Copiii infiati au nevoie de multa grija

Complexele copilului
Copilul infiat a fost puternic traumatizat pana a ajunge sub noua tutela. Chiar si in cazul unei case de copii ideale, lipsa unui permanent contact cu mamica si-a lasat oarecum amprenta. Copilul are o latura a comportamentului afectiv usor dezechilibrata. Aceasta inseamna ca tot ce este legat de controlul afectiv, inclusiv sociabilitatea, comunicarea, comportamentul de joc si necesitatea de tandrete, au de suferit.

Dar daca adopti un copil, trebuie sa fii pregatita sa oferi nu doar aceasta afectiune, ci si multa intelegere, pentru ca este foarte probabil sa te confrunti, de la inceput sau intr-un anumit moment, cu unele mici probleme.

Indiferent daca este micut sau mai mare, gandeste-te ca pentru el devii subit si o speranta de bucurie, dar si autoritatea de care trebuie sa asculte. Chiar si in cazul copilului de varsta mica, apar unele probleme de adaptare, datorate in primul rand faptului ca genetic copilul este programat sa se adapteze si sa urmeze prima fiinta care a stat alaturi de el in primele trei – patru luni. Dar toate aceste mici probleme sunt usor de trecut, daca stii ce sa faci.

Primele probleme
Cand si cum ii spunem ca este adoptat? Exista cazuri in care unii copii nu afla niciodata ca parintii lor nu sunt cei naturali, iar unii nici nu banuiesc si nici nu ar crede acest lucru decat in fata unor acte. Ascunderea faptului ca micutul este infiat este insa foarte riscanta.

Psihologii britanici au aratat ca micutul care afla singur, la o varsta critica, faptul ca nu-si cunoaste parintii, sufera o trauma psihica foar­te puternica, care uneori poate duce la psihoze grave, de tipul dedublarii personalitatii. Se intelege ca pentru unele temperamente, puternica descoperire a acestui adevar nu produce nici macar un dezechilibru vizibil, ci doar o dezamagire trecatoare.

Totusi, daca micutul nu stie ca este infiat, este mai bine sa nu risti sa aiba o trauma foarte puternica. Este cel mai bine ca, inainte de a-i spune copilului, sa-l asiguri ca il iubiti foarte mult, ca il respectati, ca doriti sa faceti orice pentru ca, indiferent de cost si sacrificiu, el sa fie fericit si sa aiba un viitor asigurat. Nu-i spuneti acest lucru intr-un discurs bine organizat si bine ticluit.

In anul in care hotarasti sa-i vorbesti despre acest lucru, creeaza ocazii de a vorbi despre asta. E foarte important ca micutul sa afle de la voi despre acest lucru si nu intamplator, din discutiile rudelor sau ale tale cu altcineva. Spune-i ca esti o altfel de mama, si asigura-te ca a inteles ca nu ati vrut sa mintiti, ci doar sa asteptati sa creasca pentru a intelege mai bine. Nu dramatiza foarte mult si incearca sa nu plangi.

Dramatizarea il poate face pe micut sa creada ca este vorba de ceva foarte rau, foarte tragic, si va asocia fara sa vrea faptul ca nu esti mama naturala cu o tragedie. Explica-i ca il iubesti asa cum te iubesti si pe tine, ca inima ta ii este deschisa. Termina primul discurs despre realitatea identitatii tale ca mama prin cuvinte si fraze legate de iubire, bucurie.

Dupa ce i-ai marturisit totul, trebuie sa-i faci o surpriza de proportii. Un cadou foarte frumos, o jucarie si o iesire din localitate intr-o atmosfera vesela este cea mai recomandata pentru a atenua socul psihologic. Nu uita ca dupa ce i-ai spus, daca are o varsta peste patru ani si jumatate, va urma o replica a micului soc al sau.

Fii foarte atenta la evolutia starii sale si cand crezi ca devine mai trist, ia-i un alt cadou frumos si distrage-i atentia cu o alta iesire din localitate. Cu toate aceste diversiuni de amortizare a socului, el tot va resimti o vreme replicile micului cutremur. In perioada in care afla adevarul despre el si tine, sa fie implicat intr-o activitate pasionanta, care sa-i ocupe placut timpul. Poate fi vorba de o activitate sportiva, de un joc de grup, pe calculator etc.

Despre parintii sai
Fie daca stim cine sunt parintii sai, fie daca nu stim, trebuie sa-i oferim cateva informatii care trebuie sa-i onoreze pe cei pe care ii considera de acum adevaratii parinti. In acest caz, ne putem permite mici minciuni care sa elogieze valoarea parintilor sai, fara a insista insa foarte mult. Este mult mai bine sa-i spunem ca nu mai sunt in viata, pentru a nu le crea o obsesie de a-i cunoaste si a avea un soc foarte neplacut la varstele critice.

Numai in cazul in care stim cu siguranta ca cel putin unul dintre parintii naturali ar accepta sa fie vizitat de copilul la care a renuntat putem risca sa ii oferim informatii despre acesta, dar inainte de pubertate sau dupa 19 ani. Insa daca sansele ca unul dintre parinti sa vina sa-l revada sunt mari, povestiti-i realitatea despre ei, indiferent de varsta. Indiferent de situatie, evitati cuvintele care nu fac onoare parintilor sai naturali. Explica-i mai laconic despre cauzele care i-au impins pe parintii sai sau pe unul dintre ei la decizia de a-l da spre adoptie.

Lasa detaliile despre aceste aspecte pentru varsta de dupa 17 ani. In cazul in care curiozitatea legata de unele detalii devine obsesiva, cedeaza si da-i detaliile pe care vrea sa le stie. Altfel, poate banui ca-i esti potrivnica si ascunzi lucruri foarte urate despre parintii sai, sau, mai grav, despre tine.

Teama afectiva
Trebuie inteles faptul ca un copil care nu primeste o anumita doza de afectiune, constanta, de la aceeasi persoana, are mici probleme ale maturizarii si evolutiei laturii afective a creierului. Aceste probleme dispar deseori definitiv la varsta de 22 – 23 de ani in cazul unui tratament afectiv corespunzator in noua sa familie sau in casele de copii, foarte inteligent conduse de catre psihologi. Uneori, apar si mici dereglari ale manifestarilor de tip agresiv.

Acestea erau puse gresit pe seama conditiei genetice a parintilor. In realitate, dezechilibrul pricinuit de lipsa de imprimare afectiva pe o anume persoana cu rol de mama deregleaza instinctul agresiv, aspect care se rezolva cu usurinta prin educatie.

Toate aceste aspecte ale dereglarilor determinate de o mica dezechilibrare afectiva cer un comportament adecvat din partea noilor parinti. Astfel, copilul infiat trebuie tratat cu o doza mai mare de tandrete decat copilul natural. Atentie! Excesul de afectiune si rasfatul pot duce la un dezechilibru foarte puternic, care uneori creeaza premisele unui comportament antisocial.

5 recomandari importante

  1. Stabileste o comunicare cat mai apropiata cu el.
  2. Ofera-i posibilitatea de a intelege cat de important este el pentru tine.
  3. Nu-i da ocazia sa creada ca nu vrei sa-i oferi o anume bucurie, daca-si doreste foarte mult acest lucru. In caz contrar, este posibil sa creada ca o mama adevarata i-ar fi facut pe plac.
  4. Nu-i face pe plac mereu. Hiperprotectia si rasfatul asociate dezecchilibrului afectiv sunt periculoase.
  5. Ai foarte mare grija de tot ceea ce-i spui despre valorile iubirii, cuplului, familiei.

Instalarea complexelor
Descoperirea realitatii despre existenta sa, in unele cazuri, creeaza conditia pentru conturarea unor complexe de inferioritate. Mamica trebuie sa aiba foarte mare grija pentru a-i elimina micutului iluzia de inferioritate.

Mamica trebuie sa-i spuna micutului ca el este deosebit, ca este frumos, ca este inteligent, argumentand toate aceste lucruri prin exemple si comparatii.

Bineinteles ca aceasta regula este la fel de importanta pentru oricare copil, fie natural, fie infiat. Pentru evitarea instalarii complexelor este foarte important ca mamica sa stie foarte bine de ce natura e relatia sa cu ceilalti copii sau cu educatorii. Elementele negative trebuie compensate prin aprecieri ale parintilor si ale altor adulti rugati sa te ajute in acest sens!
 

 

Marius Radu, cercetator Academia Romana
Foto: Shutterstock.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Copii