DOSAR SPECIAL: Blestemul mormântului lui Basarab I: totul se preface în praf

DOSAR SPECIAL: Blestemul mormântului lui Basarab I: totul se preface în praf

În urmă cu o sută de ani, o explorare a Bisericii Domneşti a Argeşului- începută dintr-o curiozitate stârnită de ciudăţeniile locului şi ale poveştilor despre ea- a scos la iveală adevărul din spatele legendei: sub podeaua de piatră cioplită se ascundea necropola voievozilor Basarabi și un tezaur fabulos, despre care nu se mai știe nimic.

Se spunea cu vorbe cărora nimeni nu le mai ştia izvorul, că la o anume dată din an, exact în ziua şi la ceasul stingerii lui Basarab Întîi-Descălecătorul, începătorul de neam domnesc, razele soarelui cad doar într-un loc anume pe podeaua paraclisului bisericii Sf. Nicolae Domnesc. Lumina indica locul unde s-ar fi aflat ascuns cavoul domnitorului Vladislav Vlaicu, cel îngropat pentru veşnicie alături de Doamna sa şi de un tezaur neprețuit. Comoara însă ar fi vegheată de un blestem care ar preface totul în praf, dacă mâini netrebnice ar deschide mormântul lui Vlaicu. Şi mai mult, cavoul cu tezaurul ar fi ascuns printre altele identice, presărate după un desen anume, și era străjuit de un mormântul gol şi de unul marcat doar cu semnul heraldic al florii de crin, însă mai spuneau legendele, cele trei cripte trebuiau deschise în trei zile diferite pentru a ocoli blestemul Basarab' care ar preface totul în praf și pulbere.

Adevărul din spatele poveștilor
Toate acestea au rămas doar vorbe ale bătrânilor, cărora nimeni nu le-a dat crezare, până ce un arheolog fermecat de legende, a încercat să afle adevărul. Și a l-a aflat. Poveștile erau reale. Necropola voievozilor Basarabi era acolo, la doi metri sub podeaua de piatră a bisericii „Sf. Nicolae Domnesc'. Exista şi raza de lumină şi tezaurul şi criptele-capcană' înşelătoare şi trupul ascuns al voievodului, îmbălsămat şi uluitor conservat, asemenea mumiilor din piramidele Egiptului, ba exista chiar şi blestemul. Jurnalul descoperirii necropolei misterioase se află scris negru pe alb, zi după zi, chiar de Virgil Drăghiceanu, autorul săpăturilor, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice' din 1924. Marţi 27 iulie 1920… Încep un şanţ la colţul zidului nord-vest,…la 1,64 m frescuri din prima epocă,… în adâncime, rămăşiţa unui splendid galon de aur. Joi 29 iulie. …un sondagiu între stâlpi,… aveam să descopăr aici, cavoul lui Radu Negru. 30 iulie. …desvelirea cavoului scobit sub piatră…se găsesc patru bumbi de aur şi o insignă de cavaler. Sâmbătă 31 iulie… bătrânul Sima Popescu ştie că biserica e făcută de Negru vodă şi de Doamna Ana…îmi arată locul… aici între stâlpi veniau de făceau pomenirea. Poporul şi în special femeile aprindeau aci lumânări. Primul pas pentru lămurirea enigmei era făcut.

Taina mormântului de piatră
„Tot 31 iulie…un bloc de piatră chiar în locul cu pricina… …un gol în interior…mă aflu înaintea unui sarcofag de piatră…la ora 11,5 dimineaţa ridic lespedea de capac…sub pulberea de raze ce venea de la fereastră apare întins pe un pat de nisip trupul unui Domn…un giulgiu de mătase îl acoperea…mâinile încrucişate pe piept, dreapta peste cea stângă… la mijloc un cordon pe care scânteiau perle…pe degete inele cu inscripţii religioase… fără nici un nume…la gât o diademă ornamentată stălucit în romburi…un lanţ de fire prinse cu mărgăritare… …trupul delicat: 1,63-1,64 m…în interiorul capacului se desena forma trupului Domnului. 4 august… în diaconiu o ascunzătoare în pardoseală… la 1,53 m vesmântul Domnului şi inscripţii cu numele lui Vladislav Vlaicu.

„Un cavou pentru o mantie de aur'
5 august… se găseşte un ornament de aur în formă de pară de la cavoul cavalerului numit „Fleur de Lys'…semne ale cavoului Doamnei lui Vladislav…un sarcofag de piatră cu pereţi din lespezi demontabile…înăuntru nu se afla nimic… o peceţie de bolovani, nici un nume… în spate, o mantie de brocard, rozete cu mărgăritare şi galoane cu fir de aur…pe faţa mantiei sunt cusute foi mortuare subţiri de aur… în rest nimic… un cavou pentru o mantie aurită. 7 august…se desface giulgiul…nasturii cu stema basarabească, copiată de pe cea angevină…paftaua de aur, un triptic cu o figură la mijloc…şuviţe de păr castaniu şi mustaţă bifurcată… între mormântul lui Voislav şi cavoul gol…se descoperă inscripţia morţii lui Basarab…'

10 sarcofage și un tezaur inestimabil
Toate încercările de scoatere a trupului din cavoul principal care s-a dovedit mult mai târziu a fi de fapt cel al lui Vlaicu Vodă, nu au reuşit niciodată. Ca un făcut, o bucată de piatră s-a desprins şi a zdrobit parţial sarcofagul. Ca şi când ar fi existat o barieră invizibilă între el şi lumea de afară. La 1 aprilie 1921 se închid săpăturile, toate piesele sunt duse la Bucureşti, iar profesorul Rainer face măsurători antropometrice. Necropola basarabă cuprindea 10 sarcofage de piatră, aşezate conform unei scheme de neînţeles (cavalerul necunoscut, cavalerul zugrăvit, Fleur de Lys, Voislav, Udoba, Vladislav Vlaicu, doamna lui Vladislav, voievodul Dan, Radu Negru, caseta goală, sarcofagul cu mantie de aur) şi un tezaur cu valoare greu de estimat…

Femeia de aur, cu cap de lebădă
De atunci au trecut ani destui şi istoria tezaurului blestemat a fost dată uitării. Criptele au fost închise la loc sub podeaua de piatră. A urmat un război, o detronare, o revoluţie. Nimeni n-a mai căutat dezlegarea misterului. Nici atunci, nici mai târziu. Nici până astăzi nu se ştie ce însemna femeia cu cap de lebădă, sculptată pe paftaua de aur a voievodului, dacă nu este cumva un semn al stăpânitoarei blestemului aruncat asupra mormintelor din necropola ascunsă? Sau cum a fost conservat trupul domnitorului vreme de sute de ani şi ce l-a făcut să se prefacă în pulbere la prima atingere? Oare nu cumva semnul blestemului a fost cel care a oprit scoaterea trupului din mormânt, întocmai cum spune legenda? Dacă mormântul gol a fost închis aşa, gol, după cum se spunea sau a fost profanat ulterior, cine a fost misteriosul Fleur de Lys, de ce străjuia el mormântul întâiului Vladislav, când a fost coborâtă în criptă Doamna lui Vlaicu, cea pusă la picioarele Basarabului întru pecetluirea blestemului, sau cui aparţine mormântul cavalerului necunoscut?

Învelit în tăcere
Biserica-monument, ridicată pe dealurile Curţii de Argeş, a fost cât pe ce să se prăbuşească şi greu foarte greu, s-au găsit bani pentru restaurare. Jurnalul săpăturilor zace uitat sub praful câtorva biblioteci. Piesele din aur greu, pur, ciocănite de mâini de meşteri cu cinci veacuri în urmă și încrustate cu nestemate, au dispărut în vâltorile istoriei. Nimeni nu mai știe urma tezaurului Basarab. Sau nu mai vrea să vorbească. Aurul s-a pierdut undeva între subsolurile Muzeului de Istorie, cele ale Băncii Naționale și controversata istorie a tezaurului românesc plecat în Rusia. Tot ce a mai rămas astăzi sunt zidurile din cărămidă nearsă, piatra de mormânt ciobită, tăcerea şi frigul din basilica unde cel mai tare se simte doar prezenţa lui Dumnezeu. Mai sunt şi oamenii care se închină uneori tot acolo, în locul ştiut de demult, aşezat straniu chiar în mijlocul bisericii. Şi razele de lumină. Cele de la care început totul.

foto: Wikipedia

Citeste și:

DOSAR SPECIAL: Cel mai valoros TEZAUR al României, comparabil cu al lui Tutankamon

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre