ANA ASLAN (1897–1988)

Fără îndoială, cea mai cunoscută personalitate științifică feminină a României, într-o epocă în care altcineva ținea să fie „savant de renume mondial“... În urma cercetărilor făcute asupra rolului novocainei în ameliorarea tulburărilor pro-vocate de înaintarea în vârstă, a descoperit un soi de „elixir al tinereții“, valorificat sub forma a două medicamente și a unei linii de produse cosmetice.
Gerovitalul și Aslavitalul au dus faima Anei Aslan și a României în toate colțurile lumii. Ana Aslan a fost, timp de trei decenii, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (unde veneau să se trateze vedete ale cinematografiei mondiale), membră a numeroase academii și societăți științifice străine, autoare a unor studii de specialitate de referință în domeniul gerontologiei.

BENAZIR BHUTTO (n. 1953 - asasinată în 2007)
A fost prima femeie care a ajuns șef de guvern într-o țară islamică (Pakistan). Avea 35 de ani, o frumusețe de star de cinema și studii de filosofie, politică și economie la cele mai prestigioase universități britanice. În deceniul care precede acest moment, fiica fostului premier pakistanez, Zulfikar Ali Bhutto, se aflase în fruntea unei opoziții turbulente și-și petrecuse șase ani în închisoare. Ca prim-ministru, a încercat să pună capăt dezbinărilor din societatea pakistaneză și discriminărilor la care erau supuse femeile. Este răsturnată de la putere și acuzată de corupție. După ce s-a reîntors din exil în octombrie 2007, a devenit liderul opoziției politice. Pe 27 decembrie 2007 a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei manifestații electorale.

ALICE VOINESCU (1885–1961)

Într-o existență de 76 de ani, Alice Voinescu a cunoscut și împlinirea profesională, dar și marginalizarea; bucuria întâlnirii cu oameni de seamă ai epocii (a fost prietenă cu André Gide), dar și amarul umilințelor îndurate tocmai din partea acelora pe care-i ajuta; înălțarea spirituală, dar și infernul închisorilor comuniste. Despre ea, Tudor Arghezi spunea că e „cea mai inteligentă femeie din București“.
Părinții au îndemnat-o să facă Teatru, dar ea a ales Facultatea de Litere și Filosofie, devenind, în 1913, doctor în Filosofie la Sorbona. Teza ei de doctorat a stârnit un asemenea interes, încât i s-a propus o catedră la o universitate americană. A refuzat, pentru că în România o aștepta logodnicul ei. Nu și-a găsit un loc de muncă, fiindcă românii nu puteau concepe ca o femeie să fie profesor universitar, mai ales de filosofie. Dacă americanii ar fi angajat-o imediat, în patria ei a trebuit să aștepte nouă ani până a obținut o catedră. Filosof cu vocație pedagogică, Alice Voinescu este autoarea unui Jurnal cutremurător și a volumelor: Montaigne, Eschil, Aspecte din teatrul contemporan etc.
A deplâns abdicarea Regelui. Ca atare, este îndepărtată din învățământ, volumul Eschil este dat la topit, este arestată și apoi are domiciliu forțat.