Carmen Tiderle: „Wow, ești vie și totuși scrii? Scriitorii nu parcă erau toți morți?!”

Dacă nu ați dat încă peste poeziile lui Carmen Tiderle pe Facebook sau prin librării, luați-vă un răgaz și căutați-le. Cititorii ei, fie că sunt mari sau mici, au parte de o porție de bună dispoziție și, în plus, de un fel de reparație istorică pentru toată literatura citită în copilărie cu care nu puteau empatiza și care nu-i prea distra…

Altfel spus, Carmen îi invită pe copii într-un univers al rimelor cu prostioare, rapide și de efect – ca o pișcătură; „hrana' ideală pentru a crește cititorii de mâine. Între timp, versurile ei au ajuns și pe tărâmuri internaționale, printr-o traducere în limba engleză.

Intreviu realizat de Andreea Chebac

Să începem cu începutul: ai publicat prima carte de poezii la 18 ani, dar apoi a urmat o pauză de 20 de ani până când ai început iarăși să scrii. De ce? Și unde s-a dus poezia în acești 20 de ani?
Într-adevăr, la 18 ani, chiar la serbarea de sfârșit de liceu, le-am citit colegilor mei câteva poezii din cartea proaspăt publicată. Trebuie să fi fost foarte plictisitor pentru ei, sau poate nu, însă pentru mine a fost un moment superspecial căci, deși mulți dintre ei scriau, puțini se puteau lăuda cu o carte de… chestii. Mi-e greu să le numesc poezii. Erau gânduri, trăiri adolescentine puse pe versuri, fără rimă!, destul de stănesciene, al căror sens îmi cam scapă acum, dar pe alocuri cu niște imagini care azi mă uimesc. Ceva, ceva tot era acolo. „Credeți-mă că sufletul doare' se chema cartea și credeți-mă că nu e nimic mai diferit de ceea ce scriu acum.
Am urmat facultatea când, dând cu nasul de literatură adevărată, mi-am zis că n-are rost să mă chinui și mi-am văzut de viață. Și cred c-am făcut bine. Poeziile de-acum datorează mult acestei perioade de 20 de ani în care n-am scris literatură, ci concepte, texte publicitare, scenarii de spoturi etc. Să explic. În primul rând, sunt fresh, sunt vie, n-am făcut asta o viață întreagă ca să devin obosită și blazată. Mai mult, asta m-a ferit să intru în lumea literară, pfiu! Apoi, publicitatea m-a învățat o mulțime de „trucuri' pe care le folosesc și când mă gândesc la o idee,
și-n execuția ei. Să vorbesc copiilor pe limba lor, să nu-i subestimez, să am insight, adică să povestesc despre lucruri adevărate în care ei se recunosc etc.,astea tot din publicitate vin. Așadar, poezia nu s-a dus în această pauză de 20 de ani, ci… a venit.

De ce poezii pentru copii? Cum a luat naștere prima carte, care a fost impulsul?
Răspunsul e simplu: am devenit mamă și, pe lângă dragoste, mâncare și haine, m-am gândit să le dau copiilor mei și niște hrană pentru minte. Pe-asta de unde o iei? Din cărți! Dar cumva multe dintre cărțile copilăriei noastre li se păreau yuck, nu yummy, cum spun ei. De ce? Nu știu dacă are sens să insist, sunt sigură că multor mame din generația mea li s-a întâmplat. În general, lipsa umorului, întâmplări și personaje cu care copiii zilelor noastre nu mai relaționează, prea multă morală la mijloc (la început și la sfârșit) și, nu în ultimul rând, vorbele, limbajul. Apoi, citind cu ei Dr. Seuss, Dahl, Silverstein, mi-am dat seama la ce reacționează, ce îi face să râdă, din burtă, așa cum
fac copiii, ce îi mișcă, și mi-am mai dat seama că doar cu metodele astea ai șanse să îi câștigi în tabăra cititorilor. Așa m-am apucat să scriu. Prima poezie (pe care nu am păstrat-o) avea tot ce credeam eu că trebuie să aibă un text ca să le placă copiilor: rime, ritm, idee, prostioare, umor. A funcționat. De-atunci, nu m-am mai oprit.

Volumul tău, „Pe dos', a fost tradus în limba engleză sub numele „Turvy-Topsy', traducător fiind Victor Ghiga. Probabil că o astfel de apariție este un vis pentru mulți scriitori, așa că o să te rog să ne spui puțin povestea acestei traduceri: cum au ajuns cei de la Austin Macauley să îndrăgească versurile tale? Cum a fost colaborarea cu Victor Ghiga pentru traducere?
Nu volumul „Pe dos' a fost tradus, ci o selecție de 100 de poezii din primele trei volume: „Pe dos', „În orașul Bucurville' și „Marele Aco-periș', publicate la Vellant. Și da, m-am bucurat ca un copil când am primit răspunsul că le plac mult poeziile, că sunt deștepte, ireveren-țioase, așa și pe dincolo. La un an distanță, iată-le pe Amazon, Barnes & Noble, Book Depository… Au ieșit în lume într-o limbă engleză minu-nată grație lui Victor, care, nu doar că le-a tradus atât de bine, încât redactorii englezi n-au corectat decât trei spații și două virgule, ci le-a făcut să sune mai bine decât în limba română.

Ți-a deschis experiența asta apetitul pentru a scrie cărți direct în limba engleză?
Nu chiar. În română mă joc cel mai bine cu cuvintele.

Înainte de a scrie la rândul tău, care sunt primele tale amintiri legate de cărți, ce citeai în copilărie? Aveai o carte preferată?
Îmi aduc aminte că mă obligau ai mei să citesc. Slavă cerului, mi-a și plăcut. Nu să mă oblige, ci să citesc. Așa am ajuns, evident cu mult mai târziu, la Márquez, care, o vreme îndelungată, a fost scriitorul favorit. Acum am cu totul alți preferați, dar vorbim altă dată despre ei.

Opt volume de poezii mai târziu și mai mult de 500 de poezii, cum mai găsești noi teme care să te inspire?
Adevărul e că a devenit ceva mai anevoios acum, după 8 volume și vreo 600 de poezii! Orice idee care-mi vine-n cap nu că s-a mai făcut, am făcut-o chiar eu! Dar continuu să fiu atentă la ce se întâmplă, la copii, încă mă uit la furnici, de exemplu, ca și cum le-aș vedea prima oară, plimb cuvinte prin minte până fie nu mai înseamnă nimic, fie iese o poezie, citesc poezii pentru copii și din China etc. Mai cade câte un flamingo de pluș de la etajul doi și iese un poem cu un… flamingosept, mă mai urc într-un avion și-mi pun problema de unde vine cuvântul cală, mă uit la pisica mea și mi se pare că seamănă cu un ceas din „Persistence of memory', al lui Dalí.

Poeziile tale fac copiii să râdă, să fie ăsta secretul pentru a-i atrage pe copii din lumea Youtube și Minecraft spre lectură?
Zici tu că reușesc asta?! Super! Da, cred că orice reacție la text, că e râs, că e emoție, piele de găină, incitarea inteligenței, a imaginației, îi poate atrage pe copii să citească mai mult. Textele blană, moralizatoare, nu.

Aș vrea să punem puțin în context toată activitatea ta. Cum stă România la capitolul literatură pentru copii față de restul lumii? Este o mai mare deschidere spre acest domeniu în ultimii ani?
Daaa! În România a început să se scrie pentru copii la greu. În sfârșit, în librării nu sunt doar traduceri, ci nenumărate cărți scrise de scriitori români. Și bune, și proaste. Ne-ar plăcea tuturor să existe și critici, să se vorbească despre asta, să fie o oareșce efervescență în jurul lor, să existe premii… Din păcate, trecem drept paraliteratură și găsesc că nu e drept, căci cititorii marii lite-
raturi de mai târziu, știți, trebuie să treacă întâi prin această mini, para-minusculă, dar extraordinar de super-
califragilistică literatură pentru copii.

Știu că participi adesea la evenimente și le citești copiilor. Care au fost printre cele mai surprinzătoare reacții pe care
le-au avut copiii la poeziile tale?
Cea mai drăguță reacție la mine a fost: „Wow, ești vie și totuși scrii? Scriitorii nu parcă erau toți morți?!' La poezii, cea mai surprinzătoare reacție este când nu râd.

Cochilia

„Am găsit o cochilie
Pe plajă la Eforie
Și-am pus-o la ureche s-ascult marea.
Dar cochilia de sidef
Mi-a zis: „Știi ceva? N-am chef!
Astăzi îmi lipsește starea
Să m-apuc să fac ca marea,
Însă dacă ții morțiș,
Pentr-un pumn de mărunțiș,
Pot să fac pe dracu-n patru
Și să fluier sau să latru.
Pot să bâzâi ca țânțarul,
Pot să rag și ca măgaru,
Pot să-ți cânt și hitul verii,
Pot să-njur precum docherii,
Pot să râgâi, pot să țip,
Pot să fac în fel și chip,
Nino-nino, ca salvarea,
Dar eu azi nu fac ca marea!!!'

Foto: Arhiva Personală

Citeste și:

Chris Simion: A trebuit să plătesc cu un cancer. Totul pe lumea asta are un preț.'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Interviurile Avantaje