Brandusa Novac: O poveste cu “va urma”

Brandusa Novac: O poveste cu “va urma”
Uncategorized

Este nu doar directoarea Circului de Stat, ci si o mare scriitoare de "povesti". Basmele ei prind viata in arena circului, spre incantarea spectatorilor mai mici si mai mari si entuziasmul juriilor internationale.

Dupa anticamera obligatorie de aproape o ora, in care secretara ne-a indulcit cu cafele si soapte conspirative – "Stiti, (se) negociaza un contract…" -, am ajuns in biroul doamnei directoare si am rasuflat usurati: Brandusa Novac este aceeasi femeie draguta si inimoasa pe care o iubeste toata lumea – presa, artisti, copii, parinti si bunici. Din 1997, cand subordonatii au privit-o cu suspiciune ("Ce cauta aici?"), iar spectatorii mari si mici refuzau sa vina la spectacole, si pana astazi, cand este un nume cunoscut si apreciat in tara si strainatate, Brandusa a reusit sa readuca magia in arena circului.

Sportiva prin formatie (a facut gimnastica ritmica de performanta si balet timp de 12 ani, apoi Academia de Educatie Fizica si Sport) si artista prin aspiratie, Brandusa Novac a acceptat provocarea. De altfel, era obisnuita de copil cu antrenamentele lungi si obositoare din cantonamente, dar si cu munca de creatie si aplauzele la scena deschisa. Studenta fiind, a facut coregrafia unei trupe de dans – Swing, alaturi de care a luat intotdeauna premiul I la festivalurile studentesti. "In facultate m-am ocupat de tot ceea ce insemna spectacol. Dupa doi ani la facultatea de tumbe, cum imi place mie sa-i zic, am invatat alti doi pe branci pentru regie de film." Regie a studiat abia in anii trecuti, la Facultatea Hyperion. Intre timp a absolvit-o pe cea de educatie fizica, a predat cursuri de manechine si fotomodele, a montat spectacole de dans, divertisment, a facut coregrafia emisiunii "Scoala vedetelor" si a unor spectacole ale Grupului Divertis, a scris scenarii, a facut design de lumini, a adus o trupa de circ pe culmile succesului.

Pe vremea aceea, Brandusa nu era inca angajata Circului, dar facea coregrafia trupei de bara Carneanu, care, astfel, a obtinut un contract de doi ani si jumatate la Las Vegas.

In 1997, cand Circul de Stat a scos la concurs postul de director, ea s-a gandit ca venise momentul sa se schimbe ceva: "Era iarna, in circ nu era caldura deloc, nu existau becuri si in tot acest ‘palat’ era doar o femeie de serviciu… Nu se mai schimbase nimic de 40 de ani!".

Faptul ca ceilalti trei concurenti erau barbati si toti mai in varsta decat ea nu a descurajat-o. Brandusa a cucerit juriul si a obtinut postul pe care il dorise. Cu angajatii Circului, lipsa banilor si regimul restrictiv de legi i-a fost mai greu… "Aveam senzatia ca intru intr-o institutie care cade, se surpa, in care nimeni nu mai credea, nici macar angajatii. Acestia veneau in continuare la serviciu pentru ca voiau sa-si pastreze vechimea si pentru ca o luna-doua pe an, cand veneau acasa (aveau contracte in strainatate), aveau o cupola sub care sa poata sa-si faca numerele." O intreb cum s-a descurcat cu toate si imi raspunde simplu: "Daca ar trebui sa o iau de la capat, nu as mai face-o!". Si imi povesteste cum s-a lovit de mentalitatile gresite, intepenite si de neincrederea oamenilor. Cum ii sabotau munca, sustinand ca nu stiu sa faca nimic si cerand instructiuni tehnice precise, cum ar fi… montarea unei prize. "La primul spectacol, nimeni nu stia sa faca nimic. Cadeau pe capete, la propriu. De fapt, marea noastra problema sta in mentalitatea noastra, care spune ca, daca suntem angajati la stat, trebuie sa stam! Venim la serviciu sa ne luam banul, dar sa nu facem nimic. Indiferent ce as fi cerut cuiva, raspunsul era invariabil: ‘Nu se poate’. Dupa un timp, i-am intrebat: ‘De ce nu intelegeti ca am venit sa fac lucruri bune?’. Mi-au raspuns ca asteapta sa ma schimb la un moment dat, ca asa au facut toti directorii de dinaintea mea.

Ca le-am facut bine doar ca sa le scot ochii…
Dupa trei ani, seful recuziter mi-a spus, de Revelion, ca din acel moment, daca ii cer luna de pe cer si ii este imposibil sa mi-o aduca sau s-o fabrice, n-o sa-mi spuna ‘nu’." Era o mare realizare… "Pot acum sa spun ca, intr-adevar, nu exista om in jurul meu care sa nu faca ceea ce ii cer. Inca mai am o problema: sa faca ce trebuie si atunci cand nu le spun ce. Si inca una in a-i face pe oameni sa inteleaga ca sunt o echipa si ca, daca ne ajutam unii pe altii, razbatem mai usor si ne facem viata mai simpla. Si ca nu sunt de acord cu principiul ‘sa moara si capra vecinului’."

Cu Printul Albert, in ianuarie 2005, la Festivalul de la Monte Carlo Dresura de tigri albi, la Galele Circului, editia a sasea

Cu trei ani inainte de a ajunge la Festivalul de la Monte Carlo, Brandusa le-a promis ca vor ajunge acolo. La vremea aceea, romanii aveau nevoie de viza pentru a intra in tarile din spatiul Schengen. "Fara invitatie nu puteam sa ajung acolo, nici macar ca sa fiu unul dintre cei 6.000 de spectatori care intrau in acea sala. Nu ma baga nimeni in seama. Pentru ei, pur si simplu nu existam!" In 2005, Brandusa Novac a fost membra a juriului Festivalului de la Monte Carlo si presedinta juriului Festivalului din Franta, iar Circul Globus si-a dublat veniturile: de la17 miliarde de lei, in 2004, la 35 de miliarde de lei, in 2005.

Saltul a fost urias si, pentru a-l realiza, a fost nevoie de efort, talent si perseverenta. "Mi-a fost mai simplu sa razbat in strainatate, decat aici. Acolo, cand vad ca esti profesionist, lumea reactioneaza prompt. Aici mi-au trebuit ani intregi sa readuc lumea la circ. Sa schimb mentalitatea spectatorilor, care credeau ca totul la circ e un jeg. Si sa vina cu incredere, ca le oferim spectacole la nivel si standard international, pentru ca intram in competitie cu cele mai bune spectacole din lume."

Inainte ca Circul Globus sa fie invitat la cel mai mare festival de circ din Italia, Brandusa a trimis o caseta cu trupa de bare Carneanu Platinium (dupa numele fostului ei sot, care ii antrena pe baieti, si cel al trupei de fete, antrenata de ea). Momentul inregistrat a fost numit "Fanteziile marii", dupa o idee a Brandusei, care a semnat scenariul si regia. Trupa a intrat in concurs si a castigat "Clownul de bronz", un premiu inventat special pentru Romania si pentru Circul Globus (pana atunci nu fusesera acordate decat cel de aur si cel de argint). "Ne-am bucurat ca am castigat cu fortele noastre si ca am fost apreciati", spune ea cu mandrie. "Circul Ciel du Soleil din Canada a avut nevoie de 15 ani si de multi bani de la guvern ca sa se ridice si de alti cinci ani ca sa se faca cunoscut." In 2003, artistii romani au trimis la Moscova o caseta cu un spectacol impresionant din punct de vedere tehnic si artistic. "Imaginasem o nava spatiala imensa, cu diametrul de 12 metri, care se ridica la cupola, cu oameni in ea", povesteste Brandusa. "Rusii ne-au felicitat si ne-au spus ca am realizat, cu banii din Est, un spectacol la valoarea celor din Vest!"

 

Cu Nicolas, in 2004, in vacanta din Antalya

Fiul Brandusei, Nicolas, are opt ani si jumatate. El este primul ei critic si sursa de inspiratie. "Vine la repetitii si, atunci cand il vad ca se foieste pe scaun, stiu ca trebuie sa schimb secventa. El este cel care imi semnaleaza unde sunt "burtile", care trebuie taiate. Anul trecut am facut un spectacol numai cu copii, la care a participat si Nicolas (micul iluzionist, pitic in Alba ca Zapada, unul dintre pirati in Peter Pan.

A fost foarte emotionant, pentru ca cei mici nu joaca, ci intra chiar in pielea personajelor. Nicolas este si primul cititor al scenariului scris de mama. "A devenit un exercitiu pentru el. La un moment dat, a vrut sa-mi dicteze o poveste…" Si ea a scris-o la computer. "Poti sa faci un spectacol dupa povestea mea?, a intrebat fiul. A primit un raspuns negativ. "De ce?", a vrut sa stie el. "Pentru ca e prea scurt. Poate doar o prima parte", i-a sugerat mama. "Bine", a fost el de acord. "Atunci scrie: Va urma…"

Mihaela Doina Radulescu; foto: Octav Nitu, arhiva intervievatei

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din