Slujbe platite cu viata

Martie 18th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

Nu stiu ce credeti voi despre cazul Ramonei Carmen Ciciu, femeia de 34 de ani, mama a doi gemeni de 3 ani, care si-a pierdut viata zilele trecute (se pare?) din cauza oboselii si epuizarii provocate de volumul urias de lucru de la serviciu. Pe mine, una, m-a speriat foarte tare, la fel si celalalt caz, al femeii de 42 de ani, lesinata si internata de urgenta la spital. Nu stiu ce s-ar fi intimplat daca mass-media nu ar fi facut publice aceste cazuri; probabil ca ar fi ramas anonime. Si de cite astfel de victime e nevoie pentru ca angajatorii sa-si dea seama ca eficientizarea costurilor doar cu pretul disponibilizarilor masive functioneaza pe termen scurt, dar sunt paguboase pe termen lung? Norocosii care ramin cu o slujba se pare ca platesc din greu “sansa” de a munci cit pentru 2-3 angajati la pret de unul singur. Cu sanatatea, linistea lor, cu echilibrul familiei si, Doamne fereste, cu viata.

Pentru ca principalele sectoare de activitate unde se fac disponibilizari sunt cele preponderent masculine, multe femei devin unic intretinator al familiei. Ca sa compenseze, muncesc de dimineata pina seara sa nu-si piarda jobul, apoi ajung acasa, unde le asteapta celalalt job - pe viata, neplatit si nepretuit de nimeni: cel de mama, gospodina, administrator al treburilor gospodaresti. Putini barbati ramasi fara lucru inteleg sa preia natural si de la sine activitatile domestice - fie declara ca nu se pricep, ca nu au rabdare, ca e sub demnitatea lor masculina, ca mai bine sa vina soacra, mama ori matusa sa ne ajute, ca abia acum au mai mult timp sa-si dezvolte hobbyurile din tinerete ori sa se vada cu prietenii la o bere. Ori ca sunt atit de deprimati ca au iesit din cimpul muncii incit nu se pot concentra sa aiba grija de casa si copii! Reciproca nu e valabila - o femeie disponibilizata va prelua imediat toate treburile de acasa, ca oricum le facea si inainte, nu? Ea nu-si permite sa oboseasca, sa fie deprimata, sa se imbolnaveasca, sa se intilneasca mai des cu prietenii…, ci doar sa clacheze muncind. De cite ori nu v-ati ingrozit de multele suiciduri din cauza pierderii jobului, a imposibilitatii de a plati ratele la banca sau datoriile facute pe la prieteni? Ati observat ca mai toti protagonistii sunt barbati? Cite mame, oricit de greu incercate, ar face acest gest? O mama nu are timp sa fie deprimata ori sa se simta coplesita, ci doar sa-si faca treaba cit mai responsabil, acasa si la serviciu. Pina cind? Pina nu mai poate, la propriu. Voi cit mai puteti?

Voci autentice in era playback-ului

Martie 9th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

Aseara tirziu, pe viscolul acela ticalos, am avut curajul sa merg pe jos pina la Sala Radio ca sa nu ratez concertul formatiei Neri Per Caso. Nu am regretat nici un moment faptul ca m-a spulberat vintul ca sa pot sa ma bucur de spectacolul celor 6 italieni care cinta a capella orice muzica posibila, de la jazz, la opera, pop, rock, hip-hop. A capella, adica fara nici un instrument, orchestra sau alta sustinere, doar voce, voce autentica, asa cum n-am mai auzit de multa vreme.

Neri Per Caso (foto Alessio Pizzicannella)

Neri Per Caso (foto Alessio Pizzicannella)

Acesti barbati imbracati in pantaloni si camasi negre, simple, fara nici un pic de sclipici sau alte zorzoane, m-au cucerit cu totul. Acesti oameni-orchestra cinta cu o bucurie si o virtuozitate extraordinare, dar si cu un efort de care nu esti constient decit atunci cind incerci sa intri in ritmul lor si… nu poti sau obosesti repede. Vocile lor sunt, pe rind, chitara electrica, tobe si alte instrumente pe care le imita.

In era playback-urilor omniprezente, sunt unici prin ceea ce fac. Si totusi, sala a fost pe jumatate goala, lucru care m-a intristat. Pentru ca ne inghesuim sa platim sume exorbitante pentru tot felul de artisti fara nici un fel de voce, care, chipurile, ofera show sarind coarda pe scena si gifiind mai sa-si dea duhul. Pentru ca ne calcam in picioare sa vedem dive de carton - foarte stralucitor, ce-i drept - care fara playback si nenumarate efecte speciale sunt nule ca voce.

Pentru ca acesti italieni din Neapole nu sunt suficient de trendy la noi ca sa faca sala plina in seara de 8 martie, cind multe femei se inghesuie sa-i dezbrace pe Chippendales sau alti stripperi autohtoni. Si, credeti-ma, baietii astia de la Neri Per Caso (se traduce “negri din intimplare”) sunt mult mai sexi, haiosi si simpatici decit orice alti stripperi. Si, in plus, cinta minunat. Cu vocea lor, autentica si neprelucrata. Daca mai vin pe la noi, va rog sa nu-i (mai) ratati.

Having fun

Martie 5th, 2010 de MDR

Cand am inceput sa lucrez la paginile de frumusete, m-am gandit doar la responsabilitati, uitand cu totul de partea distractiva a jobului. In vartejul ideilor si stresul deadline-ului, am pierdut din amuzament.

Avantaje   frumusete mihaela doina radulescu 150x150 Having funEi bine, luna asta am avut parte de el, cand ma asteptam mai putin. Prima data a fost la shooting-ul cu lacuri de unghii. Am adunat in redactie o multime de sticlute colorate, care mai de care, mate, sidefate, irizate gotice, fructate… Pentru minute bune, toata lumea a lasat ce avea de facut ca sa le studieze. Le-am incercat pe toate pe cate o unghie, am pictat, am varsat oja pentru fotografii si am avut parte de un delir olfactiv acetonic. Ce a iesit, puteti vedea in Avantaje editia de martie la pag 45.

A doua oara a fost la o lansare neconventionala de fonduri de ten, o surpriza gandita ca o sedinta foto pentru redactorii de beauty. Dupa ani de sedinte foto in spatele camerei, m-am pomenit in fata ei. “Ce?” am zis. “Ce se intampla aici?” “Facem poze nude, a venit raspunsul”. “A… chestia asta nu e pentru mine…”, m-am gandit, facand un pas inapoi. Am ramas insa pe loc si m-am distrat pe cinste. Ce-a iesit din asta, acum vedeti si voi. “Nude” a fost culoarea tematica si tot asa si machiajul nostru, natural si incantator.

Cu ocazia asta, mi-am amintit ca nu trebuie sa fii fotomodel ca sa te bucuri de frumusete. Ai insa nevoie de 3 lucruri: 1. Ingrijire de top. 2. Incredere in tine 3. Un zambet din inima. Despre virtutile fondului de ten Aerateint Pure de la Vichy si cum sa-l folosesti, citeste in numarul nostru de martie, la pag. 48

la sedinta foto "Nude" din Avantaje martie (foto Marius Baragan)

La lansarea fondului de ten Aerateint Pure Dubla Puritate, de la Vichy (foto Marius Baragan) In fotografie, de la stanga la dreapta: (sus) Andreea Andrei (Vichy), Diana Iordache (Vichy), Raluca Galeata (The One), Olivier Hoeppe (Vichy), Diana Suciu (CSID), Mihaela Panoiu (Vichy), Alina Burlacu (Marie Claire), (jos) Cristina Sima (Elle), Mihaela Radulescu (Avantaje), Claudia Florea (Vichy) si Catalina Pavel (Elle)

Iubiri la vedere

Februarie 18th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

Nu stiu ce credeti voi despre celebritatile care se lasa fotografiate imbratisate si zimbitoare pe toate copertele de revista, dar eu una, sunt din ce in ce mai sceptica. Cred ca ati citit si auzit multe declaratii ale vedetelor, internationale si autohtone, declamindu-si iubirea profunda si nepieritoare pentru jumatatea lor. Cum vibreaza ele la unison, cit de implinite si de norocoase sunt, cum se inteleg din priviri… Si  apoi, dupa mai mult sau mai putin timp, aceleasi vedete sunt prinse in flagrant cu altcineva decit obiectul iubirii lor expuse in toate revistele si talkshow-urile. Sau, in cel mai bun caz, isi anunta divortul pe care apoi il pecetluiesc cu o ultima poza brat la brat iesind din tribunal. Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa judec pe nimeni, divortul e o experienta dureroasa pentru oricine, indiferent de cit de celebru sau anonim esti.  Aproape orice casnicie, incheiata sau nu, simte la un moment dat cum spectrul divortului ii da tircoale. Ce ma irita e felul in care unele vedete aleg sa-si construiasca o imagine impecabila, punind in joc insasi autenticitatea relatiei lor de cuplu. Daca esti un bun profesionist in ce faci, chiar nu mai conteaza sa spui tuturor cit de fericit sau nu esti tu cu partenerul tau. Ca sa nu mai spun ca poti stirni multa invidie cu fericirea ta, (mimata sau nu), ceea ce poate sa aduca ghinion. Bref, eu cred ca marea iubire, cea profunda si autentica, la care toti aspiram, se consuma in discretie. Blitzurile si reflectoarele nu-i fac deloc bine. Sunteti de acord cu mine sau nu?

Nu ne nastem, ci suntem nascuti

Februarie 12th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

Pina sa citesc aceasta fraza, am acceptat inconstient aroganta reflexivului “m-am nascut”, fara sa-mi dau seama ca desemneaza o realitate imposibila - nu ne putem naste singuri. Asa ca promit ca de acum incolo sa spun intotdeauna “am fost nascuta”, in semn de multumire si pretuire pentru mama mea. Si as vrea sa o faceti si voi, cinstindu-va mamele carora le datorati existenta voastra. Nu vreau sa sune patetic, dar daca veti citi cartea “Nasterea. Istorii traite” o sa-mi dati dreptate. Si in calitate de fiice sau fii ai mamelor voastre, dar si ca mame care, la rindul vostru, ati adus pe lume copii. Cartea a aparut la Editura Polirom si contine 20 de povesti ale unor femei obisnuite, care vorbesc despre experienta nasterii primului copil, in epoci istorice diferite, din 1955 si pina in 2009. E un soi de radiografie a nasterii in contexte sociale si ideologice atit de diverse care ne fac sa pretuim mai mult faptul ca suntem contemporane cu cele mai noi cuceriri ale medicinei sau cu demersul de implicare a tatilor in procesul de parenting. Sunt povesti de viata impresionante, induiosatoare, spuse cu detasare si umor, fara cliseele idilice specifice filmelor si cartilor de duzina, dar si fara incrincenarea si victimizarea cu care (unele) mame isi descriu experienta maternitatii. Va propun si voua, celor care sunteti mame,  exercitiul reflexiv de a pune pe hirtie sau pe computer amintirile mai mult sau mai putin recente ale nasterii copiilor vostri. Eu am facut acest lucru si mi-a prins foarte bine; copiii mei merita sa stie cum au venit pe lume. E un foarte necesar exercitiu de gratitudine intr-o perioada de criza relationala. Va invit sa-l faceti si voi, dar mai intai cititi cartea. Si cine stie, poate veti putea deveni protagonistele viitoarei editii.

Femei si copii

Februarie 9th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

Pentru ca una dintre categoriile premiate la Gala Femeia Anului se numeste Apararea si Promovarea Drepturilor Femeii, cu citeva luni de zile inaintea galei cautam potentiale cistigatoare. Pentru editia de anul acesta ne-a fost cel mai greu sa gasim una pentru ca, in conditiile actualei recesiuni economice, fundatiile care se ocupa de drepturile femeii si-au limitat la minim activitatea, ca sa nu spun ca multe dintre ele nu mai functioneaza, desi numarul celor care ar avea nevoie de serviciile lor creste de la o zi la alta. Nu acelasi lucru se intimpla si cu organizatiile care se ocupa de copii - desi fondurile lor au scazut drastic, ele sunt inca foarte active. M-am intrebat de multe ori de ce in Romania sunt atit de putine organizatii care sa militeze pentru drepturile femeilor - la propriu si nu doar in scripte? De ce pentru femei intotdeauna banii se gasesc foarte greu? Uitati-va ce impact au toate teledonurile si campaniile destinate stringerii de fonduri pentru copii. E firesc, tot ce are legatura cu copiii atinge coarda cea mai sensibila a sufletului si, oricit de saraci am fi, nu ne lasa inima sa nu donam 1-2 euro pentru copilasii bolnavi, saraci, abandonati - de la noi sau de prin cine stie ce zone calamitate ale lumii. Ma indoiesc insa ca o campanie sociala orientata pe stringerea de fonduri pentru femeile in situatii de criza - batute, maltratate, bolnave, la limita saraciei - ar avea un impact asemanator. Ba cred ca ar trece aproape neobservate. Ce conteaza ca aceste femei nasc copiii care ne induioseaza atit de mult? Ce conteaza ca ele sunt cele care le poarta de grija si care trebuie sustinute atunci cind se afla in pericol de a-si abandona pruncii din cauza saraciei, a ignorantei sau a violentei domestice? Pentru mine e evident ca atunci cind mama e in suferinta, copilul va fi si el in aceeasi situatie. Si ca  numarul copiilor saraci, abandonati si bolnavi nu va scadea niciodata daca nu ne ocupam si de mamele lor.  E un fapt pe cit de logic, pe atit de ignorat de politicile noastre guvernamentale, dar si de societate. Va intreb si pe voi: daca ati avea de ales intre a dona pentru o fundatie adresata copiilor si una destinata drepturilor femeilor, pentru care ati opta?

oameni obisnuiti si povestile lor neobisnuite

Ianuarie 25th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

A mai trecut o editie a Galei Premiilor Femeia Anului si singurul regret pe care il am este ca vremea a impiedicat o parte dintre invitati sa ajunga la eveniment. Faptul ca aceasta gala rezista de atit de mult timp promovind concepte noncomerciale precum “implicare si responsabilitate sociala”, drepturile femeii si ale copilului”, “respect pentru femei”, “promovarea valorilor democratiei” confirma faptul ca am facut alegerea corecta, investind in valori care rezista pe termen lung, care au consistenta si credibilitate, care stau la baza societatii civile catre care aspiram. Ca si la editiile precedente, punctul culminant l-au constituit povestile unor femei obisnuite, cu povesti dintre cele mai neobisnuite. Femei care, din proprie initiativa, cresc copii abandonati sau care, depasindu-si propriile tragedii personale, reusesc sa ofere sprijin si ajutor semenilor aflati in nevoie. Povestile lor impresioneaza tocmai prin autenticitatea pe care numai anonimatul si discretia le garanteaza; aceste doamne nu au o imagine de construit si de intretinut, nici prin minte nu le trece sa “dea bine” pe sticla sau “pe hirtie”, in reviste, sunt foarte retinute cind e vorba sa le premiezi sau sa le aduci la gale fastuoase. Au un bun simt nepervertit de “canoanele” mondenitatilor si transmit emotie de buna calitate.  Te invit sa le citesti pe site povestile.  Si sa ne dai de veste daca stii si tu astfel de femei.

Femeile Anului 2009

Ianuarie 19th, 2010 de Daniela Palade Teodorescu

In aceasta seara, puteti urmari pe siteul Avantaje Gala Premiilor Femeia Anului 2009. A douasprezecea editie. Nu este o gala mondena, asa cum v-au obisnuit canoanele comerciale ale audientelor, ci o radiografie a a societatii noastre, asa cum e ea de fapt. Necosmetizata, cu multe probleme, cu multe lipsuri, dar si cu multe solutii, asa cum veti afla din povestile impresionante ale laureatelor din aceasta seara. Sunt doamne al caror renume depaseste granita tarii, construind o mai buna imagine a Romaniei in lume, sau femei obisnuite, cu povesti neobisnuite, care construiesc discret, dar eficient, lucruri extraordinare, cu atit mai autentice cu cit sunt aproape anonime pentru publicul larg.

Va invit sa fiti alaturi de ele si sa ne transmiteti impresiile voastre.

It’s all about money

Ianuarie 13th, 2010 de MDR

Nu conteaza ce e de fapt, ci ceea ce crezi tu despre asta. Si ce cred prietenii, colegii, familia, cat mai multi… Nu conteaza ca gripa porcina e o gripa ca toate celelalte, important e ca noi sa credem ca e o chestie grava, ca sa ne vaccinam. Si, ca de obicei, strategia de marketing preia controlul. Ce facem ca sa ne vindem vaccinurile? S-au intrebat companiile farmaceutice. Raspunsul a fost simplu: O declaram pandemie.
Spunem ca e grava si ca se moare din asta. Cream panica. Companiile au sesizat extraordinara oportunitate de a da lovitura in cazul declararii pandemiei. Mii de oameni s-au vaccinat cu produse insuficient testate, cu posibile riscuri pentru sanatate. Fonduri publice importante au luat o directie gresita. Membri influenti ai OMS detin functii de conducere in companii farmaceutice. Vedeti legatura? Money talks.
De bani e vorba si la Ministerul de finante, unde Dan Bittman, solistul trupei Holograf, a fost numit consilierul ministrului pe probleme privind imaginea institutiei. Nici o legatura intre finante si muzica? O s-o aflati, pentru ca finantele sunt o problema… cu cantec.
Ti-am dat un ineeeel… ti-am dat! canta tatal vesnic burlac, ca doar asta ii e meseria. Ramane de vazut daca vocalizele lui ne vor lua auzul si imaginea. Ca bani oricum n-o sa vedem…

Te doare capul!

Ianuarie 6th, 2010 de MDR

Recunosc, ma uit la televizor, desi unii spun ca privitul la tv prosteste. Si, tot zapand eu canalele si programele, constat ca au dreptate. Cum procesul poate dura ani buni, inainte de a ma prosti de tot, transmit de la fata locului:

Relatia si menstruatia
O reclama tv recenta anunta ca durerile menstruale iti pot afecta viata de cuplu si evident, daca vrei sa nu se intample asta, iei analgezicul din reclama. Iata o solutie geniala la problemele de cuplu la care nu m-as fi gandit nici in ruptul capului. Daca vi se pare ca va certati cam des, nu uitati de menstruatia care va strica relatia! Cam cat credeti ca o sa astepte bietul vostru partener sa alungati durerea aia idioata care va impiedica o zi pe luna sa fiti in forma maxima? Cand o sa renuntati la indiferenta voastra proverbiala si o sa luati naibii analgezicul ala care il linisteste atat de mult?… Pe el, evident, ca pe voi nu va intereseaza ce va doare! Nici pe cei care au facut reclama, de vreme ce s-au gandit la un motiv ilar (citeste stupid) pentru care ne-am dori sa luam o pastila.

Studiu de gen
Pe de alta parte, o alta reclama, la un alt analgezic, as spune concurent daca n-ar fi paralel, s-a gandit sa combata durerea barbatilor. Ca doar si pe ei ii doare ceva, nu? Ba chiar mai des decat o data pe luna. E adevarat, pentru durerile de cap, de masea sau de sale ar putea sa ia cu succes analgezicul vostru impotriva durerilor menstruale. Doar ca suferinta lor nu pune in pericol relatia de cuplu, ci… cariera! Iar pentru asta e nevoie, fireste, de o pilula pe masura, potrivita situatiei si intereselor lor. Asadar, un tip la birou si cravata semneaza hartii cu un aer important si un ranjet intiparit pe fatza, dupa ce a luat pastila si poate sa fie acolo unde e nevoie de el!

PS Daca aveti in casa ambele tipuri de analgezice si le schimbati intre voi, verificati data expirarii…