-l jignesti
Cei mai multi copii incep sa se simta stanjeniti atunci cand aud comentarii nesfarsite despre comportamentul lor – chiar daca toate remarcile sunt pozitive. Se simt ca si cum ar fi sub supraveghere permanenta.

Altii, atunci cand stiu ca "sunt bagati in seama", ajung sa se obisnuiasca atat de mult sa auda comentarii pline de apreciere referitor la tot ceea ce fac, incat se simt derutati cand nu le mai primesc si nu mai au atata incredere in ei insisi.

O alternativa pentru critica:
Acasa: in loc sa subliniezi ce este gresit, descrie ceea ce e bine si ce mai trebuie facut.
La scoala: in loc sa subliniezi ceea ce nu s-a facut, descrie ceea ce a fost facut si ce mai trebuie facut.

Afla mai multe despre comunicarea cu copiii acasa si la scoala din cartea "Comunicarea eficienta cu copiii. Acasa si la scoala", de Adele Faber si Elaine Mazlish, publicata la Editura Curtea Veche.

Lacramioara Tiriblecea.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii