Workaholismul, boala secolului XXI

Familia si munca sunt principalele domenii de interes ale oamenilor. Acestea sunt principalele surse de satisfactie si de conturare a indentitatii personale.

Desi in general, familia prevaleaza ca importanta, in societatea contemporana se remarca anumite modificari, prin devalorizarea familiei si acordarea unei atentii tot mai mari activitatii de munca. Acest lucru a creat terenul propice aparitiei workaholism-ului sau dependentei de munca.

Workaholism-ul se caracterizeaza prin "nevoia incontrolabila de a munci fara incetare"; este o relatie patologica intre om si munca lui, care provoaca modificari ale dispozitiei interne, prin stari compulsive, pierderea controlului, sanatatea precara si scaderea interesului pentru viata sociala.

Preocuparile oamenilor de stiinta fata de workaholism s-au accentuat in anii ?90, cand atentia fata de grijile si fricile omului modern a luat avant. Din punct de vedere lingvistic se formeaza din cuvantul de baza "work" (munca) si sufixul "aholic", marca lingvistica a dependentei.

Inceputurile fenomenului se localizeaza in "Tara Soarelui – Rasare", unde in 1969 a avut loc primul caz de "karoshi", cum l-au denumit ei, adica "moarte prin supramunca".

Moartea unui angajat al celei mai mari companii de presa din Japonia a fost urmata in anii ’80, cand s-a inregistrat moartea subita a mai multor angajati aflati la inceputurile carierei care nu semnalau indicii de boala. Acest nou fenomen a devenit in scurt timp popular, fiind considerat o adevarata "amenintare" pentru forta de munca.

In 1987, Ministerul Japonez al Muncii a publicat primele date statistice referitoare la "karoshi". Ministerul japonez al Muncii acorda anual intre 20 si 60 de despagubiri familiilor victimelor karoshi. (Katsuo Nishiyama si Jeffrey Johnson, 1997).

Datele statistice au condus la ideea ca o persoana nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de sase sau sapte zile pe saptamana, an de an, fara a suferi de tulburari fizice, dar si psihice.

Numarul de ore petrecute la munca difera de la tara la tara, iar dezvoltarea tehnologica permite flexibilizarea muncii, astfel ca timpul petrecut la munca ar trebui sa devina tot mai scurt. Cu toate acestea, la ora actuala exista multe organizatii in care workaholism-ul este la el acasa.

In Statele Unite ale Americii workaholism-ul este privit cu o conotatie pozitiva, fiind denumit "o dependenta respectabila "sau chiar "o dependenta draguta", workaholic-ul fiinde rasplatit si chiar admirat in randul societatii.

Prin aceasta workaholism-ul se diferentiaza de celelalte dependente, care se incearca a fi stopate sau sunt chiar interzize prin lege, multe tari avand o legislatie foarte stricta, spre exemplu in privinta dependetei de droguri sau alcool.

Spre deosebire de Statele Unite ale Americii, in Europa numarul orelor de munca este mai redus, printre altele datorita unor legislatii mai riguroase. Spre exemplu, in state precum Olanda, Belgia, Germania numarul orelor de munca s-a redus intre anii 1960 si 1985 cu 20 de procente. De asemenea, numarul orelor de munca este in scadere si in Canada, unde s-au marit concediile si au luat amploare joburile part time.

Numarul covarsitor al decesurilor datorate workaholism-ului sau fenomelului karoshi, precum si unor alte serii de reactii adverse ale supramuncii a atras atentia cercetatorilor din domeniul psihologiei.

Studiile efectuate de Gerson (1998) conclud ca workaholismul este mai prezent in randul angajatiilor cu studii superioare decat in randul muncitorilor cu un nivel educational mai scazut. Acest lucru este explicat printr-o mai mare responsabilitate si un nivel al stresului mai ridicat, pe care le implica un nivel superior in ierarhia organizatiei.

Dezvoltarile tehnologice au determinat o cultura a vitezei, in care angajatul trebuie sa indeplineasca mai multe lucruri in acelasi timp si este supraincarcat cu sarcini, pe care trebuie sa le indelineasca in cel mai scurt timp. Numarul orelor de munca creste datorita termenelor limita foarte exigente. In acelasi timp, limita intre timpul afectat muncii si cel afectat activitatilor de loisir sau familiei se diminueaza, spatiul casnic fiind invadat de sarcinile de serviciu.

de Alexandra Gorea, Consultant, HART Human Resource Consulting, www.consiliereincariera.ro

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera